“Fiecaruia i se da o cheie catre rai ; aceeasi cheie deschide si portile iadului.” – Proverb antic
Viata are un fel ciudat de a ne invata cine suntem cu adevarat. Ea nu foloseste cuvinte mari si pompoase, insa are capacitatea de a le face pe cele mici si neinsemnate sa-si faca pe deplin datoria…
Viata ne demonstreaza ca ea nu tine cont de educatia oamenilor, insa oamenii educati o inteleg mult mai bine. Toate experientele prin care trecem isi lasa o amprenta asupra noastra, fie ca suntem de acord sau nu cu acest lucru. Insa, doar anumite experiente ne schimba cu adevarat. Asa cum regasesti intr-un album muzical doar doua sau trei piese fenomenale, iar restul exista doar pentru a sublinia perfectiunea celor cateva! Cum ai putea sesiza diferenta intre fenomene sau lucruri, altfel, decat comparandu-le?
Daca nimic nu te impresioneaza si nu te schimba, inseamna ca ai probleme cu evolutia. Iti place sa ramai pe loc. Nu este neaparat ceva rau caci unii nu simt nevoia sa inainteze. Raman in propria carapace si asteapta sa-i scoata cineva de acolo, desi nimeni nu are o astfel de obligatie!
Fiecare zi traita poarta pentru tine un mister si un dar de care ar trebui sa profiti din plin. Nu intoarce spatele acestui dar pana nu vei intelege cu adevarat ce se afla in cutie!
Ai grija de gandurile pe care le cultivi caci ele-ti vor trasa viitorul. Daca aceste ganduri vor fi atent selectate, cu siguranta vei ajunge persoana pe care ti-ai dorit candva s-o intalnesti.
Nu va fi un lucru usor sa lasi deoparte tot ce te impiedica sa cresti.
Trebuie doar sa inveti in fiecare ceas cum sa devii un om mai bun!
Iar daca simti uneori ca ai obosit, incearca sa te odihnesti putin… Nu sa renunti!
Fotografii ce imortalizeaza stari. Fotografiile nu doar stocheaza amintiri, ci capteaza stari de bucurie, multumire, fericire, tristete, locuri si timpuri, oameni si clipe. Cum arata selfie-ul sufletului tau, al spiritului tau, cum exprimi starea interioara intr-o imagine masurata in pixeli? In cati pixeli se masoara fericirea? Sau tristetea? Dar durerea? Aa… in tot atatia? Nu se poate, n-are cum. Intensitatea sentimentelor e cu totul alta.
Sentimentul de fericire se masoara altfel decat sentimentul de tristete sufleteasca. N-ai cum sa le masori in acelasi numar de pixeli. N-ai cum sa captezi in imagini asa ceva, e peste orice nivel de tehnica fotografica. Da, se pot surprinde umbre de sentimente, dar niciodata intensitatea lor.
Avem stari pe care nu le putem exprima in cuvinte. Avem trairi care nu ni le putem explica. Avem emotii care nu incap intr-un numar definit de pixeli. Si totusi incercam sa stocam stari si clipe, sa imortalizam sentimente si sa le pastram pentru acele zile in care avem nevoie de starea respectiva. Cand nu reusim sa mai retraim sentimentul, cand ne e sete si dor de o stare, atunci cautam orbeste sa ne incarcam cu ceva, macar cu amintiri. Pot amintirile sa-ti readuca sentimentul la intensitatea trairii momentului? Nu prea, pentru ca nu s-a putut capta adevarata masura a sentimentului. Acum iti poate starni cel mult un zambet si un oftat lung.
Daca ai putea sa-ti faci un seflie sufletului tau, ce-ar arata el? Ai putea oare sa-l imortalizezi?! Nu, dar asta nu inseamna ca nu exista. Fara el n-ai fi decat o fotografie stocata pe vreo memorie externa sau interna. El isi va urma calea, spre locuri in care masura nu mai conteaza, unde intensitatea trairii se poate stoca si retrai si aminti. Am avea nevoie din cand in cand de o analiza a sufletului, de o purificare a lui, de a lasa in el doar sentimentele pozitive, de a alunga umbrele negre si de a transforma griurile in alb. Pentru a putea sa urce cu toata masura lui.
Clipe numarate in fotografii ce reflecta atat de putin din noi. Cum sa facem sa reflecte mai mult? Cum sa putem arata dimensiunea exacta a bucuriei, a iubirii si a tristetii noastre?
Sufletul nostru aduna sentimente incomensurabile, de asta nu se poate imortaliza.
