Noi suntem cei care ne întemniţăm singuri, iar gândurile şi acţiunile noastre sunt păzitorii Destinului. Nu atragem realitatea pe care ne-o dorim, ci ceea ce suntem!

De-a lungul zecilor si sutelor de vieti pe care le avem, sufletul uman are ocazia de a intalni si de a regasi alte suflete cu care a avut legaturi in alte vieti. Marea majoritate a relatiile pe care le avem in aceasta viata sunt de natura karmica. Atunci cand ma refer la relatii, fac referire la toate genurile de relatii pe care le avem in decursul unei vieti: pot fi relatiile cu membrii familiei, cu prietenii, cu colegii de serviciu, relatiile amicale, relatiile parinte/copil etc. In aceste situatii, vorbim despre ,,regasiri karmice”, adica doua persoane care tocmai s-au intalnit, care se cunosteau, de fapt, din alte existente si au experimentat deja alte tipuri de relatii, impreuna. Cele care sunt mai curand pozitive se traduc prin simpatie spontana pentru un (o) necunoscut(a), inca de la primul contact sau prima intalnire. Rezulta de aici o prietenie sau o dragoste care se dezvolta foarte rapid. Regasirile sau intilnirile karmice – indiferent de natura lor – exista pentru a ne ajuta sa evoluam din punct de vedere spiritual, rezolvand anumite probleme emotionale sau relationale. In acest sens, nu exista intamplari sau coincidente. Fiecare relatie pe care o legam are o anumita semnificatie, un anumit sens, iar daca reusim sa ne raspundem la intrebarea: “Oare de ce persoana X a aparut in viata mea?”, vom vedea ca marea majoritate a raspunsurilor se inscriu in urmatoarele categorii:
  1. - pentru a ne plati o datorie karmica
  2. - pentru a-i plati o datorie karmica
  3. - pentru a indrepta o greseala comisa altadata
  4. - pentru a invata o lectie
  5. - pentru evolutia sufletului
  6. - din cauza unei morti premature, intr-o viata anterioara
  7. - pentru a completa sau a duce ceva la bun sfirsit
  8. - pentru a ajuta un alt suflet
  9. - din dragoste
A plati o datorie Rascumpararea este unul dintre principalele motive pentru care stabilim legaturi cu persoane din trecutul nostru. Sufletele noastre simt nevoia de a indrepta lucrurile fata de alte suflete carora le datoram ceva. Aceste datorii karmice se pot acumula pe parcursul mai multor vieti, iar rolurile jucate de noi sau locul de desfasurare se schimba in permanenta. A primi plata unei datorii Uneori ne reincarnam si stabilim legaturi cu o alta persoana, pentru a-i oferi acesteia ocazia de a achita o datorie karmica fata de noi sau putem alege sa facem parte din viata altor persoane, pentru a contribui la evolutia sufletelor lor. Aceste relatii marcate de datorii apar adesea in cadrul unui cuplu sau al unei familii. A indrepta un rau sau a invata o lectie Probabil ca multi dintre noi am avut relatii pe care pur si simplu nu am putut sa le facem sa functioneze. Indiferent cat ne-am fi straduit, relatia era vesnic agitata, presarata de despartiri si impacari. Desi doriti sa fiti impreuna, nu va puteti pune de acord in nici o privinta. In cele mai multe situatii, ego-ul intervine ca un obstacol major in acest tip de relatii. Problemele nerezolvate in aceasta viata, se transfera urmatoarei, iar lectiile inimii sunt adesea mult mai greu de invatat mai tirziu. A ajuta alte suflete in evolutia lor La prima vedere, o astfel de misiune aleasa de catre sufletul nostru poate fi impovaratoare, pentru ca ascunde o mare responsabilitate spirituala fata de cei de langa noi. Aceasta misiune poate avea un cadru mai larg (fata de o comunitate) sau se poate referi doar la o relatie punctuala. Despartirea din cauza unei morti premature intr-o viata anterioara Un alt tip de legatura este cea creata in cazul in care viata unei persoane este curmata de o moarte prematura, iar celalalt ramane in viata cu inima franta de durere; nu accepta despartirea, iar suferinta continua. Adesea, din nefericire, persoana ramasa in viata refuza sa isi refaca viata si se blocheaza intr-un fel de bucla temporala. Durerea generata de pierderea suferita este atat de profunda, incat da nastere unei firi rigide, neinduplecate. Unele persoane nu mai pot iubi din nou sau jura sa nu mai iubeasca. Cand are loc o reincarnare, sufletele sunt atrase de aceasta energie si simt dorinta puternica de a fi din nou impreuna. A completa sau a duce ceva la bun sfarsit Inclusiv la nivel de suflet, se poate vorbi de chestiuni ramase nerezolvate. In multe vieti anterioare, anumite lectii au ramas nerezolvate sau neinvatate, unele indatoriri au ramas neindeplinite, anumite relatii nu au fost consumate, iar sufletul simte nevoia acuta de a duce ceva la bun sfarsit. Uneori, nimeni nu intelege de ce puneti atata pasiune si daruire intr-o anumita profesie, cauza sau un anumit hobby. Daca aveti sentimentul ca trebuie sa terminati ceva ori sa puneti capat unei situatii sau unei relatii cu cineva, atunci este probabil ca numite usi din trecut nu au fost inchise foarte bine. Tot ce ni se intimpla face parte dintr-un puzzle, iar piesele trebuie privite in ansamblu, nu separat. Pentru evolutia sufletului nostru Un alt motiv – si adesea cel mai important – pentru care alegem sa ne reincarnam este evolutia sufletelor noastre. In timpul trecerii prin fiecare viata, invatam lectii noi, indeplinim indatoriri, dezvoltam talente si avansam spre niveluri superioare de iluminare spirituala. Ne putem imagina evolutia sufletului, in felul urmator: ne facem studiile spirituale incepand de la gradinita si pana la facultate. Exista diferite clase, diferiti profesori si teste, la toate nivelurile. In perioada dintre doua vieti, sufletul nostru alege singur ceea ce doreste cu ardoare si are nevoie sa invete; ne alegem, astfel, situatiile prin care trebuie sa trecem, oamenii-cheie care ne vor aparea in cale si care ne vor ajuta sa ne ducem la bun sfarsit asimilarea lectiilor si invataturilor. Uneori ne putem bloca la clasa intai si trebuie sa urmam un curs de compasiune. Sau poate ca sufletul nostru nu este multumit de nota la empatie si alege sa mai ramana putin in urma, pentru a invata cu adevarat tot ce trebuie sa stie pentru a primi un 10. Din dragoste Multe suflete fac intelegeri cu sufletele pe care le iubesc, pentru a se reincarna din nou impreuna, doar pentru ca dragostea lor este atat de puternica si intensa. Nu pot suporta gandul de a fi despartite si, adesea, continua sa aleaga sa fie impreuna sau sa se casatoreasca in fiecare viata. O astfel de iubire este atat de puternica, incat energia pe care o creeaza tine oamenii impreuna, pe durata mai multor vieti. Este un tip de iubire care rupe lanturile conventionalului, care extinde constiinta celor doi, spre nivele superioare de intelegere si relationare.

Mintea umană poate fi comparată cu o grădină, ce poate fi cultivată inteligent sau lăsată în paragină. Indiferent dacă este cultivată sau neglijată, ea dă însă fructe. Chiar dacă omul nu cultivă seminţe utile, există destule seminţe inutile de buruieni care vor cădea, se vor acumula şi vor da roade.

Aşa cum un grădinar îşi cultivă lotul de pământ, semănând florile şi fructele pe care le doreşte şi desţelenind buruienile, noi trebuie să ne îngrijim grădina minţii, să smulgem „buruienile” gândurilor impure, nedemne, inutile şi incorecte, şi să cultivăm gânduri frumoase, nobile, curate şi utile, tinzând astfel către per­fecţiune. Prin acest proces, vom descoperi mai devreme sau mai târziu că suntem stăpânii propriului nostru suflet şi ai vieţii noastre.

Mai mult, ajungem să descoperim legile gândirii şi să înţelegem din ce în ce mai clar cum funcţionează forţele-gânduri şi elementele minţii în modelarea caracterului, circumstanţelor şi destinului nostru.

Gândurile şi caracterul sunt acelaşi lucru. Aşa cum caracterul se relevă numai prin manifestarea lui în circumstanţele exterioare, aceste circumstanţe depind întru totul de starea noastră interioară de spirit.

Asta nu înseamnă că anumite circumstanţe prin care trecem exprimă întregul nostru caracter, ci doar că ele sunt intim conectate cu anumite gânduri pe care le emitem, fiind indispensabile pentru dezvoltarea noastră ulterioară.

Indiferent în ce etapă ne aflăm, aceasta corespunde întru totul legii existenţei noastre, respectiv gândurilor care ne structurează caracterul. Nimic din viaţa noastră nu este întâmplător, totul fiind rezultatul legii, care nu poate da greş.

Acest lucru este valabil în egală măsură pentru cei nemulţumiţi de mediul exterior şi pentru cei încântaţi de acesta.

Circumstanţele ne copleşesc doar atât timp cât avem convingerea că suntem sclavii condiţiilor exterioare. Atunci când ajungem să înţelegem că noi suntem înzestraţi cu o putere creatoare şi că deţinem controlul asupra solului nostru interior şi a seminţelor pe care le cultivăm în el, din care se nasc apoi circumstanţele exte­rioare, noi devenim stăpânii destinului nostru.

Orice om care a cultivat o vreme purificarea interioară şi autocontrolul ştie că circumstanţele exterioare derivă din gândurile sale, căci observă că modificarea acestora este direct proporţională cu transformarea stării sale mentale. De aceea, atunci când facem efortul sincer de a ne remedia defectele de caracter, cu scopul de a progresa rapid, noi trecem în mod automat printr-o suită de vicisitudini.

Sufletul atrage realitatea pe care o găzduieşte în gândurile sale, în egală măsură lucrurile pe care le iubeşte şi cele de care se teme. El se poate înălţa până la nivelul aspiraţilor sale supreme, dar poate cădea la fel de uşor pe nivelul dorinţelor sale neîmplinite. Modalitatea prin care el primeşte cea ce merită reprezintă circumstanţele exterioare. Orice sămânţă-gând cultivată sau care ajunge întâmplător în minte tinde să prindă rădăcini aici, să producă roade, să înflorească mai devreme sau mai târziu sub forma acţiunilor şi să genereze oportunităţi şi circumstanţe similare esenţei sale. Gândurile bune generează roade pozitive, iar cele rele roade negative.

Lumea exterioară a circumstanţelor se modelează în funcţie de cea interioară a gândurilor. Din acest punct de vedere, atât circumstanţele plăcute cât şi cele neplăcute servesc în egală măsură binelui suprem al individului, căci noi culegem ceea ce semănăm şi învăţăm atât din suferinţe cât şi din bucurii.

Prin urmărirea dorinţelor, aspiraţiilor şi gândurilor noastre, în măsura în care ne lăsăm dominaţi de ele (fie de imaginaţia noastră impură, fie de gândurile noastre elevate şi pure), noi ajungem să culegem în sfârşit roadele pe care le-am semănat, sub forma condiţiilor exterioare din viaţa noastră. Acestea corespund legilor creşterii spirituale şi adaptării la mediu.

Fiind stăpânii propriilor noastre gânduri, noi ne făurim singuri destinul, caracterul şi mediul exterior. Nici chiar condiţiile naşterii pe care le atrage sufletul nu sunt întâmplătoare, iar cu fiecare nou pas pe care îl face în acest pelerinaj terestru, el continuă să atragă acele combinaţii de condiţii care îi reflectă propria puritate sau impuritate, propriile puteri şi slăbiciuni, adică propria sa faţă (la fel ca o oglindă).

Noi nu atragem realitatea pe care ne-o dorim, ci ceea ce suntem. Poftele şi ambiţiile noastre apar şi dispar la fiecare pas, dar gândurile şi dorinţele noastre cele mai profunde sunt alimentate de propria noastră hrană, care poate fi nutritivă sau nu. „Divinitatea care ne modelează destinul” se află în interiorul nostru, fiind chiar sinele nostru.

Noi suntem cei care ne întemniţăm singuri, iar gândurile şi acţiunile noastre sunt păzitorii Destinului. Ele ne pot deveni temniceri dacă sunt impure, dar şi îngeri păzitori dacă sunt pure şi nobile. Noi nu primim lucrurile pe care ni le dorim şi pentru care ne rugăm, ci cele pe care le merităm. Divinitatea nu ne răspunde la dorinţe şi rugăciuni decât dacă acestea se armonizează cu gândurile şi cu acţiunile noastre.

Sursa: astrodeva

Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!