Psihicul omului se modifica odata la 7 ani. Iata care sunt etapele vietii

Îmi pare rău pentru fiecare moment care s-a transformat în uitare, pentru atunci când am mimat prezenţa mea deşi nu eram cu adevărat lângă tine. Aveam fantezii despre un trecut şi un viitor ideal, într-un peisaj distant. Am alunecat în aventuri pe care nu le vedeam decât în vise. Era inocent. Am crezut că tu nu vei observa. Ţi-am subestimat puterea percepţiilor. Nu a fost prima dată. Îmi cer iertare pentru acele momente când am simtit ca „te iubesc”; cuvintele îmi apăreau în minte, dar nu le-am rostit… Nu le-am lăsat să fie spuse. Atunci când ne-am cunoscut îmi promisesem să te primesc în fiecare clipă şi ca am să o fac din adâncul inimii, dar mi-am reprimat această vulnerabilitate. M-am speriat… şi îmi pare rău. Aş fi putut să mă lupt cu o sută de bărbaţi pe câmpul de luptă dar n-am putut să stau alături de tine şi să jur că ne vom uni în trup, minte şi spirit. Am vrut să mă leg de tine la un nivel profund. Dar eram încă un copil. Îmi pare rău. Atunci când oceanul vieţii m-a absorbit cu frumuseţea sa înspăimântătoare, am evadat în tine. Şi nu mi-am dat seama că de fapt tu mă minunai cu frumuseţea ta. Am crezut, în mod arogant că fiecare moment pe care îl trăiesc în iubire mă îndepărtează de viaţa mea, în loc să realizez că fiecare moment în afara iubirii, era unul când mă chinuiam de fapt la marginea vieţii, nefericit şi fără sens. Nu putem să fugim de ceea ce suntem, cine suntem şi unde suntem. Îmi cer iertare pentru momentele când am fugit de acest adevăr. Au fost momente când i-am lăsat pe toţi ceilalţi să mă ţină departe de tine, în loc să mă adâncesc în frumuseţea ta autentică, pură. Cultura ne spune că îmbătrânirea nu este naturală, că ridurile trebuie acoperite, părul îndepartat, corpul înmiresmat şi bronzat cu raze electrice. Te ţinem în preajma până când îmbătrâneşti şi apoi te gonim şi te dăm la o parte, pentru a rămâne în umbră, privindu-te în oglindă şi lăcrimând după o tinereţe pierdută. Dar o parte a femeii devine chiar mai frumoasă pe măsură ce îmbătrâneşte. Îmi cer iertare pentru orbirea noastră! Au fost momente când am preţuit spiritul zeiţelor, indepărtându-mă de carne. Nu ştiam că trupurile noastre frumoase sunt o expresie a spiritului. Îmi cer iertare pentru aceste momente. În clipele grele, când erai rănită şi încercai să îţi vindeci rănile, mă gândeam cum să mă răzbun pe tine. Am fugit către alta ai cărei ochi dansau în lumina lunii, în mod uşor diferit, dar nu la fel de profund ca ai tăi. Erau momente când diferenţele dintre masculin şi feminin păreau un abis. Şi nu îmi dădeam seama că acelea erau clipele când energiile noastre pluteau împreună. Trebuia doar să te ţin în braţe şi să te preţuiesc şi să te înţeleg. Iartă-mă pentru momentele când am încercat să fug de emoţiile tale şi am încercat să mă ascund de graţia ta maternă; pentru momentele când nu te-am iubit mai mult. Dar te iubesc mai mult decât ştii. Şi acum nu îmi e frică să admit că am nevoie de tine. Odată am plâns şi am reuşit să îmi ascund atât de repede lacrima, ca tu să nu poţi vedea. Nu ştiam atunci că lacrimile ne purifică spiritual. Îmi pare rău că nu am împărţit acel moment vindecător cu tine. Nici măcar cu mine însumi nu am îndrăznit să faca asta şi nu am lăsat viaţa să se manifeste prin mine. Sunt pentru totdeauna mut, pentru totdeauna îndragostit de tine, de ceea ce eşti, de modul cum creezi şi ai grijă de frumuseţea asta care suntem noi doi; sunt fascinat de modul cum tu percepi adevărul a ceea ce este cu atâta tandreţe, pentru a-l releva într-o durere adâncă. Nu am să las să se piardă magia dintre noi. Nu şi de data aceasta. De data aceasta afirm cu toată puterea mea interioară şi te las şi pe tine să o faci din interiorul tău, căci noi suntem o oglindă perfectă şi imperfectă, unul pentru celălalt. Mulţumesc. Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!
Publicitate

Incepand de la nastere si pana la varsta de 7 ani.

De la nastere si pana la implinirea varstei de 7 ani, copilul dobandeste doar o cunoastere orizontala a lumii, iar simturile sale sunt in plin proces de dezvoltare. Copilul dezvolta o conexiune puternica cu mama, iar primele senzatii traite sunt legate de vederea chipului si auzirea vocii mamei, gustarea laptelui acesteia si simtirea caldurii corpului ei. Acest ciclu primar se incheie odata ce copilul incepe sa cunoasca mai bine lumea exterioara.

Stadiul dintre 7-14 ani

Pe durata acestei etape, copilul dezvolta o conexiune puternica cu tatal si capata si o cunoastere verticala a lumii. Personalitatea copilului se dezvolta foarte mult in aceasta etapa, iar tatal devine un aliat de incredere in cunoasterea lumii exterioare mediului familiei.

Stadiul dintre 14-21 de ani

in preajma varstei de 14 ani, copilul incepe sa se revolte impotriva societatii. Aceasta etapa de viata marcheaza cea mai puternica dezvoltare intelectuala si instalarea crizei adolescentine. Tinerii se opun normelor societatii si cauta sa schimbe lumea prin acte de razvratire. Revolta se manifesta mai ales prin incalcarea regulilor, incercarea de a-si castiga un grad mai mare de independenta, aderarea la grupuri sociale marginale, insusirea de idei anarhiste si desconsiderarea valorilor invechite.

Stadiul dintre 21-28 de ani

Acest stadiu marcheaza stingerea conflictului cu societatea si depasirea perioadei de revolta. Dupa ce esueaza in tentativele lor de a schimba lumea, in aceasta etapa oamenii se integreaza in societate si nazuie sa-si intreaca parintii pe toate planurile. Printre altele, incepe cautarea unei slujbe mai bune decat cea ocupata de parinti si a unei locuinte mai ofertante. La aceasta varsta se infiripa si dorinta de intemeiere a unei familii mai fericite decat cea de provenienta, iar acest deziderat culmineaza de regula cu casatoria.

incheierea primului cadran al ciclurilor de 7 ani

implinirea varstei de 28 de ani marcheaza intrarea individului in cel de-al doilea cvadrant de viata.

Stadiul dintre 28-35 de ani

in aceasta perioada, individul se concentreaza tot mai mult asupra propriei familii si, de regula, decide sa achizitioneze o locuinta mai buna si o masina noua in vederea venirii, sau odata cu venirea pe lume a unui copil. Totusi, daca individul nu a depasit in intregime primele 4 cicluri a cate 7 ani, pot interveni conflicte ce pot duce la destramarea familiei intemeiate. Daca perioada de conexiune cu mama a fost marcata de conflicte sau de traume, pot interveni conflicte in special in planul relatiilor cu rudele femei (soacra, fiica, nepoate, surori). Daca perioada de conexiune cu tatal a fost afectata in copilarie si preadolescenta, pot izbucni conflicte in special cu rudele de barbati (socru, fiu, nepoti, frati). Daca individul nu a transat in totalitate revolta cu societatea in perioada adolescentei, se poate ca acesta sa se revolte din nou in aceasta etapa de viata, fapt care poate avea drept consecinte pierderea slujbei sau divortul.

Stadiul dintre 35-42 de ani

in aceasta perioada, individul o ia din nou de la capat. Dupa traversarea crizei anterioare, acesta invata din propriile greseli si foloseste invataturile desprinse in scopul reconstruirii celui de-al doilea ciclu de viata. De regula, individul petrece mai mult timp impreuna cu familia si parintii, iar persoanele divortate pot incepe sa-si caute alti parteneri de viata. Au loc imbunatatiri si pe planul relatiilor sociale.

Publicitate

Stadiul dintre 42-49 de ani

in aceasta etapa, individul incearca sa se impuna in societate, iar nucleul vietii sale devin mariajul si copiii. Acest stadiu da nastere la alte doua tipuri de comportamente. Daca individul pune accent pe aspectul material, va cauta sa stranga mai multi bani, sa capete mai multa putere si sa-si asigure un grad mai bun de confort. Daca individul pune un accent mai mare pe aspectul intelectual, atunci cauta sa se cultive, sa fie mai bine informat si sa-si intregeasca si intareasca personalitatea. Stadiul culmineaza cu o criza identitara si cu cautarea de raspunsuri la intrebari existentiale tot mai dificile.

Stadiul dintre 49-56 de ani

Acest stadiu marcheaza o crestere spirituala importanta, iar individul se preocupa tot mai mult de valorile nemateriale si de conectarea la aspectele nepieritoare ale universului. Aceste cautari spirituale pot continua pana la moarte.

incheierea celui de-al doilea cvadrant al ciclurilor de 7 ani

Nota 1

Existenta individului continua in aceleasi cicluri de 4×7 ani, dar experientele sunt traite la un alt nivel si sunt transate cu mult mai multa profunzime. Cu toate acestea, fiecare stadiu in parte aduce in prim plan aceleasi probleme si preocupari.

Nota 2

Uneori, individul poate alege sa ocoleasca etapa de cautare si crestere spirituala dintr-o frica exacerbata de moarte. Neincheierea acestei etape poate duce insa la erodarea tuturor valorilor, rolurilor si ideologiilor insusite si, implicit, la traversarea din nou a fazelor de viata anterioare.

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Povestea celor 4 lumânări

Patru lumanari ardeau incetisor, si daca ascultai cu atentie puteai chiar sa le auzi vorbind:

Prima a spus:

– Eu sunt Linistea. In ziua de astazi oamenii au uitat ca pot face parte din viata lor…

Flacara s-a micsorat din ce in ce mai mult si s-a stins.

Apoi a vorbit cea de a doua:

– Eu sunt Credinta. Oamenii spun ca pot sa traiasca foarte bine si fara mine, nu cred ca mai are vreun rost sa ard…

Cand a terminat de vorbit, si aceasta s-a stins.

– Eu sunt Iubirea, a spus cea de a treia. Nu mai am putere sa ard, oamenii ma dau la o parte ca pe un lucru fara valoare, ei uita sa-i iubeasca chiar si pe cei mai apropiati oameni din viata lor…

O adiere blanda care trecea pe langa ea a stins-o fara sa vrea.

Un copil a intrat in incaperea unde mai ardea o singura lumanare, si vazandu-le pe celelalte trei stinse, a inceput sa planga.

-Voi ar trebui sa fiti mereu aprinse…

Cea de a patra lumanare i-a soptit usor:

-Nu-ti fie frica, atat timp cat eu ard, le putem reaprinde pe celelalte. Eu sunt Speranta!

Cu ajutorul ei, copilul le-a reaprins si pe celelalte.

Flacara Sperantei sa arda mereu in sufletu tau…pentru ca tu sa ai o viata plina de Liniste, Credinta si Iubire!

Daca ti-a placut imparte si cu ceilalti povestea…pentru ca flacarile sa arda mereu in sufletul tau.

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate
Alte Articole
Dezvoltare Personala
„Daca nu faci greseli, inseamna ca nu incerci suficient de mult.” – Wess Roberts „Omul din greșeli învață”– ne dăm seama de asta când ne uităm în urmă, într-un moment din viață în care părea că ne cufundăm într-un dezastru iminent. Poate că atunci părea tragic, însă la câțiva ani distanță, ne amintim mai degrabă ce am învățat din urma acelei experiențe. Eșecurile fac parte din viață. Ele sunt necesare pentru că, odată ce ai trecut prin ele, înveți cum să nu mai repeți o greșeală. De fapt, viața este un șir neîntrerupt de experiențe, mai degrabă decât reușite și eșecuri, așa cum am fost greșit învățate să le catalogăm. Din fiecare experiență, îți însușești o lecție. Important este ca mesajul acelei experiențe să nu ajungă la tine distorsionat. Iată cinci exemple care te pot face să înțelegi mai ușor că eșecurile nu sunt atât de negre pe cât par. Fă un pas înapoi și reflectează Când totul e bine și-ți vezi de treabă fără să întâmpini derapaje, te învăluie o senzație de beatitudine. Te bucuri de viața ta liniștită, călduță, așezată. Însă sunt nenumărate feluri de-a o da în bară, iar eșecul te poate aștepta chiar după colț. Greșești un proiect la serviciu și îți dezamăgești superiorii. Sau te trezești că, de la un timp, nu mai găsești un canal de comunicare cu copilul care crește și nu-ți e prea clar în cine se transformă. Lucrurile încep să-ți scape de sub control. Ce ar trebui să faci când apare un eșec? Un pas înapoi și să gândești la rece. Prima lecție pe care-o înveți în urma unui eșec este să încetinești ritmul, apoi să te oprești și să vezi ce e de făcut: “Ce n-a mers? Ce pot îndrepta?” Uneori, o rupere de ritm e tot ceea ce ai nevoie pentru a înțelege că te îndrepți în direcția greșită. Repară ce ai greșit Când realizezi că te confrunți cu un eșec, încep să te copleșească emoții puternice, negative, ca vina, rușinea, mânia sau alte resentimente. Știi că trebuie să-ți ceri scuze și nu e chiar la îndemână să faci asta. Cu cât creștem, cu atât devenim mai orgolioși. Și totuși, căința e un act necesar. Și trebuie s-o faci în mod autentic, ca și cum ai strânge cioburile unui pahar spart, de la cel mai mic, la cel mai mare, până nu ar mai rămâne niciunul pe jos, oricât de greu de observat ar fi. Când ești față în față cu un eșec, înveți să identifici greșeala și s-o repari înainte să se transforme într-o apocalipsă. Încetinește ritmul Trăim pe fugă, suntem copleșiți de termene limită, avem multiple sarcini de rezolvat. Parcă secolul vitezei era despre a simplifica lucrurile – greșit, e secolul în care învățăm să facem tot mai multe, tot mai repede. Nu mai ai timp să respiri, să-ți tragi sufletul, să privești înspre interior, nu doar înspre înainte. Când treci printr-un eșec, te înfurii – pe tine și pe cei din jur. E momentul să găsești o activitate care să-ți distragă atenția de la eșec: mergi la un concert simfonic, vezi p piesă de teatru, savurează prăjitura preferată, odihnește-te în weekend, în loc să faci curățenie generală. Bucură-te de lucrurile simple. Toate acestea te vor deconecta și te vor face să înțelegi că tragedia nu este atât de groaznică pe cât pare. Când te confrunți cu un eșec, înveți cum să faci față situațiilor dificile și cum să renunți la atitudinea defensivă. Înveți cum să nu mai dai vina pe alții și să încerci să rezolvi problema elegant. Cum să încetinești ritmul înainte să amețești și să nu mai știi încotro te îndrepți. Învață să-ți stabilești prioritățile Care e prima ta reacție după ce, se înțelege, ai eliberat o tiradă de cuvinte injurioase la adresa… situației dezastruoase? Să te întrebi, retoric: “Cum am putut să fiu atât de proastă?”. Ei bine, nu, nu ești proată câtuși de puțin, pur și simplu a trebuit să jonglezi cu prea multe popice deodată și ai sfârșit prin a le scăpa pe toate pe jos. O lecție foarte importantă pe care-o înveți în urma unui eșec este să îți stabilești prioritățile, să nu te lași distrasă de la ceea ce ai de făcut urgent. Să fii sigură că faci tot ce poți pentru ca proiectul la care lucrezi să iasă perfect. Să știi ce vrei, ce ai de făcut și cum să ajungi la destinație pe urmând calea cea mai potrivită. Așadar, un eșec te învață cum să preiei din nou controlul asupra situației pe care o ai de rezolvat. După ce ai căzut, ridică-te Un eșec nu înseamnă un capăt de drum, ci mai degrabă un început. Un eșec te învață cum să supraviețuiești după ce ai făcut o greșeală și cum să evoluezi, pentru că acum știi s-o ocolești. E o provocare din care înveți să ieși mai puternică. Până la urmă, în toate poveștile lumii, binele învinge răul. De ce n-ai depăși și tu eșecurile din viața ta? Călare, sau nu pe o șa. „Nu e nimic rau in a face greseli. Totul este sa nu le repeti.” Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!