Voi mai simtiti ca ziua are 24 de ore? Specialistii sustin ca ziua s-a scurtat la 16 ore

„Viata nu este oare de o suta de ori prea scurta pentru a ne ingadui luxul de a ne plictisi?” – Friendrich Nietzche; Cand voi pleca, iar minutele se vor transforma in ore, iar orele se vor transforma in zile, greutatea de pe inima ta pare sa fie tot mai mare. Stiu ca mult timp imi vei auzi vocea cantandu-ti melodii pe care eu le iubeam, imi vei vedea fata, vei sta alaturi de mine, imi vei spune ca ma iubesti, vei auzi rasul meu sau doar vom purta acele conversatii simple, asa cum o faceam mai tot timpul. Stiu ca, probabil, va dura mai mult decat orice altceva si vei simti ca pur si simplu nu poti merge mai departe. Imi pare rau ca a trebuit sa plec, dar corpul meu nu a mai putut face fata. Tot ce mi-am dorit a fost sa imi petrec o viata cu voi toti. M-am luptat, dar nu am mai putut. Ce vreau sa intelegi este ca, indiferent de toate aceste lucruri si de faptul ca eu nu voi mai fi, iubirea noastra nu va inceta sa exista... NICIODATA. Iubirea dintre noi va ramane. Dragostea pe care ne-o purtam nu va putea fi niciodata separata sau uitata. Iubirea este cea mai puternica forta de pe Pamant si trece peste orice... chiar si peste moarte. Cand voi pleca... viata ta va fi diferita. Nu iti va placea si poate iti vei dori sa lupti. Vei dori sa strigi tare, in durere, dar cand te vei ridica de pe podea, asa cum sper ca o vei face, aminteste-ti de mine, de iubirea noastra. Lasa iubirea sa iti invadeze corpul. Voi fi acolo, dragostea noastra va fi acolo, eu doar nu voi mai fi cu corpul. Odata cu schimbarea fiecarui sezon, sa te gandesti la mine si sa gasesti o cale de a vorbi cu mine, iti voi raspunde. Cand ploaia de primavara va cadea, cand pasarile vor canta, cand copacii vor inflori, fa-ti putin timp liber si apreciaza frumusetea din jurul tau. Pentru ca acolo voi fi si eu. Vom fi mereu conectati, trebuie doar sa gasesti o modalitate de a intelege asta... poate printr-o gargarita, un fluture, un cantec, un apus de soare sau un sentiment pe care nu il poti descrie... dar voi fi acolo mereu. Am nevoie sa continui cu viata ta, sa fii puternic si sa iubesti. Am nevoie sa ai curaj, sa mergi mai departe si sa fii fericit. Rosteste-mi numele des si spune-mi povestea. Inchide-ti ochii si deschide-ti inima... si ma vei simti alaturi de tine. Te voi ghida la fiecare pas. Tu mi-ai dat cea mai buna viata pe care o femeie o putea cere. Daca as fi murit asta, as fi vrut sa stii asta! “E pacat sa mori fara sa fi trait. Nu esti raspunzator pentru ca te nasti. Dar esti direct raspunzator pentru ce traiesti. Viata e un tipat intre doua taceri. Nu te intreba niciodata pe care drum sa o iei in viata, intreaba-te pe care sa n-o iei.” – Tudor Musatescu „Memoria e o cale de a pastra lucrurile pe care le iubesti, lucrurile pe care le esti, lucrurile pe care nu vrei sa le pierzi niciodata.” – Kevin Arnold;
Publicitate

“Timpul este prea lent pentru cei care asteapta, prea iute pentru cei care se tem, prea lung pentru cei care se plang, prea scurt pentru cei care sarbatoresc, dar, pentru cei ce iubesc, timpul este o eternitate.” William Shakespeare

Din 1980 timpul pe Pământ s-a scurtat, iar o zi nu mai are 24 de ore, ci 16 ore, dată fiind modificarea frecvenţei de la 7,8 HZ la 12 HZ. Geofizicienii contemporani consideră că Rezonanța Shumann este adevărata bătaie a inimii planetei noastre. Ei au concluzionat că există o relație directă între accelerarea ritmului acesteia și percepția omului conform căreia timpul trece mai repede, scrie evz.ro

Potrivit cocoon.ro, unele filme precum „Cazul ciudat al lui Benjamin Button” sau „Ziua în care Pămantul s-a oprit” prezintă subtil acest fenomen, iar multă lume nu înțelege cum se poate scurtă timpul, dacă ceasornicul arată tot atâtea ore.

„Ceea ce nu înțelege omul este că, fiind în timp, facem totul mai repede, acesta fiind comprimat ca un balon care, dacă este umflat și scrii ceva pe el cu markerul, vezi literele mari și lărgi, dar dacă se dezumflă, se strânge scrisul. Așa este și timpul sau spațiul nostru 3D, care se poate măsura în această rezonanță energetică Schumann”, conform uneia dintre teorii.

Alte păreri subliniază că Biblia ne-a avertizat că, în vremurile din urmă, timpul se va scurta, viața omului se va scurta, ca să se scurteze ororile și suferințele de pe planetă.

Timp de mii de ani, Rezonanță Schumann a avut valoarea constantă de 7,8 Hz, dar începând din 1980 s-a constatat o accelerare rapidă. Astfel, s-a ajuns ca în zilele noastre Rezonanța Schumann să aibă valoarea de 12 Hz, consecința directă fiind că 24 de ore actuale corespund cu 16 ore reale, în termenii timpului terestru.

Potrivit unora dintre teorii, curgerea timpului terestru se va acceleră în continuare pană la apropierea de „punctul zero”, care corespunde inversării polilor magnetici ai Pămantului. Fenomenul este văzut de mulți că fiind Apocalipsa prevestită de Biblie, potrivit căreia planeta va fi cuprinsă de întuneric timp de trei zile. Conform acestei logici, în „momentul zero” cele 24 de ore ale timpului terestru vor corespunde la zero ore efective.

Publicitate

Consecințele acestui fenomen sunt incredibile: planetă și toți locuitorii acesteia vor trece într-o altă dimensiune. Se pare că, după trecerea prin Punctul Zero, soarele va răsări la Vest și va apune la Est.

Mai multe texte străvechi descriu astfel de trasformări radicale în trecutul îndepărtat al omenirii. Cea mai mare parte a tehnologiilor actuale nu vor mai fi operaționale, cu excepția energiei libere, descoperită de Tesla în urmă cu un secol.

Creșterea frecvenței de vibrație a planetei noastre implică și elevarea frecvenței de vibrație a locuitorilor săi, ceea ce ar putea determină efecte asupra organismului, dar și elevarea asupra conștiintei, chiar dacă evenimentele actuale nu susțin această teorie.

“Universul este în expansiune. Distanțele interstelare sunt din ce în ce mai mari. Cum facem ca relația dintre spațiu, timp și viteza luminii sa compenseze asta? Modificările distanțelor interstelare sunt măsurabile; viteza luminii este constantă și este măsurabilă. Dar.. ce zici de Timpul în sine, pot fi măsurate modificările Timpului? Sau acesta este un paradox în sine? Cum putem masura potențialul schimbării Timpului în sine, dacă se schimbă în timp ce noi încercăm să-l măsurăm?

De exemplu, ipotetic vorbind, dacă încercați a măsura un băț din curte care scade în lungime față de un al doilea băț din curte, care de asemenea scade în lungime în același ritm ca și primul și, dacă totul în jurul tău (inclusiv tu) scazi în lungime în același ritm, niciodată nu s-ar confirma că o astfel de schimbare, de fapt a avut loc. Deci, dacă ne uităm la relația dintre spațiu, timp și viteza luminii( S = c x t), daca extinderea spațiului este masurabilă și viteza luminii este încă constantă, cât poate fi acceleratia Timpului?

Nu-i de mirare că ei spun: “cu cât esti mai în vârstă, cu atât mai repede trece timpul”. Omenirea se străduiește continuu de a face vehiculele sale, tehnologiile și procesele mai rapide, dar noi niciodată nu părem să avem suficient timp sau ne-am dori să avem mai mult timp.”

Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!

Publicitate
Alte Articole
Curiozități
Această dumnezeiască rugăciune a Inimii care stă în chemarea Numelui Mântuitorului  „Doamne, Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!“ , este rugăciune şi făgăduinţă şi mărturisire a credinţei; este dătătoare de Duh Sfânt şi de daruri dumnezeieşti, curăţitoare de inimi, izgonitoare de demoni, sălăşluire a lui Iisus Hristos, a celor duhovniceşti, înţelegere şi izvor al gândurilor dumnezeieşti, lăsare a păcatelor şi a trupurilor, dătătoare de dumnezeiască luminare, comoară a milei lui Dumnezeu, mijlocitoare întru descoperirea Tainelor dumnezeieşti, singură mântuitoare, ca una care poartă întru sine numele Mântuitorului nostru Dumnezeu, numele lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, chemat asupra noastră printr-însa. „Căci nici un alt nume nu este sub cer dat nouă oamenilor, întru care să ne mântuim“ ne spune Apostolul. Astăzi, rugăciunea lui Iisus a devenit o rugăciune pentru fiecare şi pentru orice împrejurare. Mulţi confundă rugăciunea neîncetată cu Rugăciunea inimii, or lucrurile nu stau deloc astfel. Rugăciunea inimii este o cale de a ne ţine mintea lipită de Dumnezeu, dar nu este singura. Această rugăciune, cunoscută în Ortodoxie ca rugăciunea inimii sau rugăciunea lui Iisus este unul din cele mai importante mijloace de a ne curăţi inimile şi de a ne apropia de Dumnezeu. Ea cuprinde în sine o întreagă teologie şi ne aşează într-o relaţie corectă cu Dumnezeu. Când spunem …"Doamne…" înseamnă că-L recunoaştem pe Iisus Hristos ca Împărat al universului şi Stăpân al nostru. "Iisuse… " înseamnă că recunoaştem că Dumnezeu Întrupat, ca Unul care a luat natura noastră omenească pentru a ne da o natură Dumnezeiască. "Hristoase…" înseamnă că-L recunoaştem ca Mântuitor, ca Unsul, Mesia care a venit în lume ca să ne scape din starea de păcat şi duşmănie cu Dumnezeu. "Fiul lui Dumnezeu…" înseamnă că recunoaştem Dumnezeirea Lui şi relaţia Lui cu Dumnezeu Tatăl. "ai milă de mine…" înseamnă că ne apropiem de El cu umilinţă, apelând nu la drepturile noastre ci la îndurarea lui. Ne apropiem de El cu teamă, dar şi cu speranţă, pentru că El este un Dumnezeu îndurător şi iubitor de oameni. "păcătosul…" este recunoaşterea stării noastre de păcat, este atitudinea de pocăinţă şi umilinţă, recunoaşterea că nu ne apropiem de El prin meritele noastre, ci că avem disperată nevoie de ajutor. Invocarea numelui lui Iisus în rugăciune universalizează harul întrupării Fiului lui Dumnezeu şi actualizează prezenţa lui Iisus în noi. Îngerul lui Dumnezeu, în care se găseşte numele lui Dumnezeu, devine pentru Israel purtătorul prezenţei dumnezeieşti. În concepţia biblică, invocarea numelui lui Dumnezeu este însoţită de prezenţa lui Dumnezeu. Prin numele lui Iisus, Dumnezeu intră în lume, iar cel ce se roagă şi-L invocă se bucură de o relaţie specială cu Dumnezeu, el devine purtător de Dumnezeu. Sf. Ap. Pavel ne îndeamnă să ne rugăm neîncetat, pentru că rugăciunea trebuie să hrănească viaţa noastră spirituală. "Cine îşi orientează întreaga lui strădanie spre interior, acela este curat şi nu numai curat, el s-a cufundat în Dumnezeu, vede pe Dumnezeu şi-L propovăduieşte. Acela se roagă" . Sfinţii părinţi ne recomandă să avem întotdeauna această rugăciune în străfundul inimii noastre, şi să o aducem adesea la suprafaţă prin rostirea ei cât mai frecventă. Dar în acelaşi timp, cuvintele ei nu trebuie rostite în mod mecanic, ci cu o participare a întregii noastre fiinţe. Astfel rugăciunea nu mai este "o activitate" exterioară, ci noi înşine devenim rugăciune. Sf. Teofan Zăvorâtul ne spune că în adevărata rugăciune mintea se coboară în inimă, în loc să hoinărească aiurea. Pentru a ne feri de greşeala de a crede că această rugăciune ar fi o formulă magică, sfinţii ne învaţă că putem folosi diferite variante ale acestei rugăciuni, cât şi alte rugăciuni asemănătoare care ne ajută să ne curăţim şi să ne apropiem de Dumnezeu. Putem spune "Doamne Iisuse ai milă de mine", sau "Ai milă de mine, păcătosul." Puterea nu este în cuvintele noastre ci în Numele Lui. Concentrarea nu trebuie să fie la corectitudinea cuvintelor, ci la starea inimii noastre înaintea Lui. Dacă inima nu participă, actul fizic al rugăciunii este cu totul inutil. Practica rugăciunii inimii este foarte veche în spiritualitatea ortodoxă. Ascultarea ca un lucru cu totul deosebit şi care, împreună cu un ,,părinte spiritual experimentat” va conduce pe cel ce se roagă la liniştea rugăciunii. Sf. Grigorie Palama expune în scrierile sale unitatea dintre trup şi suflet. El pledează pentru eliminarea păcatului şi pentru stăpânirea spiritului. În măsura în care reuşim să impunem stăpânirea spiritului în viaţa noastră ajungem la liniştea duhovnicească. Pentru începători însă, Sf. Grigorie Palama consideră mijloacele fiziologice ca ajutătoare, deşi nu sunt absolut necesare sau esenţiale. La rugăciunea inimii poate ajunge orice om, atât călugărul, cât şi mireanul. Dar ea este un dar al lui Dumnezeu. Aşa că nu trebuie să ne mirăm dacă auzim de persoane care s-au nevoit o viaţă întreagă şi nu au ajuns să o practice. Ca orice dar, Dumnezeu îl oferă doar aceluia care are cu adevărat dragoste şi smerenie. Important este ca noi să ne străduim să-l primim. Nu trebuie să ajungem să credem că nu ne vizează, că Dumnezeu nu ne are în vedere cu acest dar. E un păcat să crezi că el aparţine doar altora. Rişti să faci din rugăciunea inimii doar un subiect de discuţie: cine a practicat-o, care îi este începutul, ce cuvinte conţine, etc. Însă ea nu ne-a fost dată pentru speculaţie, ci pentru unirea cu El. ,,Dacă te lipseşti de rugăciune, faci la fel ca şi cum ai scoate un peşte din apă. După cum pentru peşte apa este viaţa lui, tot aşa pentru tine, rugăciunea. Cu ajutorul rugăciunii poţi să zbori, poţi să te urci la ceruri şi să te apropii de Dumnezeu" Sf. Ioan Gură de Aur. Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!