Am găsit o teorie foarte interesantă despre asta. Se pare că fiinţa umană este alcătuită din mai multe „straturi”, de la cele mai grosiere – amintirile ancestrale, subconştientul mai mult sau mai puţin colectiv, unde sunt înmagazinate cele mai adânci abisuri – până la cele mai elevate – partea superioară şi matură, sufletul, scânteia divină.
Partea care te face să-ţi sfârâie călcâiele după persoane care mai devreme sau mai târziu te fac să suferi este una inferioară. Care se simte incompletă. Nesigură în ceea ce priveşte propria valoare. Îţi dă senzaţia că nu eşti adecvat, complet, că nu există o coerenţă în viaţa ta, că nimic nu are rost… care se îndoieşte că meriţi să fii iubit cu adevărat.
Însă mai există şi partea spirituală din noi. Sinele evoluat, sufletul. Partea care este conectată la iubire, adevăr, înţelepciune, pace interioară. Sinele nostru spiritual ştie fără nicio îndoială cât de mult merităm să fim iubiţi şi cât de mult valorăm. În multe feluri, este chiar opusul părţii inferioare din noi / egoului.
În fiecare clipă, noi operăm cu unul dintre aceste două „euri” ale noastre. Din păcate, de cele mai multe ori rămânem ancoraţi în sinele inferior. De aceea credem că suntem insignifianţi, neputincioşi şi ne străduim să ascundem aceasta în exterior.
Egoul caută în exterior împlinirea şi validarea. El crede în mod eronat că dacă acumulează cât mai mulţi bani, un partener mai dezirabil, un job mai bun, o casă mai mare, mai multe vacanţe etc – va fi fericit.
Dar, din păcate… nu reuşeşte. Nu pe termen lung. În primul rând, pentru că natura lui este să fie incomplet – să se simtă incomplet. De aceea atunci când trăieşti de la nivelul egoului, eşti predestinat să simţi că ceva lipseşte. Viaţa văzută prin lentilele lui nu e niciodată prea veselă.
Egoul se activează puternic când intrăm într-o relaţie romantică, în primul rând pentru că relaţiile sunt domeniul în care suntem cei mai răniţi.
Cu toţii am fost dezamăgiţi sau răniţi în relaţii în trecut; purtăm cu noi memoria acestor răni, uneori în mod inconştient (poate chiar din copilărie, din relaţia cu părinţii). Dacă o rană din copilărie este încă activă în noi, vom atrage persoane care ne accentuează exact acea rană.
Spre exemplu, dacă rana cuiva este legată de a fi respins sau ingnorat, cel mai probabil acea persoană va atrage la maturitate exact genul de relaţii care să-i re-creeze acelaşi climat emoţional. Inconştientul este programat să atragă persoane care ne activează rănile. Motivul pentru care face aceasta este ca noi să creştem.
Este partea frustrantă a procesului de evoluţie. Dar dacă te gândeşti că aceste răni se activează tocmai ca să fie vindecate, parcă lucrurile încep să aibă sens. Nu avem cum să vindecăm o rană pe care nu o vedem, sau despre care nu ştim.
Nu putem să vindecăm lucrurile care rămân inconştiente. Iar faptul că ne dor, este o dovadă suficientă pentru a crede că există. Sentimentul inconfortabil trebuie să iasă la suprafaţă pentru a putea să lucrăm asupra lui şi să-l depăşim. Şi cum îl depăşim? Prin identificarea cu eul superior.
Sinele superior este acea parte care ştie adevărul despre noi. Ştie că suntem valoroşi, extraordinari, capabili şi puternici. Din punctul de vedere al sinelui superior suntem compleţi. Da, acum poate crezi că eşti o fiinţă umană plină de defecte. Însă adevărul la scară largă este că eşti un Suflet.
Eşti frumos. Eşti important. Eşti special. Eşti iubire. Acesta este ceea ce sinele superior ştie despre tine – şi vrea ca şi tu să afli.
Prin identificarea cu sinele superior (sursa iubirii care este în tine), compulsiunea de a-ţi activa rănile în relaţiile cu ceilalţi se disipă şi în unele cazuri chiar dispare.
Atunci când îţi trezeşti sinele superior, realizezi că persoanele nepotrivite nu sunt decât nişte „învăţători” care te obligă să intri într-o stare adecvată a minţii; o stare în care valoarea ta nu mai este pusă la îndoială. Din păcate, nimic nu ne inspiră mai mult să creştem la fel ca o inimă rănită.
Sufletul tău superior vrea să te identifici cu el; vrea să realizezi cine eşti cu adevărat. Cere iubirea din tine, căci numai astfel vei reuşi să-ţi vindeci relaţia. Dinăuntru către în afară – nu invers.
Sursa: the-open-mind.com
Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!
