Lectiile de viata ale lui Confucius care iti vor lumina calea si destinul

“Atunci când iubeşti, eşti plin de bucurie. Când nu poţi iubi, nu ai cum să fii fericit. Bucuria este o funcţie a iubirii, o umbră a acesteia. Ea urmează pretutindeni iubirea. De aceea, deschideţi-vă din ce în ce mai mult faţă de iubire şi veţi deveni din ce în ce mai fericiţi. Nu va trebui să vă intereseze dacă iubirea vă este returnata sau nu; acest lucru nu are nici cea mai mică importantă. Fericirea urmează pretutindeni iubirea, indiferent dacă aceasta din urmă este returnata sau nu sau dacă celălalt îi răspunde cu aceeaşi monedă. În aceasta constă rezultatul iubirii, în faptul că valoarea ei este intrinsecă. Ea nu depinde de răspunsul celuilalt, ci va aparţine în întregime dumneavoastră. Nu contează nici pe cine iubiţi: poate fi un câine, o pisică, o piatră sau un copac. Aşezaţi-vă lângă o stâncă, cu o atitudine plină de iubire. Purtaţi un mic dialog. Sărutaţi piatră şi aşezaţi-vă pe ea. Simţiţi-vă una cu ea, şi dintr-o dată veţi simţi un val de energie dublată de o bucurie imensă. Poate că nu piatra v-a răspuns la iubirea dumneavoastră – sau poate că a făcut-o, dar acest lucru nu are nici o importanţă. Cert este că iubirea dumneavoastră a generat acest val de fericire. Cine iubeşte este fericit. De înţelegeţi acest secret, puteţi fi fericit 24 de ore pe zi. Dacă sunteţi plin de iubire timp de 24 de ore pe zi, fără să mai depindeţi de un obiect al iubirii, veţi deveni din ce în ce mai independent, căci veţi putea iubi fără ca cineva să fie de faţă. Veţi putea iubi chiar şi golul din jurul vostru. Chiar dacă sunteţi singur în cameră, veţi umple întreaga cameră de iubirea voastră. Chiar dacă vă aflaţi într-o închisoare, o veţi putea transforma instantaneu într-un templu. În clipa în care o veţi umple cu iubire, ea nu va mai fi o închisoare. Invers, un templu poate deveni o închisoare dacă nu este umplut cu iubire.” Osho. Prin tot ceea ce trăim în dragoste; – prin urcușurile și coborâșurile vieții; – prin bucurii, dezamăgiri și neîmpliniri; – prin dureri, suferințe, tristeți, lacrimi, neîmpăcări, și căderi – Dumnezeu dorește să învățăm să iertăm, să prețuim, să credem, să asumăm și să iubim! Persoanele nepotrivite pe care le întâlnim – sunt provocările pe care le primim pentru a învăța să iubim și să ne arătăm recunoștința și prețuirea pentru darurile și valorile noastre sufletești. Astfel ne pregătește Dumnezeu pentru a recunoaște persoana potrivită compatibilă cu sufletul nostru, atunci când o întâlnim. Dumnezeu ne învață iubirea, învățându-ne prin ea – să ne eliberăm de frici, traume, neîmpăcări, suferințe și vinovății – determinându-ne să ne prețuim și să privim lumea prin valorile noastre sufletești. Doar prin redobândirea în sufletele noastre a abundenței iubirii, vom fi pregătit să ne arătăm recunoștința pentru darurile divine. Atunci când iubindu-ne, vom înțelege iubirea și, vom deveni capabili să recunoaștem sufletul nostru pereche – Dumnezeu ni-l va aduce în viață – considerându-ne pregăti să-l întâlnim, și capabili să ne dăruim trup și suflet, lui, prin toată dragostea, asumarea, devotamentul și iubirea pe care ne-a pus-o în inimă.

Confucius este cel mai mare filozof si lider spiritual al chinezilor. Filozoful a lasat mostenire o serie de sfaturi care sa-i ajute pe oameni sa se ghideze catre o viata mai buna.

Lectii de viata puternice, bazate pe convingerile filozofului:

1.„Nu te rusina de greselile tale, transformandu-le in crime.“

2.„Nu conteaza cat de incet inaintezi, atata timp cat nu te opresti.“ 3.„Atunci cand apare mania, gandeste-te la consecinte.“

4.„Inainte de a porni pe drumul razbunarii, sapa doua morminte.“

5.„Niciodata nu forma o prietenie cu un om care nu este mai bun decat tine. “

6.„Atunci cand este evident ca obiectivele nu pot fi atinse, nu schimba obiectivele, modifica-ti pasii actiunii.“

7.„Daca urasti o persoana, atunci esti invins de ea.“

8.„Oriunde te duci, du-te cu toata inima ta. “

9.„In cazul in care te-au scuipat in spate, inseamna ca esti in fata lor.“

10.„Cel care muta un munte incepe intotdeauna prin a indeparta pietrele mai mici.“

11.„A fi sarac si a nu dispera e greu. A fi bogat si a nu deveni arogant este si mai greu.“

12.„Exista trei metode de a deveni intelept: meditatia – care e cea mai nobila, imitatia – care e cea mai simpla, experienta – care e cea mai amara.“

13.„A-ti cunoaste nestiinta este partea cea mai buna a cunoasterii.“

14.„Cerceteaza trecutul daca vrei sa prezici viitorul.“

15.„Prostii se plang ca nu sunt cunoscuti de suficient de multi oameni. inteleptii se plang ca nu cunosc suficient de mult oamenii.“

16.„Cel ce isi domina nervii, domina cel mai rau dusman“, scrie Adevarul.

Confucianismul

Aparitia lui Confucius in istoria Chinei este considerata ca inceputul unei noi ere. Numele acestui erou al vietii spirituale chinezesti, Kung Fu-tzi (“inaltul slujbas si filosof Kung”), a fost latinizat in Confucius de misionarii crestini din secolul al XVII-lea. Desi n-a fost un intemeietor de religie propriu-zis, Confucius a avut o mare influenta asupra religiei chinezilor.

S-a acreditat o biografie a lui Confucius, din care putem retine ca Confucius s-a nascut in anul 551 i. Hr. in micul principat Lu, care forma o parte din actuala provincie Sandun din nord-estul Chinei. La varsta de 19 ani s-a casatorit si a avut un baiat si o fata. In anul 517 a mers in capitala imperiului, Lo-ian, ca sa studieze vechile rituri si obiceiuri ale dinastiei Ciou. Acolo l-a intalnit pe marele filosof Lao-tzi, cu care nu s-a inteles, dar a carui prezenta l-ar fi impresionat mult. Moare in anul 479 i. Hr., in varsta de 72 de ani, inconjurat de discipolii sai.

Invatatura lui Confucius

China a avut filosofi mai profunzi decat Confucius, totusi influenta acestuia asupra poporului chinez a fost mai mare decat a tuturor celorlalti. La aceasta au contribuit atat imprejurarile istorice cat si simplitatea invataturii sale. Traind intr-o vreme de mare confuzie politica si decadere morala, cand dinastia Ciou isi pierduse prestigiul, Confucius si-a pus viata in slujba imbunatatirii vietii politice si sociale din timpul sau. El n-a avut un succes real decat dupa moartea sa.

Sub raport doctrinar, Confucius n-a lasat un sistem propriu. Ideile sale, ca si acelea ale lui Socrate, au fost transmise de discipolii sai.

Sub raport religios, Confucius nu numai ca nu a adus nimic nou fata de vechea religie chineza, dar chiar si-a interzis orice speculatie teologica sau, nu l-a interesat, nu a fost obiectul preocuparilor sale indreptate exclusiv spre problemele de ordin practic, moral si social.

Filosofia morala a lui Confucius pornea de la principiul ca omul, fiind o particica din intreaga natura, un microcosmos, are in sine insusirile generale ale naturii, ale lui dao: ordine, dreptate, bunatate, sinceritate. De aceea este suficient ca omul sa fie instruit, dirijat, pentru a se perfectiona. Iar perfectionarea se face prin exemplul inaintasilor. Dupa exemplul acestora, copiii trebuie sa aiba un respect desavarsit fata de parinti, indivizii sa respecte statul, cei vii sa respecte pe cei morti, imparatul sa respecte pe ilustrii sai predecesori si sa se supuna Cerului. De la cel mai mic pina la cel mai mare trebuie sa-si respecte datoriile cara revin gradului lor ierarhic.

Desi nu a fost nici filosof in adevaratul inteles al cuvantului, nici intemeietor de religie, Confucius a influentat religia chineza, indepartand-o de superstitii si pregatind poporul pentru intelegerea doctrinelor filosofice si religioase de mai tarziu.

Confucianismul ca religie

Dupa moartea lui Confucius, toti cei care il indepartasera sau il criticasera pentru rigurozitatea tinutei sale morale si-au aratat admiratia pentru marele moralist. Guvernatorul din Lu i-a consacrat o capela, unde aducea sacrificii spiritului lui Confucius si celor patru anotimpuri. Dar adevaratul sau cult a inceput mai tarziu, dupa 250 de ani, datorita imprejurarilor politice favorabile ideilor sale.

Ca religie de stat, confucianismul a mentinut elementele fundamentale ale vechii religii chineze si in primul rand cultul stramosilor si al naturii, practicile cultice avand in centrul lor Cerul si pe “Fiul Cerului”, imparatul. Locurile de cult ale vechii religii si-au pierdut desigur simplitatea de odinioara, devenind vaste temple, ca acela din Beijing, inchinat Cerului, care este cel mai mare templu din lume.

Cultul imperial a luat sfarsit prin revolutia din 1912, iar in 1917, n-a mai fost recunoscut confucianismul ca religie oficiala a statului. Chiar si adeptii cei mai hotarati ai confucianismului, reproseaza astazi lui Confucius respectul sau exagerat pentru traditii si formalismul sau rigid, datorita carora China s-a caracterizat printr-o vadita nota de imobilitate. Insa invatatura lui Confucius, cu tot moralismul sau respectabil, este considerata ca un al doilea zid chinezesc, care a tinut China departe de influenta culturii europene.

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!