O pilda minunata in din care intelegem ca omul este vesnic nemultumit, oricat ar avea si oricat i s-ar da

DORUL este un sentiment de rezervă. Apare atunci când lipseşte cineva, ceva şi îi ia locul. Nu trebuie să fie o cauză, ci un efect. Este sentimentul cel mai frustrant şi totuşi cel mai frumos. Parcă este mai frumos decât dragostea şi asta este ironic, pentru că dorul este efectul dragostei şi nu invers. Efectul dorului nu ţine de tine, ci de persoana care îl naşte. Poate fi cel mai sfâşietor sentiment şi durerea (care nu trece cu niciun medicament) dacă cealaltă persoană nu te mai vrea… sau cea mai fericită apăsare dacă ştii că eşti aşteptat de ea. Dorul este un sentiment egoist. Cel mai egoist. Când ţi-e dor de cineva, nu ţi-e dor de acea persoană, ci de cum te simţi tu lângă acea persoană. Dor de felul în care te face să te simţi, să te porţi, să zâmbeşti, să vorbeşti, să trăieşti. Dorul nu este o slăbiciune, nu este o nevoie, deşi se confundă cu aşa ceva de multe ori. Nevoia este efectul dorului. Persoana care lipseşte este drogul, dorul este extazul, nevoia este sevrajul. Să se creeze instituţii de reabilitare pentru aşa ceva şi n-ar mai fi nimeni liber pe străzi. Dorul este dovada unei părţi frumoase în fiecare om. Chiar şi în cei care credem că sunt cei mai răi. N-am auzit niciodată „mi-e dor să fac rău…”. Cu toate astea, dorul te poate face să te simţi cel mai rău, emoţional vorbind. Dorul este moneda de schimb, tributul, taxa pentru ce şi cât iubeşti. Ai găsit pe cine să iubeşti şi te face să te simţi cel mai fericit. Deodată, eşti mai puternic, mai frumos, mai interesant, mai tânăr. Când pleacă acea persoană de lângă tine, pentru o oră, o zi, o viaţă, dorul este acolo să-ţi facă „nota de plată”. Şi depinde în cine ajunge. Pe unii îi mânâncă şi îi macină pe dinăuntru, îi transformă în nişte fantome ale unei iubiri, iar pe alţii îi hrăneşte, le dă putere să facă timpul să treacă mai repede până se vor afla, din nou, în preajma persoanei cu potenţial de drog. Dorul te face să spui cuvinte pe care nu credeai că o sa le spui, vreodată. Şi face asta de mai multe ori decât dragostea. Să recunoşti sau să admiţi că iubeşti este pentru cei mai mulţi mai uşor decât să recunoşti că ţi-e dor. Pentru că dorul presupune o dependenţă faţă de cineva. Plus că nu dragostea te face să dai la 3 noaptea mesaje sau telefoane fostei sau fostului iubit, ci dorul… şi alcoolul sau orgoliul rănit. Dorul este un mers pe sârmă. Unii ajung bine la capătul celălalt al ei, alţii cad şi, data viitoare când vor mai iubi, îşi vor pune plasă de siguranţă, să nu mai doară aşa tare când se prăbuşesc… Şi, de obicei, plasa aceasta de siguranţă devine, mai degrabă, un scut care nu lasă nici să intre şi nici să mai iasă emoţii. Şi atunci o să spui foarte greu şi foarte rar „mi-e dor”. Dar nepronunţat, nespus, neîmpărtăşit, dorul va rugini acel scut cu lacrimile care-ţi vor plânge pe dinăuntru şi vei scârţâi din toate încheieturile sufletului tău. Dorul este o surpriză. Nu ştii pe cine poate face fericit dorul tău. Că poate cel sau cea de care ţi-e dor nu ştie că simţi aşa despre acea persoană. Dacă ţi-e dor de cineva, spune-i. Chiar dacă n-aţi mai vorbit de mult timp şi chiar dacă nu-ţi răspunde înapoi. Sau nu imediat. Dar dacă ţi-e tare dor de cineva, înseamnă că acea persoană, în ochii tăi, este un om special, un om bun, cu toate relele lui. Aşadar, adu-i aminte că cineva se gândeşte frumos la el. O să vezi că atunci când pronunţi formula magică „mi-e dor de tine”, dorul mai adoarme puţin… Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!
Publicitate

“Greşeala nu devine adevăr doar pentru că se înmulţeşte şi se propagă. Adevărul nu devine greşeală doar pentru că puţini îl văd.”

A fost odata ca niciodata un pietrar ce era vesnic nemultumit. Zilnic, la cariera, taia pietre. Munca era grea si nu-i aducea nicio satisfactie. Era mereu suparat, ba piatra e prea tare, ba se sparge gresit, ori ca nu este platit suficient, si multe asemenea motive.

Intr-una din zilele calduroase de vara un negutator bogat si-a lasat portile casei sale impunatoare larg deschise. Pietrarul nostru, care trecea din intamplare pe acolo, a putut sa arunce o privire in interior si a vazut casa si gradinina negustorului. Pe loc, invidia a pus stapanire pe sufletul sau. Atunci, din inima, s-a rugat la Creator sa-l ajute.

Brusc, s-a trezit imbracat elegant si si-a dat seama ca dorinta lui i s-a indeplinit. Devenise un negutator bogat ce se bucura de un lux si o putere pe care nu si-o putuse imagina inainte, dar era invidiat si detestat de toti cei care o duceau mai prost decat el.

Intr-o zi, cand se plimba el mandru prin mijlocul targului, un guvernator imperial a trecut prin micul orasel. Toata lumea indiferent de puterea sau bogatia pe care o avea ingenunchea la marginea drumului lasand alaiul ce-l escorta pe guvernator sa treaca mai departe. “Cat de puternic este guvernatorul!” se gandea negutatorul. “Vreau si eu sa fiu neaparat atat de puternic. Ajuta-ma Creatorule, vointa ta poate face orice minune.”

Inca odata minunea s-a intamplat si negutatorul s-a transformat in guvernator al unei provincii intinse. Acum odata cu noua functie, se “bucura” si de ura tuturor celor pe care-i intalnea. Fiind o persoana importanta, trebuia sa calatoreasca mereu dintr-un capat in altul a provinciei sale. S-a intamplat ca in acel an sa fie o vara extrem de calduroasa. Guvernatorul se plangea de cald mereu. Plin de necaz se uita la soarele arzator ce nu era cu nimic afectat de prezenta oamenilor. Atunci, incepu sa se roage din nou la Creator “Soarele este atat de puternic, imi doresc sa fiu eu soarele!”

Dorinta sa s-a indeplinit si astfel guvernatorul s-a transformat in Soare. Zi de zi isi trimitea razele asupra Pamantului si era atat de puternic incat multi seca izvoarele in acea vara torida. Pe masura ce se ambitiona sa trimita din ce in ce mai multa caldura si lumina pe Pamant vedea cum oamenii sunt din ce in ce mai nervosi iar el se amuza teribil. Dar, in mijlocul distractiei vazu ca fermierii incep sa se bucure si ca el nu-i mai vede bine. Un nor mare acoperea cerul si razele sale nu mai ajungeau pana la Pamant. Atunci, el se gandi “Ce puternic este norul acela! Vreau sa fiu un nor!”… si a devenit un nor.

Publicitate

Ca nor, acum se bucura sa-si arate puterea. Nu era afectat de razele soarelui si se mandrea nespus. Dupa o vreme, se plictisise de joaca si dorea sa-si arate puterea in fata oricui. Prin urmare, incepu sa porneasca ploi nemarginite asupra campurilor si satelor de dedesubt. Oamenii fugeau infricosati si il rugau sa aiba mila de ei si de avutiile lor. Norul, in schimb, se bucura de puterea sa nemarginita pe care o avea fara sa tina cont de rugamintile celor napastuiti. Totusi, bucuria norului nu a durat mult. Se simtea impins si nu-si dadea seama cum se putea intampla asa ceva. Norul vazu ca vantul il alunga. Atunci, plin de suparare ii ceru Creatorului sa-l faca vant. Si s-a preschimbat in vant.

Vantul era puternic, nu avea niciun dusman si se dezlantuia oricand si oriunde fara nicio opreliste. Folosindu-si puterea pe care o avea culca la pamant holdele de grau, smulgea acoperisurile caselor si rupea copacii. Dar, dupa un timp, si-a dat seama ca a gasit ceva ce nu poate muta din loc oricat de tare ar fi incercat. Era pur si simplu mai puternic decat el. Era o piatra mare. Si a cerut Creatorului sa se faca piatra. Dorinta i s-a indeplinit.

Era acum o piatra, cel mai puternic lucru de pe Pamant. Se bucura ca-si gasise linistea sufletului si sfarsitul cautarii. Acum sunt multumit marite Creator, sunt cel mai puternic lucru ce poate exista in lungul si-n latul Pamantului. Soarele, ploaia si vantul nici nu le bag in seama oricat de mult se straduiesc. Multumesc, asa vreau sa raman pentru totdeauna.

De peste tot si de pretutindeni, dinauntru si dinafara, de sus si de jos, din cele patru zari se auzi atunci o voce omniprezenta “ASA SA FIE, PRECUM ITI DORESTI, ACEASTA A FOST ULTIMA TA DORINTA”.

Au trecut anii precum clipele, piatra statea semeata la marginea marii bucurandu-se de puterea ei. La un moment dat, o soapta cunoscuta se auzea in departare. Ce putea fi? Se auzea acum din ce in ce mai clar. Era… ceva metalic si se lovea de o piatra! Oare ce putea fi mai puternic decat o piatra. Inspaimantat isi dadu seama ca nu-i mai ramasese nicio dorinta. Dar ce se auzea in departare?

UN PIETRAR, SPARGEA BOLOVANII CU O DALTA SI UN CIOCAN!!!

Ce ai mai adauga la acest articol? Scrie-ne parerea ta in comentariile de mai jos! Aici invatam impreuna despre viata! Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare articole de la noi, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!

Publicitate
Alte Articole
Pilde
”Fabricăm lumânări pentru a ne bucura de lumină, învăţăm pentru a obţine lumina adevărului; prima luminează locurile întunecoase ale casei, a doua, inima omului.” – proverb chinezesc
Cele patru anotimpuri interioare ale fiintei umane in traditia chinezeasca ”Viata urca. Urcam odata cu ea. Viata coboara. Coboram odata cu ea. Viata se ridica de unde a picat. Ne ridicam iar. Viata misca. Ne miscam odata cu ea. Viata este energie. Viata este unicitate. Viata nu te judeca. Nu o judeca la randul tau. Viata este o continua miscare si un ciclu continuu de energie, spun inteleptii chinezi. Ea cere implicare. Iti impune sa nu stai la marginea ei, ci sa te prinzi in jocul ei. Viata cere sa fie vazuta asa cum este ea, cu urcusurile si coborasurile ei. Viata este toate acestea laolalta. Si iti cere pur si simplu sa te lasi purtat de fluxul ei. Chinezii percep viata intr-un mod special. In interiorul fiecaruia dintre noi se desfasoara chiar acum un anotimp. Fiecare isi traieste propriul anotimp interior. Unii dintre noi se afla in primavara. Altii in vara. Altii in toamna. Altii in iarna. Miscarile de energie au loc in viata fiecaruia dintre noi chiar acum, chiar in acest moment, in timp ce privim pe fereasta, in timp ce ne facem planuri de viata. Viata este un ciclu perpetuu, iar daca te uiti atent in interiorul tau poti observa cand s-a incheiat un anotimp si cand a inceput un altul. In unele anotimpuri suntem mai radianti si mai luminosi, in altele nu ne simtim atat de confortabil si am dori sa se termine cat mai repede. Se poate intampla sa experimentam anotimpuri diferite de ale celor din jurul nostru. Nu este nimic gresit in acest lucru. Trebuie insa sa nu ramanem aici pentru prea mult timp, sa ramanem prinsi intr-un singur anotimp sau sa ne inchidem fata de o persoana doar pentru ca se afla intr-un anotimp diferit de al nostru. Trebuie sa traim fiecare etapa a vietii firesc, din toata inima, pentru ca sa permitem venirea altuia. Daca ne agatam de un anotimp trecut riscam sa ramanem in umbra lui si riscam sa-l ignoram pe cel prezent. “Trebuie sa primim aceste daruri fara sa judecam. Pentru ca intotdeauna ne miscam, ca oricine altcineva din acest univers, intr-un dans intre nastere si moarte”. De ce sa nu ne bucuram atunci de anotimpul de astazi stiind ca maine poate ne vom misca in altul, iar apoi in altul si ulterior in altul si tot asa? Nu intelegem natura si miscarea ei si nici nu ne trece prin cap ca aceleasi schimbari si transformari care au loc in ea au loc si in interiorul nostru. Ne impotrivim anotimpurilor naturii si opunem rezistenta uneori si in fata celor umane. “Avem tendinta de a rezista naturii si chiar de a lupta impotriva ciclurilor naturii. Vara ne este prea cald si ne dorim sa fie toamna. Iarna ne este prea frig si ne dorim sa fie primavara. Aceasta neliniste reprezinta un nivel mai profund de disconfort. Pentru ca fiecare sezon, fiecare ciclu, aduce la lumina aspecte ale naturii noastre umane. Iar atunci cand opunem rezistenta curgerii, devenim bolnavi, iar lumea noastra devine bolnavicioasa” IARNA INTERIOARA Iarna este asociata in medicina chinezeasca a trupului si a spiritului cu elementul apa, dar si cu rinichii. Anotimpul iernii reprezinta in viata noastra etapa apei, o etapa in care germinam spiritual si ideatic, o etapa in care chiar daca ne-am dori sa actionam, suntem mai mult setati asupra ideilor. In iarna interioara, miscarea energiei este descendenta. Iarna, mai mult decat in orice anotimp interior, ideile prind contur, planurile se traseaza, ne pregatim prin liniste si intelepciune pentru a actiona in anotimpul urmator, in primavara, cu zgomot si aplomb. In iarna interioara, te asculti, te intelegi, iti reincarci puterea. Cand vine iarna interioara, este important sa inveti sa iti asculti anotimpul interior, sa incerci sa te conectezi la el, sa iti permiti sa te afli in iarna pentru o perioada de timp fara sa te arunci grabit inspre altul. Oricat de mult ai fi atras de energie, este important sa iti permiti aceasta relaxare a mintii si a trupului pe care o permite doar iarna, rezumandu-ti doar potentialul si perspectivele viitoare de actionare. Daca incerci sa rezisti acestei etape si esti gata sa actionezi intr-o perioada in care nu esti pregatit sa actionezi, vei actiona cu frica si de multe ori fara succes. Probabil insa ca te intrebi cand este momentul potrivit sa treci de la iarna la primavara sau cand este momentul sa treci in etapa urmatoare. Nu este greu deloc. Vor fi semne peste tot in jurul tau. Lumea exterioara va sustine ideile tale. La un moment dat, tocmai aceasta non-miscare va genera miscarea. PRIMAVARA INTERIOARA Primavara este pusa in legatura cu elementul lemn, iar lemnul la randul sau guverneaza ficatul si vezica. Atunci cand primavara interioara are loc, este bine sa fii pregatit. Acum ideile tale incep sa iasa la suprafata si sa prinda un contur concret. Esti pregatit sa-ti faci ordine in viata, sa-ti organizezi prioritatile, sa inveti, sa creezi. Ai avut timp sa cugeti asupra ideilor si acum este timpul sa actionezi, sa-i permiti energiei sa se manifeste. Cand vine primavara interioara, capeti din nou speranta realizarii planurilor tale, esti vesel, ocupat, efervescent, ai speranta. Cand vine primavara interioara, te angajezi optimist in parteneriate, faci schimbari profesionale, investesti in tine si in planurile tale, revii la viata pe plan emotional si personal. Cand vine primavara, simti ca este momentul potrivit pentru a recupera timpul pe care l-ai petrecut iarna in nonmiscare. Esti pregatit pentru energia maxima pe care o aduce vara. VARA INTERIOARA Daca ai plantat rasaduri primavara, vei primi si roadele vara. Vara reprezinta punctul culminant al anotimpurilor si este asociata cu elementul foc, focul guvernand inima, sistemul endocrin si intestinele mici. Cand vara iti bate la suflet, esti pregatit sa atingi maximum de succes si implinire. Vara ne face sa actionam, sa acumulam, sa protejam ceea ce am acumulat, sa pastram lucrurile in care am investit. In vara interioara, atingi limita superioara de efervescenta si productivitate emotionala, culegand roadele recompenselor tale. TOAMNA INTERIOARA Toamna este asociata elementului metal, iar acest metal este pus in legatura cu plamanii si colonul. Toamna interioara este prilejul excelent pentru a-ti asuma responsabilitatile a ceea ce ai simtit, spus, actionat sau gandit in sezoanele anterioare. Este momentul in care poti spune ca ai invatat lectiile anotimpurilor anterioare, ca ai invatat din greselile, esecurile si succesele anterioare. In toamna devenim mai preocupati de modalitatea in care tinem unii la altii si daca aceasta modalitate ne permite sa fim noi insine. Toamna este momentul in care te apropii mai mult de tine si cauti in interiorul tau adevarul, cunoasterea si idealurile, iar nu in exterior. In toamna vietii, renunti la ceea ce ai in mod palpabil si incepi sa te gandesti si la ceea ce ai putea sa faci pentru ca lumea sa devina un loc mai bun. Atunci cand ne aflam in toamna, acceptam viata asa cum este ea si o contemplam, devenind mai conectati la tot ceea ce inseamna pamant, teluric, actiune, practic.” Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!