Pace vouă, prieteni! Apoi la urma urmei, cineva va spune, iată unul care vorbește ca să nu tacă, cum să trăiești fără bani. Cu rugăciuni nu îți umpli stomacul și nu plătești utilitățile. Desigur, pentru asta există bani și cu ei plătim taxele și impozitele.
Cum a spus Iisus, “Dați deci Cezarului cele ce sunt ale Cezarului și Lui Dumnezeu cele ce sunt ale Lui Dumnezeu” (Mat. 22, 21; Marcu 12, 17; Luca 20, 25). Dar problema este că omul se preocupă mai mult de cele cezariene decât de cele divine.
De la naștere până la înmormântare, omul se gândește la cele pământești, atât de mult încât se afundă în acestea și nu mai are timp pentru partea spirituală, abia dacă reușește să trăiască.
Totuși, da, există unele informații că timpul parcă și-a accelerat cursa. Ceea ce oamenii reușeau să facă într-o zi, acum nu mai pot. Și îți vin în minte cuvintele biblice, dacă Domnul n-ar fi scurtat acele zile, nici un suflet nu ar fi fost salvat.
Însă acest lucru pare să fie din Apocalipsa, în perioada venirii Antihristului, posibil că accelerarea timpului este o măsură luată dinainte, înainte de venirea distrugătorului. Poate așa, sau poate omul însuși este de vină, cine știe? Totul a început cu lăcomia omului, când s-a spus că timpul înseamnă bani, și a început nebunia.
Cu cât omul lucra mai mult și mai repede, cu atât patronul câștiga mai mult profit și îi plătea și mai bine pe lucrători. Însă când forțele omului nu au mai fost suficiente, au fost introduși roboții, care lucrează non-stop și tot anul, fără pauze și fără concedii.
În consecință, și oamenii și-au accelerat ritmul vieții. La acest ritm se împlinesc cuvintele profetice ale Lui Iisus:
8. Zic vouă că le va face dreptate în curând. Dar Fiul Omului, când va veni, va găsi, oare, credinţă pe pământ?
9. Către unii care se credeau că sunt drepţi şi priveau cu dispreţ pe ceilalţi, a zis pilda aceasta:
10. Doi oameni s-au suit la templu, ca să se roage: unul fariseu şi celălalt vameş.
11. Fariseul, stând, aşa se ruga în sine: Dumnezeule, Îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi, adulteri, sau ca şi acest vameş.
12. Postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate câte câştig.
13. Iar vameşul, departe stând, nu voia nici ochii să-şi ridice către cer, ci-şi bătea pieptul, zicând: Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului.
14. Zic vouă că acesta s-a coborât mai îndreptat la casa sa, decât acela. Fiindcă oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa.
Într-adevăr, la o asemenea viteză a vieții și cu omul ocupându-se constant numai cu valorile non-spirituale, la venirea lui Hristos toți vor avea o singură credință, în bani.
De aici și concluzia că, nu merită să te lupți atât de aprig pentru bani, lăsați banii să vă urmărească pe voi, iar voi gândiți-vă la cele divine. Însă din nou, e ușor de spus, dar greu de făcut, este dificil să lupți cu tine însuți și cu propria minte. Dumnezeu îi dă omului tot ce îi trebuie pentru viață, problema este că omului îi trebuie mai mult.
Deși în realitate omului nu îi trebuie multe, ci mai mult decât dorește sunt patimile. Când omul exagerează cu banii și cu mâncarea, se expune la pericole de tot felul de păcate și desfrâu. Iar acesta este un fapt dovedit, rar un om poate să se abțină de la a cădea în păcate grele. Însă sfârșitul este același pentru toți, judecata Lui Dumnezeu, acolo nu sunt avocați, acolo conștiința și faptele voastre fie vă apără, fie vă acuză.
Asta e tot, toate cele bune.
