Un afacerist era îngropat în datorii pe care nu mai reușea să le ramburseze. Vânzările pe care le făcea nu erau atât de profitabile, muncitorii săi doreau salarii mai bune, băncile îi cereau banii pe rate, iar furnizorii săi îi cereau plățile datorate. Bietul om ajunsese în pragul disperării, așa că s-a așezat pe o bancă în parc, cu brațele în jurul capului, întrebându-se dacă există ceva care să-i poată salva compania de la faliment.
Deodată, un bătrân s-a apropiat și a spus: “Văd că este ceva care te îngrijorează?” Întrebarea l-a făcut pe omul de afaceri să-și verse amarul în fața străinului. Bătrânul l-a ascultat cu răbdare și apoi a spus: „Cred că te-aș putea ajuta”.
I-a cerut bărbatului numele său, apoi și-a scos carnetul de cecuri, a completat un cec și i l-a înmânat spunându-i: „Ia acești bani. O ne întâlnim aici în exact un an, atunci îmi vei da banii înapoi și îmi vei spune ce s-a întâmplat “. Apoi s-a întors și a dispărut în mulțimea din parc.
La început, omul de afaceri nu și-a dat seama ce s-a întâmplat, totul i se părea un vis. Singura dovadă a ceea ce s-a întâmplat a fost un cec pe care îl ținea în mână. S-a uitat pe el și aproape că a leșinat de emoție. Suma pe care i-o împrumutase bătrânul era de 500.000 de euro, iar cecul în sine a fost semnat de un nume foarte cunoscut, unul dintre cei mai bogați oameni din lume.
“Îmi pot achita toate datoriile!”, și-a dat seama bărbatul. Dar, în schimb, a decis să nu încaseze cecul, ci să îl pună în seiful său. Cecul i-a dat siguranța pe care și-o dorea, dar a decis că va face o ultimă încercare de a-și salva singur afacerea.
Cu un mare optimism, omul de afaceri a renegociat contractele neprofitabile deja încheiate, a reușit să ajungă la un acord cu băncile și furnizorii săi pentru o întârziere a plăților. De asemenea, a făcut câteva vânzări mari. După doar câteva luni, a reușit să-și plătească singur toate datoriile, iar afacerea sa a început să prospere din nou.
Exact un an mai târziu, s-a întors în parc cu un cec neîncasat în buzunar. Bătrânul a apărut și el la ora stabilită. Dar tocmai când omul de afaceri era pe punctul de a returna cecul și de a-i spune povestea, a apărut o asistentă, gâfâind de la alergat, și l-a apucat pe bătrân.
„Mă bucur atât de mult că am reușit să-l ajung din urmă și să nu-l pierd”. Sper că nu te-a deranjat prea mult. De multe ori fuge de la azil și le spune oamenilor pe care îi întâlnește că este foarte bogat.” Spuse asistenta, care mai apoi l-a luat pe bătrân de braț și a plecat.
Omul de afaceri stătea acolo uimit de cele auzite. Timp de un an întreg, a cumpărat, a vândut, a făcut tranzacții și a negociat de parcă ar fi avut sprijinul a jumătate de milion de euro.
Deodată și-a dat seama că nu banii, imaginari sau reali, i-au îmbunătățit viața. Adevăratul motiv a fost încrederea în sine că are puterea de a atinge scopul pe care îl urmărește.
