De Suflet

Primii 20 de ani de viață noi dormim, mâncăm și savurăm viața, următorii 40 de ani lucrăm din greu să ne hrănim familia, iar ultimii 10 – stăm pe lângă casă și “lătrăm” la toți cei ce trec pe alături…

Publicitate

Dumnezeu a creat o vacă și i-a spus:

“Tu vei petrece toate zilele în câmp, vei da lapte, îți vei hrăni vițeii și familia fermierului. Pentru asta primești în dar o viață lungă de 60 de ani”.

“De ce să dureze această viață grea tocmai 60 de ani?! – a răspuns vaca – Mie îmi sunt de ajuns și douăzeci, ceilalți patruzeci de ani lasă-i pentru altcineva”.

Dumnezeu a fost de acord.

Apoi Dumnezeu a creat un câine și i-a spus:

“Tu vei sta tot timpul la poarta casei tale și vei lătra la toți cei ce trec pe alături. Pentru asta primești în dar o viață lungă de 20 de ani”.

“E cam mult pentru lătrat – răspunse câinele indispus – Mie îmi sunt de ajuns și zece, anii ce rămân lasă-i pentru altcineva”.

Dumnezeu iarăși a fost de acord.

În sfârșit Dumnezeu a creat un om și i-a spus:

“Mănâncă, dormi, odihnește-te și savurează viața și pentru asta primești 20 de ani de viață”.

Omul s-a arătat revoltat: “Cum adică, doar 20 de ani?! Dă-mi acești douăzeci de ani, apoi cei 40 rămași de la vacă și cei zece rămași de la câine. Șaptezeci de ani îmi vor fi de ajuns, e bine așa?”

“Fie voia ta!” – a răspuns Dumnezeu.

Și de atunci așa e viața omului: primii 20 de ani de viață noi dormim, mâncăm și savurăm viața, următorii 40 de ani lucrăm din greu să ne hrănim familia, iar ultimii 10 – stăm pe lângă casă și “lătrăm” la toți cei ce trec pe alături…

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Cu ingerul la masa…

A fost odată un băieţel care şi-a dorit foarte mult să întâlnească un înger. Auzise el că îngerii sunt frumoşi şi buni, şi, într-o zi, a pornit în căutarea unui înger.

Ştia foarte bine că nu o să fie o simplă plimbare, aşa că înainte de a porni şi-a umplut bine, bine gentuţa cu dulciuri şi cu multe sticluţe cu apă, ca să-şi mai potolească foamea şi setea din când în când. Când a fost la câteva blocuri depărtare de casa lui a zărit un parc mare şi umbros, şi s-a gândit să-şi tragă puţin sufletul înainte de a porni iar la drum.

S-a aşezat pe o bancă lângă un bătrân trist şi amărât, dar cu o faţă luminoasă, care se uita atât de plictisit la porumbeii ce scormoneau şi ei asfaltul, în speranţa că or mai găsi câte ceva de-ale gurii. Băieţelul şi-a pus gentuţa în braţe şi a scos din ea o sticluţă de apă şi, când să guste din ea, a fost întrerupt de privirea bătrânului, care se uita la el cu o flămânzeală de parcă vroia să îl mănânce cu tot cu papuci.

Publicitate

Făcându-i-se milă, băiatul i-a oferit acestuia câteva dulciuri, iar drept răsplată bătrânul i-a oferit un zâmbet. Atât de minunat şi de radiant a fost zâmbetul bătrânului, încât băieţelul i-a oferit şi o sticluţă cu apă doar, doar va mai primi încă un zâmbet atât de frumos. Fără nicio ezitare şi fără nicio reţinere, bătrânul i-a mai zâmbit încă o dată copilului.

Toată după-amiaza au stat acolo pe bancă, mâncând şi bând, fără să îşi spună vreun cuvânt unul celuilalt. Pe când se înnoptă, băiatul simţi prezenţa oboselii şi se hotărî să o ia către casă, mulţumit de bucuria pe care i-o făcuse bătrânul, din care radia atâta dragoste. Nici nu apucă bine să facă doi paşi că dă fuguţa înapoi să-l îmbrăţişeze pe colegul său de bancă. Bătrânul surprins de fapta copilului, cu doi stropi de lacrimi în ochi, tot ce i-a putut oferi înapoi a fost cel mai frumos zâmbet pe care l-a văzut copilul în acea zi.

Ajuns acasă, mama băiatului îl întâmpină. Surprinsă de expresia feţei lui plină de fericire, dânsa îl întrebă: “Ce ai făcut tu azi de eşti aşa de fericit?

Cine ţi-a adus această fericire?”. Copilul îi răspunse:

“Am stat la masă cu un înger!”. Şi înainte ca mama lui să apuce să îi răspundă, a mai adăugat: “Ştii ceva? Are cel mai frumos zâmbet dintre toate pe care le-am văzut vreodată, cu toate că e mai bătrân decât mi-l închipuiam!”.

Între timp, bătrânul a ajuns şi el acasă şi fiul său, observând privirea paşnică a tatălui, nu a putut să nu îl întrebe: “Tată, ce ai făcut azi de eşti aşa fericit? Cine ţi-a adus această fericire?” El i-a răspuns fiului său: “Am mâncat în parc dulciuri cu un înger!”. Şi înainte ca fiul său să apuce să îi răspundă, el a adăugat:” Ştii ceva? Este mult mai tânăr decât mi-l închipuiam!”.

Concluzie:

Prea des subapreciem puterea unei îmbrăţişări, a unui zâmbet, a unei vorbe bune, a unei urechi ascultătoare, a unui onest compliment sau a unui simplu act de bunătate şi milă. Toate acestea au puterea de a face dintr-o zi obişnuită o zi specială sau chiar să schimbe întregul fir al vieţii unei persoane. Şi toate acestea sunt cele mai simple şi obişnuite manifestări prin care lucrează bunătatea şi dragostea divină.

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate