O pilda minunata in din care intelegem ca omul este vesnic nemultumit, oricat ar avea si oricat i s-ar da

Publicitate

“Greşeala nu devine adevăr doar pentru că se înmulţeşte şi se propagă. Adevărul nu devine greşeală doar pentru că puţini îl văd.”

A fost odata ca niciodata un pietrar ce era vesnic nemultumit. Zilnic, la cariera, taia pietre. Munca era grea si nu-i aducea nicio satisfactie. Era mereu suparat, ba piatra e prea tare, ba se sparge gresit, ori ca nu este platit suficient, si multe asemenea motive.

Intr-una din zilele calduroase de vara un negutator bogat si-a lasat portile casei sale impunatoare larg deschise. Pietrarul nostru, care trecea din intamplare pe acolo, a putut sa arunce o privire in interior si a vazut casa si gradinina negustorului. Pe loc, invidia a pus stapanire pe sufletul sau. Atunci, din inima, s-a rugat la Creator sa-l ajute.

Brusc, s-a trezit imbracat elegant si si-a dat seama ca dorinta lui i s-a indeplinit. Devenise un negutator bogat ce se bucura de un lux si o putere pe care nu si-o putuse imagina inainte, dar era invidiat si detestat de toti cei care o duceau mai prost decat el.

Intr-o zi, cand se plimba el mandru prin mijlocul targului, un guvernator imperial a trecut prin micul orasel. Toata lumea indiferent de puterea sau bogatia pe care o avea ingenunchea la marginea drumului lasand alaiul ce-l escorta pe guvernator sa treaca mai departe. “Cat de puternic este guvernatorul!” se gandea negutatorul. “Vreau si eu sa fiu neaparat atat de puternic. Ajuta-ma Creatorule, vointa ta poate face orice minune.”

Inca odata minunea s-a intamplat si negutatorul s-a transformat in guvernator al unei provincii intinse. Acum odata cu noua functie, se “bucura” si de ura tuturor celor pe care-i intalnea. Fiind o persoana importanta, trebuia sa calatoreasca mereu dintr-un capat in altul a provinciei sale. S-a intamplat ca in acel an sa fie o vara extrem de calduroasa. Guvernatorul se plangea de cald mereu. Plin de necaz se uita la soarele arzator ce nu era cu nimic afectat de prezenta oamenilor. Atunci, incepu sa se roage din nou la Creator “Soarele este atat de puternic, imi doresc sa fiu eu soarele!”

Dorinta sa s-a indeplinit si astfel guvernatorul s-a transformat in Soare. Zi de zi isi trimitea razele asupra Pamantului si era atat de puternic incat multi seca izvoarele in acea vara torida. Pe masura ce se ambitiona sa trimita din ce in ce mai multa caldura si lumina pe Pamant vedea cum oamenii sunt din ce in ce mai nervosi iar el se amuza teribil. Dar, in mijlocul distractiei vazu ca fermierii incep sa se bucure si ca el nu-i mai vede bine. Un nor mare acoperea cerul si razele sale nu mai ajungeau pana la Pamant. Atunci, el se gandi “Ce puternic este norul acela! Vreau sa fiu un nor!”… si a devenit un nor.

Publicitate

Ca nor, acum se bucura sa-si arate puterea. Nu era afectat de razele soarelui si se mandrea nespus. Dupa o vreme, se plictisise de joaca si dorea sa-si arate puterea in fata oricui. Prin urmare, incepu sa porneasca ploi nemarginite asupra campurilor si satelor de dedesubt. Oamenii fugeau infricosati si il rugau sa aiba mila de ei si de avutiile lor. Norul, in schimb, se bucura de puterea sa nemarginita pe care o avea fara sa tina cont de rugamintile celor napastuiti. Totusi, bucuria norului nu a durat mult. Se simtea impins si nu-si dadea seama cum se putea intampla asa ceva. Norul vazu ca vantul il alunga. Atunci, plin de suparare ii ceru Creatorului sa-l faca vant. Si s-a preschimbat in vant.

Vantul era puternic, nu avea niciun dusman si se dezlantuia oricand si oriunde fara nicio opreliste. Folosindu-si puterea pe care o avea culca la pamant holdele de grau, smulgea acoperisurile caselor si rupea copacii. Dar, dupa un timp, si-a dat seama ca a gasit ceva ce nu poate muta din loc oricat de tare ar fi incercat. Era pur si simplu mai puternic decat el. Era o piatra mare. Si a cerut Creatorului sa se faca piatra. Dorinta i s-a indeplinit.

Era acum o piatra, cel mai puternic lucru de pe Pamant. Se bucura ca-si gasise linistea sufletului si sfarsitul cautarii. Acum sunt multumit marite Creator, sunt cel mai puternic lucru ce poate exista in lungul si-n latul Pamantului. Soarele, ploaia si vantul nici nu le bag in seama oricat de mult se straduiesc. Multumesc, asa vreau sa raman pentru totdeauna.

De peste tot si de pretutindeni, dinauntru si dinafara, de sus si de jos, din cele patru zari se auzi atunci o voce omniprezenta “ASA SA FIE, PRECUM ITI DORESTI, ACEASTA A FOST ULTIMA TA DORINTA”.

Au trecut anii precum clipele, piatra statea semeata la marginea marii bucurandu-se de puterea ei. La un moment dat, o soapta cunoscuta se auzea in departare. Ce putea fi? Se auzea acum din ce in ce mai clar. Era… ceva metalic si se lovea de o piatra! Oare ce putea fi mai puternic decat o piatra. Inspaimantat isi dadu seama ca nu-i mai ramasese nicio dorinta. Dar ce se auzea in departare?

UN PIETRAR, SPARGEA BOLOVANII CU O DALTA SI UN CIOCAN!!!

Ce ai mai adauga la acest articol? Scrie-ne parerea ta in comentariile de mai jos! Aici invatam impreuna despre viata! Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare articole de la noi, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!

Publicitate
Alte Articole
Pilde