“Să îți dorești să fii altcineva, e o irosire a propriei tale persoane.” – Marilyn Monroe
Imbratisam viata asa cum este. O luam de mana si pornim la plimbare. Cand obosim ne mai asezam pe o banca sau chiar pe iarba. Privim in zari. Tragem aer in piept. Sunt si dati in care mai scrasnim din dinti. Facem o cruce mare. Ne ridicam si mergem mai departe. Nu descurajam. Daca Dumnezeu nu este pe primul loc in viata noastra, nu este pe nici un loc.
Duiosie si cinism. Cata bucurie ai avut de astazi dimineata? Dar cata durere? Cum arata iadul tau? Dar raiul tau? In mine e iadul, in mine e raiul; lumina si intunericul, binele si raul, bucuria si durerea, isihia si haosul. Eu dau valoare la tot ceea ce este in jurul meu. De mine depinde daca scormonesc in mizerie sau caut insetat opaitul de lumina din orice, din tine, din mine, din ei… Val de duiosie. Nu invinovati pe Dumnezeu, pe oameni, viata, pentru alegerile facute candva si pentru ce iese din tine, urat sau frumos.
Curata fereastra sufletului si a mintii. Acolo inca mai sunt urme de neuitare, neiertare, nepasare, neiubire. Aram ogorul inimii cu rugaciune si rabdare. Omule, fii Om bun! Imi doresc sa ne pierdem in iubire. Sunt tanar si sper la luna de pe cer. Visez la un soare care, la apus, se arunca in mare de dorul ei, iar la rasarit e iarasi acolo, in povestea lui de pe cer. In povestea inimii sunt multe glasuri. Dragostea nu poate sa dispara, chiar si cand viata pare sa aiba doar o singura culoare. Din culoarea dragostei apar toate celelalte culori. Crede numai!
Si toate sunt la locul lor si totusi parca nu sunt la locul lor. Facem schimbari in viata, alegeri cu multe bifurcatii. Viata te mai duce si pe unde nu iti este voia si te invata ce nici nu gandesti. Leagan barca inimii mele ca sa nu mai faca valuri inspumate in mersul ei grabit. Tonic. Durere de nedescris. Proaspat. Sunt zile si nopti cand lacrimile nu iti ajung sa plangi cat vrei sa plangi. Dezamagiri. Adeseori din cauza ranilor adanci devenim stanci. Timpul nu asteapta. Nici ieri, nici astazi, nici maine. E mereu in panta, mereu la panda, mereu sta sa ranjeasca. Timpul nu asterne drumuri netede daca sufletul inca mai este abraziv. Atunci il anuleaza pe acum.
Nestiinta, lenea si uitarea sunt cei trei vrajmasi ai omului. Multi suntem morti, dar ne prefacem ca suntem vii, imbracandu-ne in dogme, scuze, diplomatie. Si la unii chiar le iese. Labirint… Uneori pare o gluma. Am invatat sa salut din spranceana, altii din abdomen. Rad in intunericul lumii acesteia ca sa se faca soare. Nu ma intreba lucruri care inca nu au raspuns! Intre dragoste si ura sunt doar scuturi de tacere. Prin viata treci doar o singura data. Tacere, nelalocul ei. Frica. Gand nebun. Griji noi. Orice privire in graba e oarba. Perdea. Adiere de nori. Durerea ne spune sa nu mai stam acolo unde inca mai stam. Sa schimbam macazul. Alt drum, alt tren, alt gand, alt dor.
Carevasazica iti place ce vezi atunci cand pe celalalt il doare? Le poti duce? Roata se intoarce, nu uita! De cele mai multe ori nu poti salva oamenii, poti doar sa ii iubesti. Tot, pana la capat. Da, orgoliul nu te lasa. Ceafa celui din fata ta e plina de virtuti si nu iti pica bine. Am venit la usa inimii tale. Deschide! Pana nu pierzi pe cineva nu ai cum sa ii simti lipsa. Privirea am spalat-o si acum imi este dulce. Cum ar fi viata daca toti oamenii ar iubi?!
Oricui i se poate intampla orice, oricand, oricum! Cariera, banii, puterea, luxul, inteligenta, devin dintr-o data amantele perfecte cu care ne inselam sufletul. Si am facut la nastere cununie cu el. Rasarit. Apus. Uneori omul tace cel mai frumos si cel mai adanc din intreaga lume. Si Dumnezeu tace in el, in tacerea lui, tandru, fara timp, fara materie. Eu trisez adeseori in povestea aceasta de dragoste si totusi Dumnezeu ma iubeste. Aroma inimii mele El nu o poate uita.
Chiar si in visele mele triste, interzise, opace. Cand diamantele feciorelnice imi mangaie obrajii povestesc cerului despre cum o floare se usuca si creste alta in locul ei. Nu uit ca din om tasneste adeseori Foame si Sete de Dumnezeu, dintr-un dor firesc, ontologic de Doamne, de implinire, de sfintenie, de indumnezeire. Dor de liniste si de curat. Dor de frumos. Dor de bine. Dor…
Viata ne aseaza pe toti in genunchi, mai devreme sau mai tarziu. Induram multe cazaturi. Negam. Vanatai, buba. Fior rece. Fapte, nu cuvinte. In viata nu exista „nu pot”, ci „nu vreau”. Schimb iar linia si nu ma sperii. Daca pierd totul in viata oricand pot sa o iau de la capat alaturi de Doamne. Cu visuri noi, mai bun, mai iertator, mai curajos, mai puternic, mai iubitor, mai atent. Totul e limpede. Ce am simtit o sa stiu doar eu si Dumnezeu. De ce vorbesti despre mine daca nu ma cunosti?!
Ai mancat paine cu lacrimi?! Tu nu ai fost acolo sa vezi tot ce am vazut. Nu ai fost acolo sa simti tot ce am simtit. Nu ai fost acolo sa vezi tot ce am facut. Nu ai fost acolo sa treci prin tot ce am trecut. Tu iti tocesti gura, iar eu imi traiesc viata, a mea nu a ta. Invat sa iubesc pana la cer si inapoi. Se uita toti, dar nu ma vede nimeni. Tu, Doamne, ma stii cel mai bine si intelegi slabiciunile mele! Ziua de astazi o invesmantez in sarbatoare si trag cerul peste mine. Restul e poveste…
Sa nu uit. Cand inima ingheata, pune lemne pe foc. Lemnele dragostei. Incalzeste-te si gusta din dulceata rugaciunii. Vorbe rotunde si calde, de drag. Zambeste, maine va fi mai bine! Vezi-ti de drumul tau, curat, demn si fericit. Dumnezeu iti pretuieste dragostea, bunatatea, reusitele, multumirea, seninatatea, omenia. Asta e tot ce conteaza. Fii impacat si ramai in pace.
Iti doresc Iubire! Ingere, ne vedem la rasarit…
de Hrisostom Filipescu
Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare articole de la noi, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!
