Când în copilărie nu primim ceea ce avem nevoie pentru dezvoltarea psihologică completă, problemele în viața adultă devin aproape inevitabile. Dacă părinții tăi au ignorat toate cerințele tale, dacă nu ți-au oferit toată dragostea și tot atașamentul pe care îl doreai în copilărie, atunci ai fost neglijat emoțional.
Acest lucru poate să se întâmple în familiile în care părinții nu au putut oferi copilului suficient timp, afecțiune și grijă emoțională (din diverse motive).
Dar această situație lasă răni adânci și urme: vei avea îndoieli cu privire la tot ceea ce faci, vei căuta în mod constant confirmarea că ești destul de bun și nu te vei deschide în fața oamenilor. În că de la o vârstă fragedă, un copil crescut într-o astfel de familie crede că face ceva greșit și că nu este suficient de bun.
Iată care sunt semnele care indică faptul că ai fost neglijat emoțional în copilărie:
1. Simți că trebuie să ajuți mereu pe alții, dar niciodată nu împărtășești propriile tale probleme?
Dacă răspunsul tău este pozitiv, acesta poate fi un semn că ai fost un copil neglijat emoțional. Acest lucru se întâmplă pentru că în copilărie ai avut nevoie de ajutor și sprijin, dar nu l-ai primit și acum nici nu mai vrei să ceri ajutorul altora.
Îți este teamă de respingere, crezi că nimeni nu te va asculta și că ceilalți oameni, la fel ca și părinții tăi, nu vor putea sau nu vor vrea să te ajute. Cel mai probabil, ai fost sfătuit în copilărie că trebuie să faci față problemelor tale singur. Astfel ai ajuns la concluzia că nimănui nu îi pasă prin ce treci.
2. Ai impresia că tuturor le merge bine, mai puțin ție.
Stima de sine scăzută și nesiguranța permanentă generează un sentiment constant de neliniște și anxietate, fără să poți explica motivele acestei anxietăți. Continui să te întrebi ce poți face pentru a te simți mai bine și, uneori, ceri ajutor, urmezi sfaturi, dar nimic nu te ajută.
3. Te simți blocat în situații stresante, fără să știi ce să spui?
Nu îți poți exprima sentimentele și emoțiile, îți pui la îndoială comportamentul și cuvintele. Cu alții nu ești la fel de critic ca în privința ta. Acesta este un alt semn că în copilărie nu ai primit confirmarea că ceea ce faci este bine.
4. Nu te iubești și accepți așa cum ești.
Pentru tine, ceilalți oameni sunt perfecți, dar tu nu ești. Continui să crezi că trebuie să te îmbunătățești, dar nu știi cum. Nu prețuiești bunătate ta și alte puncte forte ale tale, pentru că pur și simplu nu le cunoști, pentru că nimeni în copilărie nu ți-a spus ce puncte forte ai.
Cuvintele altora nu ne influențează stima de sine la fel ca și cuvintele părinților. Dacă nu ai auzit că ești un copil minunat, nu crezi că ai devenit un adult minunat.
5. Ești sensibil la orice, dar mai ales la respingere.
Când cineva îți atrage atenția cu privire la ceva, te gândești imediat la cel mai rău scenariu: ,,ești o persoană rea, nimeni nu te iubește și o să rămâi singur toată viața”. Dacă cineva menționează o critică constructivă, te simți ofensat și crezi că e din cauză că nu ești suficient de bun.
6. Îți place mai mult să fii singur.
Deoarece ai o stima de sine scăzută, crezi mereu că nu ești potrivit pentru ceilalți. Stai mereu în tensiune pentru că te întrebi dacă oamenii te plac sau nu.
Nu te simți la fel de demn ca ei, și de aceea te simți mai confortabil petrecând timp singur. Atunci când ești singur te simți în siguranță: nu are cine să te critice când ești singur.
7. Nu poți găsi un motiv întemeiat pentru tristețea ta.
Ai momente când realizezi că te simți nefericit, dar în realitate nu știi de ce. Ai sentimentul că ceva lipsește din viața ta și ai nevoie de acel ceva pentru a fi fericit. Așadar, rămâi blocat în anxietate și depresie și îți creezi mai multe probleme în viața ta.
Dacă te simți astfel, cel mai probabil în copilărie ai fost supus neglijării emoționale și acum, când ai crescut, suporți consecințele din această cauză.
8. Te simți vinovat pentru toate lucrurile rele care ți se întâmplă.
Într-un fel, ai impresia că toate lucrurile rele care ți se întâmplă sunt legate de acțiunile tale. Crezi că ai făcut greșeli și din cauza asta nu poți atinge obiectivele tale.
Ceea ce nu știi este că nu poți fi singurul vinovat, pentru că în viață sunt mulți factori care ne pot distruge visele. Așadar, nu fii prea aspru cu tine și încearcă să lucrezi la ceea ce crezi că ai nevoie. Restul nu depinde cu adevărat de tine.
