Lectiile de viata ale lui Confucius care iti vor lumina calea si destinul

Publicitate

Confucius este cel mai mare filozof si lider spiritual al chinezilor. Filozoful a lasat mostenire o serie de sfaturi care sa-i ajute pe oameni sa se ghideze catre o viata mai buna.

Lectii de viata puternice, bazate pe convingerile filozofului:

1.„Nu te rusina de greselile tale, transformandu-le in crime.“

2.„Nu conteaza cat de incet inaintezi, atata timp cat nu te opresti.“ 3.„Atunci cand apare mania, gandeste-te la consecinte.“

4.„Inainte de a porni pe drumul razbunarii, sapa doua morminte.“

5.„Niciodata nu forma o prietenie cu un om care nu este mai bun decat tine. “

6.„Atunci cand este evident ca obiectivele nu pot fi atinse, nu schimba obiectivele, modifica-ti pasii actiunii.“

7.„Daca urasti o persoana, atunci esti invins de ea.“

8.„Oriunde te duci, du-te cu toata inima ta. “

9.„In cazul in care te-au scuipat in spate, inseamna ca esti in fata lor.“

10.„Cel care muta un munte incepe intotdeauna prin a indeparta pietrele mai mici.“

11.„A fi sarac si a nu dispera e greu. A fi bogat si a nu deveni arogant este si mai greu.“

12.„Exista trei metode de a deveni intelept: meditatia – care e cea mai nobila, imitatia – care e cea mai simpla, experienta – care e cea mai amara.“

13.„A-ti cunoaste nestiinta este partea cea mai buna a cunoasterii.“

14.„Cerceteaza trecutul daca vrei sa prezici viitorul.“

15.„Prostii se plang ca nu sunt cunoscuti de suficient de multi oameni. inteleptii se plang ca nu cunosc suficient de mult oamenii.“

16.„Cel ce isi domina nervii, domina cel mai rau dusman“, scrie Adevarul.

Confucianismul

Aparitia lui Confucius in istoria Chinei este considerata ca inceputul unei noi ere. Numele acestui erou al vietii spirituale chinezesti, Kung Fu-tzi (“inaltul slujbas si filosof Kung”), a fost latinizat in Confucius de misionarii crestini din secolul al XVII-lea. Desi n-a fost un intemeietor de religie propriu-zis, Confucius a avut o mare influenta asupra religiei chinezilor.

S-a acreditat o biografie a lui Confucius, din care putem retine ca Confucius s-a nascut in anul 551 i. Hr. in micul principat Lu, care forma o parte din actuala provincie Sandun din nord-estul Chinei. La varsta de 19 ani s-a casatorit si a avut un baiat si o fata. In anul 517 a mers in capitala imperiului, Lo-ian, ca sa studieze vechile rituri si obiceiuri ale dinastiei Ciou. Acolo l-a intalnit pe marele filosof Lao-tzi, cu care nu s-a inteles, dar a carui prezenta l-ar fi impresionat mult. Moare in anul 479 i. Hr., in varsta de 72 de ani, inconjurat de discipolii sai.

Invatatura lui Confucius

China a avut filosofi mai profunzi decat Confucius, totusi influenta acestuia asupra poporului chinez a fost mai mare decat a tuturor celorlalti. La aceasta au contribuit atat imprejurarile istorice cat si simplitatea invataturii sale. Traind intr-o vreme de mare confuzie politica si decadere morala, cand dinastia Ciou isi pierduse prestigiul, Confucius si-a pus viata in slujba imbunatatirii vietii politice si sociale din timpul sau. El n-a avut un succes real decat dupa moartea sa.

Publicitate

Sub raport doctrinar, Confucius n-a lasat un sistem propriu. Ideile sale, ca si acelea ale lui Socrate, au fost transmise de discipolii sai.

Sub raport religios, Confucius nu numai ca nu a adus nimic nou fata de vechea religie chineza, dar chiar si-a interzis orice speculatie teologica sau, nu l-a interesat, nu a fost obiectul preocuparilor sale indreptate exclusiv spre problemele de ordin practic, moral si social.

Filosofia morala a lui Confucius pornea de la principiul ca omul, fiind o particica din intreaga natura, un microcosmos, are in sine insusirile generale ale naturii, ale lui dao: ordine, dreptate, bunatate, sinceritate. De aceea este suficient ca omul sa fie instruit, dirijat, pentru a se perfectiona. Iar perfectionarea se face prin exemplul inaintasilor. Dupa exemplul acestora, copiii trebuie sa aiba un respect desavarsit fata de parinti, indivizii sa respecte statul, cei vii sa respecte pe cei morti, imparatul sa respecte pe ilustrii sai predecesori si sa se supuna Cerului. De la cel mai mic pina la cel mai mare trebuie sa-si respecte datoriile cara revin gradului lor ierarhic.

Desi nu a fost nici filosof in adevaratul inteles al cuvantului, nici intemeietor de religie, Confucius a influentat religia chineza, indepartand-o de superstitii si pregatind poporul pentru intelegerea doctrinelor filosofice si religioase de mai tarziu.

Confucianismul ca religie

Dupa moartea lui Confucius, toti cei care il indepartasera sau il criticasera pentru rigurozitatea tinutei sale morale si-au aratat admiratia pentru marele moralist. Guvernatorul din Lu i-a consacrat o capela, unde aducea sacrificii spiritului lui Confucius si celor patru anotimpuri. Dar adevaratul sau cult a inceput mai tarziu, dupa 250 de ani, datorita imprejurarilor politice favorabile ideilor sale.

Ca religie de stat, confucianismul a mentinut elementele fundamentale ale vechii religii chineze si in primul rand cultul stramosilor si al naturii, practicile cultice avand in centrul lor Cerul si pe “Fiul Cerului”, imparatul. Locurile de cult ale vechii religii si-au pierdut desigur simplitatea de odinioara, devenind vaste temple, ca acela din Beijing, inchinat Cerului, care este cel mai mare templu din lume.

Cultul imperial a luat sfarsit prin revolutia din 1912, iar in 1917, n-a mai fost recunoscut confucianismul ca religie oficiala a statului. Chiar si adeptii cei mai hotarati ai confucianismului, reproseaza astazi lui Confucius respectul sau exagerat pentru traditii si formalismul sau rigid, datorita carora China s-a caracterizat printr-o vadita nota de imobilitate. Insa invatatura lui Confucius, cu tot moralismul sau respectabil, este considerata ca un al doilea zid chinezesc, care a tinut China departe de influenta culturii europene.

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate
Alte Articole
Dezvoltare Personala
Sfaturi

Calatoria catre tine – Cum să te regăseşti când te simți pierdut

Publicitate

Auzim foarte des expresiile :”Mă simt pierdut/ă! Nu mai ştiu cine sunt. Nimic nu mai are sens. Nu-mi vine nici să mă dau jos din pat! Nu mai pot vedea nicio lumină la capătul tunelului! Nu ştiu pe unde să o apuc”…

Mai jos vei găsi câteva idei care să te ajute să îți schimbi perpectiva asupra perioadei pe care o traversezi şi să te ghideze către o rezolvare benefică pentru viața şi viitorul tău.

Ce înseamnă că te simți pierdut

Te simți pierdut atunci când parcă nu te mai recunoşti, ai devenit un străin pentru tine însuți, eşti confuz şi nu înțelegi cum ai ajuns în situația data şi, în general, eşti chinuit de fel de fel de întrebări: Cum de am ajuns aici? Dacă aş fi ales altceva în situația X, aş fi fost mai bine pentru mine? Poate nu ar fi trebuit să fac lucrul Y? De ce eu? De ce a trebuit să se întâmple lucrul Z? Daca aş fi ascultat de sfatul lui A….etc

De fapt, toate aceste întrebari se pot reduce la una singură: “De ce nu sunt fericit/ă?” Incapacitatea de a-ți răspunde la acestă întrebare te face să întri într-un fel de nor negru, plin de gânduri negative, de energie contractată, te simți ca într-o capcană, deprimat, deconectat , nesemnificativ, neimportant, ai dat greş şi acum suporți consecințele.

Emoțiile sunt sistemul nostru de ghidare, GPS-ul nostru personal. Dacă nu luăm în seamă ceea ce ne indică, atunci sfârşim prin a ajunge în locuri total opuse de cele pe care ni le-am propus ca şi destinație. Mintea noastră de cele mai multe ori eşuează în a ne spune ce este adevărat pentru noi înşine, doar emoțiile pot face asta fără greş.

Adevărul nostru reprezintă totalitatea lucrurilor cu care rezonăm, ce ne place, ce ne inspiră, ce ne aduce bucurie şi satisfacție sufletească. Insă încă din primii ani de viață, noi începem să acceptăm şi să ne pliem după adevărurile celor din jur, ale familiei noastre în primul rând, din nevoia de a fi pe placul tuturor, pentru a ne simți acceptați, iubiți , respectați, importanți.

Si astăzi învățăm să ne stăpânim furia în fața tatălui, mâine să nu spunem că nu ne place ceva, în fața mamei care a muncit şi s-a sacrificat pentru acel ceva, la şcoală ne supunem regulilor desi sufletul nostru tânjeşte după altceva, în grupurile de prieteni ne purtăm la fel ca ceilalți pentru că nevoia de apartenență şi acceptare este foarte mare, mai ales la adolescenți, la serviciu nu ne putem exprima cu adevărat pentru că riscăm să pierdem siguranța materială, în propria căsnicie facem compromisuri peste compromisuri pentru a păstra integritatea “celulei de bază a societății”…. Si atunci când mai avem timp să fim noi înşine??

Publicitate

Vestea bună este că dacă te simți pierdut, înseamnă că ai conştientizat nivelul la care te afli, ai făcut un pas uriaş, şi atunci ai marea şansă să te regăseşti.

Indiferent cât de rău te simți acum, indiferent cât de fără ieşire ți se pare situația, permite-mi să-ți spun că această perioadă poate fi una dintre cele mai importante din viața ta. Ar putea fi începutul călătoriei tale către ceea ce eşti tu cu adevărat.

Un alt aspect pozitiv al acestei stări este că ea anunță faptul că eşti pregătit pentru schimbare.

Eşti pregătit să vezi adevărul exact aşa cum este el, să te accepți pe tine , să nu te uiți în urmă dacă cei care contau pentru tine te aprobă sau nu, să îți croieşti propriul drum după cum simți tu că ar fi potrivit pentru tine.

Nu trebuie să îi consideri pe cei care ți-au dictat direct sau indirect pe unde să o iei în viață, vinovați de situația în care eşti acum. Ei au fost profesorii tăi care te-au învățat că nu e nevoie să primeşti aprobarea nimănui ca să trăieşti urmându-ți adevărul .

Poate că te simți vinovat dacă încerci să schimbi direcția, te gândeşti că ceilalți vor fi dezamăgiți, răniți, lăsați pe dinafară, dar dacă continui jocul vieții aşa cum l-ai jucat până acum, asta te va îndepărta din ce în ce mai mult de tine. Va fi un drum al suferinței .

Ceea ce ți se pare ție acum un eşec este de fapt un succes, un mare dar pentru tine, pentru că te invită să începi căutările realizând faptul că fericirea necondiționată nu poate exista sub nicio autoritate externă.

Faptul că te simți pierdut e un truc, o păcăleală, o farsă pusă la cale de Sinele tău.

Există încă un dar în toată suferința ta: acum nu mai ai nimic de pierdut. A te simți pierdut este un punct de cotitură în experiența ta umană

Din punct de vedere spiritual, aşa cum spunea Osho : ”e nevoie să mori pentru a renaşte”, din asta înțelegând faptul că Sinele tău adevărat nu ți se poate revela dacă nu dai deoparte ego-ul, povestea, drama, (auto)învinovățirea, judecata….

De cele mai multe ori, a te simți pierdut e parte din planul pe care ți l-ai făcut înainte de a veni aici de a te trezi la un moment dat , de a te regăsi pe tine şi a dobândi acel tip de expandare care te ajută să îți implineşti misiunea

Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare articole de la noi, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!

Publicitate
Alte Articole
Spiritualitate