Viata si tot ce traim este asemenea unei povesti, cu inceputuri frumoase, dar si cu sfarsituri dureroase, cu caderi subite, dar si cu renasteri fosforescente. De multe ori pe drumul vietii mergem pe cai necunoscute, cotim uneori gresit si ajungem sa traim ce nu ne dorim.
Ne lasam sufletul calcat in picioare sau dam frau liber orgoliului si nelinistii sa ne mistuie sufletul. Ne schimbam si incetam sa mai fim noi. Incepem sa aruncam vina pe altii pentru ceea ce ni se intampla, dar viata ne loveste si ne arunca la pamant pe fiecare. Tindem sa reactionam si sa lovim inapoi si de cele mai multe ori fara sa ne gandim ranim persoane care nu au nici o vina pentru ceea ce ni se intampla. De fapt in viata nu este vorba despre cat de tare putem sa lovim atunci cand reactionam la ce ni se intampla, ci cat de tare putem sa fim loviti si totusi sa avem puterea sa ne ridicam, sa ne stergem de praf si sa mergem mai departe.
Viata intreaga reprezinta de fapt o multitudine de decizii, decizii de a ne ridica de jos, din nou si din nou… Acest proces se numeste maturizare. Sa putem sa lasam trecutul sa ramana doar in amintiri si sa ne ridicam pentru a ne bucura de prezent. Exista un dar in fiecare cadere si o putere in fiecare ridicare. Putem sa ajungem sa stam cu adevarat drepti doar atunci cand am invatat sa ii iertam pe cei care ne-au trimis la pamant, dar mai ales sa ne iertam pe noi insine.
Ne bucuram cu adevarat de poveste cand ne acceptam asa cum suntem si cand realizam ca avem nevoie de atat de putin pentru a fi fericiti.
Alege sa traiesti cu sufletul deschis… cand iubesti, iubeste din tot sufletul, iar daca trebuie sa pleci, pleaca doar cu amintiri si cu sufletul impacat.
Cand alegi sa iubesti pe cineva daruieste-i o bucatica din propriu tau suflet. Daca drumurile se vor desparti, nu regreta dragostea pe care ai oferit-o candva si lasa bucatica aceea acolo, poate ii va prinde bine candva. Astfel inveti ca dragostea nu ofera garantii, sterge-ti lacrimile, ridica fruntea sus si mergi mai departe! Ai invatat ca nu toate drumurile duc spre fericire si ca in spatele multor usi vei intalni persoane care te vor rani tocmai pentru a te face mai puternic.
Spera si continua sa mergi mai departe. In spatele unei usi vei gasi cu siguranta ce cauti de-o viata: intelegere, respect, iubire si, in final, fericire. Important este sa stii sa pleci cand nu gasesti ceea ce cauti, acea persoana de care te indragostesti in fiecare zi, acea persoana care stie cum sa te trezeasca in fiecare dimineata, acea persoana care te face sa uiti de griji si langa care te simti linistit.
Cauta neincetat acea iubirea care nu se promite, ci se simte – in fiecare zi, care se intretine treptat si se cladeste cu incredere, respect, grija, sustinere, multa pasiune si visuri impartite la doi.
„Mai stim, oare, sa iubim naiv, inocent, sa oferim totul in dragostea noastra sau suntem mereu macinati de constrangeri si resentimente? Si daca iubim inca, naivi, ce sa iubim ? Putem iubi lumea, putem iubi clipa, pe cei de langa noi , putem iubi totul. Dar placerea de a oferi dragoste, implica riscul de a fi raniti, de a ni se raspunde cu ura … neintelegerea celor din jur ne poate face sa nu mai iubim nimic … dar, pana la urma, iubirea fie ea si pentru o clipa merita toate aceste riscuri ale esecului. Caci, cautand mereu o cale de mijloc, intre a iubi “nebuneste” si a nu fi ranit, nu vom reusi sa iubim nimic cu adevarat.” – O .Paler
