Ochii sunt oglinda sufletului dar si a personalitatii. Iata ce spune despre persoanlitate culoarea ochilor

O poveste impresionantă te învață că una din marile greșeli ale omului este aceea de a judeca pe cineva înainte de a-l cunoaște. Dacă vei face așa vei pierde șansa de a-l cunoaște u adevărat, îți vei forma o idee falsă, vei avea preconcepții și vei rata ocazia de a afla adevărata valoare a lui. Cel care pierde ești tu… O intamplare petrecută într-un sat din România, explică, vorbește și te învață despre asta. Când judeci nu ai timp să iubești! Este zi de sărbătoare. Oamenii mergeau la biserică frumos îmbrăcați cu fețe senine și intrau pe rând în biserică. Toți cei care au intrat în biserică au trecut pe lângă un om pe care nu-l cunoșteau. Statea rezemat de zid, la intrarea în biserică, cu capul acoperit, și fața aplecată în jos. Avea hainele murdare, mirosea urât, avea pantofii rupţi şi toți l-au crezut un cerșetor. Omul nu zicea nimic, nu se uita la ei… Nici credincioşii nu l-au întrebat nimic. Nici unul dintre ei. L-au ocolit și l-au cântărit repede din privire. Și-au imaginat că-i un bețiv, un cerșetor oarecare venit de aiurea. Fiecare îşi zicea în sine: o fi vreun om al străzii! Câteva femei s-au întrebat din priviri despre omul care statea nemișcat acolo și și-au răspuns cu un gest de lehamite. L-au crezut un puturos, un om fără căpătâi, fără casă, fără rost. Îl ocoleau ca să nu-i simtă mirosul greu. Înăuntru, slujba nu începuse încă. Oamenii își ocupaseră locurile și-și așteptau preotul. La un moment dat omul străin a întrat în biserică, s-a îndreptat spre altar şi înainte să intre s-a întors către oameni și s-a scos pălăria de pe cap. Oamenii au amuțit! Toţi şi-au dat seama în acel moment că omul pe care-l ocoliseră la intrarea în biserică era chiar preotul lor. Trist, preotul a intrat în altar și și-a oficiat slujba. Oamenii au stat toți cu ochii în jos, rușinați, dar preotul le-a zâmbit cald tot timpul. La final, la predică, părintele a ieşit şi le-a spus credincioşilor: „Astăzi nu vreau să vă spun decât atât: dacă îi judecaţi pe oameni, nu mai aveţi timp să-i iubiţi.”

Cu iubirea la judecata

De la bun început se impune delimitarea clară între judecata cu caracter instituțional, care vizează infracțiuni sau abateri evidente de la lege, pe de o parte, și judecata în termenii unei analize introspective, ce ține de mecanisme psihologice specifice. Asupra celui de-al doilea aspect propun să ne îndreptăm atenția. A pune semnul egal între a gândi și a judeca, creează la nivel inconștient un automatism care are corespondent în comportamentul de tip justițiar. De fiecare dată când ne gândim la cineva, emitem o judecată. Din punctul de vedere al raționamentului critic acesta este un mod valid de a interpreta lucrurile.Dacă ar fi însă să mergem mai departe, în ceea ce numim experiența universului interior, se poate observa uneori o „inflație” de stări emoționale, ce se desfășoară în spectrul agresivității. Suntem astfel dispuși să ne reprezentăm spațiul vieții personale sub forma unui tribunal în care sunt chemați în instanță toți cei care nu răspund așteptărilor noastre. Anne Lamott spunea că „așteptările sunt resentimente în faza de construcție”. Așadar, atunci când propria realitate nu corespunde cu a celuilalt, intră în funcțiune mecanismul judecății și implicit al condamnării. Oare pe câți dintre cei pe care îi iubim, nu i-am judecat și condamnat? Oare nu cumva, cu cât îi iubim mai mult, cu atât pedepsele sunt mai grele? … Există și reversul, putem judeca spre a elibera. În ambele cazuri există o singură instanță: ego-ul nostru; în funcție de ceea ce vrea să obțină, pedepseste sau nu. Copii fiind, am fost judecați, fără drept de apel, chiar de persoanele de care ne simțeam cel mai aproape. Așa am învățat ca una dintre formele de manifestare ale iubirii este evidențierea abaterilor de la norme, aplicarea pedepsei și ispășirea ei. Devenim astfel experți în a ne osândi ori de câte ori depășim limitele impuse de ceilalți, fără a le mai trece prin filtrul propriei rațiuni. Ne petrecem viețile judecându-ne pe noi înșine și pe ceilalți, și nu ne mai rămâne timp pentru iertare. Uneori nici nu ne trece prin minte… Am putea să facem un exercițiu de imaginație, să ne iertăm pentru toate neputințele, pentru toate clipele în care nu am știut să corespundem nevoilor celorlalți, pentru că în felul acesta vom putea să îi eliberăm și pe cei pe care îi ținem prizonieri prin temnițe săpate adânc în sufletele noastre. Părți din noi stau ferecate, adică tocmai acele resurse care zac în umbra noastră. Judecata poate fi înlocuită de disponibilitatea pentru explorare, pentru cunoașterea propriei ființe în totalitatea ei, cu lumină și umbră. Iertându-ne și acceptând necondiționat trecutul ne eliberăm prezentul și dăm viitorului șansa de a experimenta în necunoscut, fără frică, cu inima deschisă. Vestea bună e că acceptarea(o resursă general umană) propriei persoane se transferă asupra celor din jur, dispărând astfel tentația de a-i pune la zid. Abia atunci suntem liberi să alegem dacă îi dorim să facă parte din viețile noastre sau nu. Un om pe care l-am judecat și pedepsit, ocupă un loc în temnița sufletului nostru. Consumăm energie ca să îl ținem acolo. Îl vizităm ori de câte ori viața ne amintește de el. Asta ne face prizonieri alături de el. Eliberându-ne prizonierii ne eliberăm și pe noi, și asta ar putea fi calea spre fericire! Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!
Publicitate

De ani de zile, psihologii au descris mai multe aspecte comportamentale ale unei persoane în baza reacţiilor ochilor.

De exemplu, în cazul în care adolescentul nu se uită în ochi în timp ce răspunde la întrebarea părinţilor, el probabil că nu este în totalitate sincer. Sau, pentru a descrie o persoană furioasă, auzim diverse expresii gen „furia a strălucit în ochii ei”. Deci, ochii sunt ca nişte reflectoare ale emoţiilor noastre, sau mai bine zis, ochii sunt „ferestre” prin care alţii au acces la lumea noastră interioară.
Totuşi, ochii ascund mai mult decât atât.

Ştiinţa care studiază irisul se numeşte iridologia. Pentru iridologi ochii sunt „fereastra” spre sănătatea unei persoane. Cum funcţionează această metodă? Iridologul „fotografiază” ochii pacientului, le analizează culoarea, liniile, reţelele şi inelele de structură. El compară apoi rezultatele într-o diagramă, care împarte irisul în zone diferite, ce corespund diferitelor părţi ale corpului. În funcţie de imaginile înregistrate, sugerează anumite modificări ale stilului de viaţă şi de alimentaţie sau diete complete, foarte precise.

Un lucru foarte interesant este culoarea ochilor. Conform site-ului www.medindia.net, aceasta este cheia spre descifrarea personalităţii şi abilităţilor unei persoane. Cantitatea şi tipul de pigment de culoare în iris defineşte culoarea ochilor. La om, din punct de vedere fenotipic, culoarea ochilor se încadrează în una dintre următoarele categorii de bază – cafeniu, albastru sau verde. Ochii căprui sunt cel mai des întâlniţi (datorită naturii lor dominante), urmată de albastru şi apoi de verde.

Alte culori sunt variante care apar ca urmare a diferitelor rapoarte de pigmenţi de culoare prezente în iris. Prin urmare, în afară de cele trei culori menţionate mai sus, vom vedea, de asemenea, oameni care au ochii negri (nativii americani şi asiatici), căprui, gri, verzi şi violet (europenii şi urmaşii lor).

Ochi albaştri (gri)

Posesorii ochilor în culori reci sunt creativi. Energia pe care o emană ajunge pentru realizarea tuturor planurilor şi ideilor, care vor fi susţinute cu succes de oamenii cu ochi în culori calde, oameni care nu au un asemenea potenţial. Energia rămasă peste zi poate fi uşor eliberată într-o discuţie cu un interlocutor cu ochi căprui. Posesorul unor ochi albaştri este atractiv, inteligent, temperamental, comunicativ şi aventuros. Capriciile sunt cel mai mare minus al acestora.

Compatibilitate: culoarea căpruie a ochilor alesului dumneavoastră este cheia spre o viaţă împlinită.

Ochi căprui (negri)

Persoanele cu ochi căprui la fel pot realiza tot ce îşi propun, însă cu ajutorul altor persoane. Ele trebuie doar să înveţe să folosească în favoarea lor necesitatea oamenilor cu ochi albaştri de a se elibera de surplusul de energie. Voinţa, atractivitatea şi capacitatea de a aştepta momentul potrivit sunt atuurile acestor oameni. Posesorii ochilor de culoare închisă au o voinţă de fier, sunt individualişti, ambiţioşi şi geloşi.

Compatibilitate: alegeţi partenerul de viaţă în baza capacităţii acestuia de a se sacrifica pentru dumneavoastră. Un fundament sigur în familie va fi susţinut de un partener cu ochi albaştri sau gri.

Ochi verzi

Publicitate

Culoarea verde se obţine prin mixarea a două alte culori: galben şi albastru. Suprapunerea a două energii presupune căutarea eternă a echilibrului, iar scopul vieţii devine dobândirea liniştii interioare. Persoanele cu ochii verzi sunt foarte gingaşe. Sinceritatea, stabilitatea, bunătatea şi stabilitatea în relaţii sunt ingredientele succesului lor.

Compatibilitate: varianta cea mai potrivită este să alegeţi un partener la fel cu ochi verzi.

Ochi căprui-gri

Posesorilor ochilor de culoare căpruie cu nuanţe de gri le este specifică o natură contradictorie. Pentru dezvoltarea unor relaţii pe termen lung cu o asemenea persoană e nevoie de multă răbdare şi timp. De asemenea, aceşti oameni sunt „dotaţi” cu vitalitate, iniţiativă, pasiune şi putere de a merge mereu înainte.

Compatibilitate: o legătură puternică poate fi creată împreună cu un reprezentant cu aceeaşi culoare a ochilor, sau cu cineva care posedă ochi gri-verzui.

Ochi verzi-gri

Culoarea verde inhibă tirania şi agresiunea purtată de culoarea gri. Însă planurile îndrăzneţe pot rămâne nerealizate din cauza firii neconflictuale a acestor persoane. Posesorii ochilor verzi-gri sunt foarte deştepţi, pragmatici şi romantici în acelaşi timp.

Compatibilitate: partenerul cu ochi verzi-căprui e ideal în cazul în care ambii reprezentanţi sunt cuprinşi de dragoste.

Ochi verzi-căprui

Omul cu astfel de ochi va lua de la alţii tot ce se poate, demonstrând totuşi talentul de diplomat. Răzbunarea şi cruzimea ţin de viziunea filosofică asupra vieţii a acestui reprezentant. Energia acestei culori dă naştere la o voinţă puternică, încăpăţânare şi chiar cruzime.

Compatibilitate: Gri-verzui e culoarea ochilor partenerului ideal de viaţă.

Ochi albaştri vs ochi căprui

Potrivit unui studiu privind relaţia dintre culoarea ochilor şi abilităţile atletice realizat cu treizeci de ani în urmă, oamenii cu ochi căprui s-au descurcat mai bine la activităţi care implică fuga sau sărituri, în timp ce persoanele cu ochi albaştri au înregistrat rezultate mai bune la sport ce implică mişcare mai lentă ca golful. Alte studii susţin că oamenii al căror iris este de culoare închisă reacţionează mai rapid, au reflexe mai bune, comparativ cu oamenii ce au un iris de culoare deschisă.

Cu toate acestea, un alt studiu (realizat cu câţiva ani în urmă) a constatat că subiecţii cu ochi negri sunt mai receptivi la stimulii vizuali şi auditivi decât subiecţii cu ochi de culoare deschisă.

Rapoartele recente prezintă faptul că oamenii cu ochi albaştri sunt mai buni strategi decât oamenii cu ochi negri. Acesta este probabil motivul pentru care sunt buni la sporturile sau la activităţile care necesită planificarea şi structurarea de timp. Un studiu realizat de oamenii de ştiinţă americani, de asemenea, sugerează o posibilă legătură (bazată pe observaţie şi dovezi ştiinţifice) între culoarea ochilor şi succesele academice.

Iată, de exemplu, Marie Curie, care avea ochii albaştri, a primit Premiul Nobel de două ori! E uimitor că studiile cu privire la abilităţile cognitive ale persoanelor cu ochi albaştri, în comparaţie cu persoanele cu ochi căprui, au fost efectuate încă din 1965!

Sursa: teinformezi.com

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate
Alte Articole
Personalitate
În drumul către cea mai bună variantă a ta este foarte important să fi înconjurat de prieteni care te sprijină. Datorită schimbărilor la care ești supusă, din când în când trebuie să analizăzi oamenii pe care îi ai în jurul tău şi să stabilești pe cine păstrezi şi pe cine ar trebui să înlături. Iată 5 tipuri de „prieteni” de care nu ai nevoie în viaţa ta. 1.Veşnicul nemulţumit Este obositor să trăieşti într-o lume în care permanent este ceva de reclamat. Ceva este întotdeauna greşit, nelalocul său sau departe de standardele dorite. Când petrecem prea mult timp cu un veşnic nemulţumit, ajungem să ne văităm şi noi. 2. Negativistul Negativiştii sunt peste tot, fie că sunt doar cunoştinţe, prieteni sau membrii de familie. Indiferent de sugestii, soluţii, idei, scopuri, negativistul răspunde automat: Nu! Pentru simplul motiv că le este teamă. Ei nu înţeleg cum reuşim noi, întrucât lor le este teamă să îşi asume riscuri. Dacă îţi petreci prea mult timp înconjurată de negativişti, curând vei suferi şi tu sindromul negativistului. 3. Scepticul Scepticul este chiar mai periculos decât negativistul întrucât scepticul, într-o primă fază pare că te susţine dar de fapt ajunge să îți creeze dubii privind abilităţile tale. Cauza celor mai multe renunţări este lipsa de încredere în noi. Începem un proiect, convinşi fiind că putem, iar dacă se întâmplă ca ceva să nu meargă, renunţăm. Ţine la distanţă scepticii şi înconjoară-te de oameni care au încredere în tine mai mult chiar decât tine. 4. Lăudărosul Când reuşim un lucru ne place să împărtăşim succesul cu prietenii. Ocazional, este normal să procedăm aşa dar în exces poate afecta relaţiile cu cei din jur. Nevoia contantă de a ne lăuda este un indicator al lipsei de stimă de sine. Rolul nostru ca prieteni este să ne susţimen persoanele dragi dar nu trebuie să ne lăsam prinşi în jocul lor. Dacă observi că acorzi mai multă importanţă realizărilor celor din jur decât propriilor reuşite, este timpul să rupi legătura cu aceste persoane. 5. Superficialul Superficialul acordă mai multă importanţă postării unei poze pe Instagram, răspunde la telefon în mijlocul unei conversaţii, îi întrerupe pe ceilalţi şi alte astfel de comportamente lipsite de respect. Toţi avem nevoie de prieteni cât mai diferiţi, care ne sunt alături, dar pe care îi susţinem şi noi la rândul nostru. Când ai în preajmă persoane care aduc un plus în viaţa ta, existenţa ta şi a lor devine mai bogată. Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Povestea calului singuratic

Într-o zi calduroasa de vara, la marginea savanei, in praful drumului tropaia un cal singuratic. Stăpanul se pierduse cu ceva timp in urma, iar calul pribeag umbla ferindu-se de miile de pericole pe care le stia. Pana acum, stapanul il aparase cu pusca de lei, de tigri, chiar si de hipopotami. Se alipise de o turma mare de zebre ce te ameteau cu ale lor corpuri vărgate. Calul gasi la marginea drumului prăfuit o piele de leu. Pesemne o uitaseră acolo niste vânători, sau poate le cazuse din masina. Calul s-a imbracat degraba in aceasta haina si plin de incantare sperie toate zebrele. Cu figura lui cea noua, cu masca sa de leu ii sperie pe toti. Din asta facu un obicei si incepu sa-i sperie pe toți. Nimeni nu mai crezu ca e vorba doar de un cal intr-o piele de leu ci era convinsa ca e chiar leul. Plin de mandrie si de incantare el se plimba peste tot. In scurt timp teroarea ii cuprinse pe toti, dar calul nu afă că dispareau animale ca satul fusese atacat de cativa lei ce indraznisera sa fure chiar si un pui de om. El nu mai discuta cu nimeni. Era prea important, umbla zi si noapte imbracat cu noua lui haina bagand spaima in toti. Nici prieteni nu mai avea printre celelalte animale intrucat toata lumea fugea cand il vedea. In aceasta zi călduroasa, dupa ce sperie mai multe turme de bivoli si chiar si de gazele, fara frica, cu pieptul mare, imbracat cu blana de leu, se plimba plin de incantare prin mijlocul savanei. Un foc de arma se auzi dintr-un tufis si calul cazu lovit de glontul nemilos. Oamenii, exasperati de indrazneala leilor pornisera la vanatoare iar calul nostru, imbracat in acea blana fusese doborat de vanatori. Mare fu mirarea acestora cand s-au apropiat si au vazut ciudata lor prada. Nu te da niciodata ceea ce nu esti. Nu intra in pielea altuia, crezand ca viata lui e mai buna ca a ta. Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!