Cel mai urat obicei al unui om este barfa… sa nu puneti la suflet barfele, orice s-ar spune despre voi, pentru ca astfel va incarcati cu rautatea celor din jur!

Dragostea nu este stabila.

In dragoste, nu vei fi mereu in picioare pe un teren robust. Nu te vei simti intotdeauna increzatoare. Vei fi nesigura si este normal. Dragostea este dificila, insa minunata!

Dragostea nu este un drum.

Nu este o cale dreapta, nu este un punct mort, nu este o autostrada aglomerata. Nu poate fi comparata cu o strada, cu lumini care clipesc de la rosu pana la verde. Uneori se schimba, alteori se intoarce in trecut; uneori se opreste, alteori o ia de la inceput, apoi se roteste in cercuri. Dragostea nu este niciodata un drum... ci o calatorie.

Dragostea nu este o cerinta.

Nu inseamna sa ceri atat de mult de la partener incat sa uite ce isi doreste sau ce viseaza. Nu inseamna sa faci pe cineva sa iti asculte dorintele sau sa ii ceri sa isi schimbe viata pentru a se potrivi cu viata ta. Nu inseamna sa creezi un univers in jurul tau sub masca legaturii voastre. Dragostea este fluida. Dragostea este echilibru. Dragostea este compromis.

Dragostea nu este nerabdare.

Exista o rapiditate in a iubi, insa nu este nascuta din egoism. Dragostea nu inseamna sa astepti ca cineva sa te iubeasca in modul in care tu o faci sau sa incerci sa grabesti lucrurile pentru a ajunge acolo unde iti doresti. Dragostea nu pune presiune pe emotii si nici pe asteptari. Dragostea este rabdare si incredere.

Dragostea nu este perfectiune.

De fapt, dragostea este departe de a fi perfecta. Este salbaticia sufletului cand iubeste, este frica de a nu stii ce urmeaza. Dragostea spune cateodata lucruri gresite in cele mai neplacute vremuri. Dragostea incurca totul, apoi impacheteaza lucrurile frumos.

Dragostea nu este stabilitate.

In dragoste, nu vei fi mereu in picioare pe un teren robust. Nu te vei simti intotdeauna increzatoare. Vei fi nesigura si este normal. Dragostea este dificila, insa minunata!

Dragostea nu este statica.

Uneori este usoara, alteori este grea. Uneori iti umple sufletul de bucurie, alteori se ascunde in umbre, schimbandu-ti starea de spirit cu o simpla atingere. Dragostea nu ramane la fel. Dragostea nu te lasa sa stai linistita. Dragostea este mereu infloritoare.

Dragostea nu este o regula.

Dragostea nu ofera indrumari cu privire la cum sa fii sau cum sa actionezi. Nu spune ca cineva ar trebui sa faca ceva. Nu cere oamenilor sa fie ceva ce nu sunt. Dragostea este libera. Dragostea nu vine cu reguli... dragostea isi construieste propriile reguli.

Dragostea nu este controlata.

Nu te asteapta pentru a decide daca timpul este corect. Nu te asteapta in timp ce incerci sa iti descifrezi sentimentele. Dragostea iti va da viata peste cap. Dragostea nu te asteapta sa o revendici... ea te va revendica pe tine.

Dragostea nu este simpla.

Este complexa. Vine cu o multime de emotii si momente. Vine cu vorbe care iti prind inima, cu temeri de viitor, cu sarutari sub cerul instelat. Dragostea este in atingeri simple.

Cum sa atragi fericirea in viata ta

Suferim, literalmente, de urmarirea fericirii. Suntem mereu pe fuga, in miscare, pe drum. Scopul nostru nu este sa ne bucuram de ziua pe care o avem, ci sa trecem de aceasta zi. "Suferim, literalmente, de urmarirea fericirii. Suntem mereu pe fuga, in miscare, pe drum. Scopul nostru nu este sa ne bucuram de ziua pe care o avem, ci sa trecem de aceasta zi." - Robert Holden. Potrivit ThoughtCatalog, Robert Holden, un psiholog britanic cunoscut in intreaga lume a inventat expresia "dependenta de destinatie". Dependenta de destinatie este o preocupare a faptului ca fericirea este in alta parte. Multi oameni sufera de aceasta dependenta, care reprezinta o piedica majora in calea catre succes si in experimentarea lucrurilor bune din viata. Persoanele care sufera de dependenta de destinatie se aboneaza la ideea falsa ca fericirea este o destinatie. Exista si alte lucruri pe care astfel de oameni le considera drept simple destinatii: succesul, relatiile, cariera si chiar si banii. Intotdeauna trebuie sa ajungem undeva, sa facem ceva sau sa fim cineva inainte de a ne bucura de acest moment frumos. Problema este ca nu ajungem niciodata la locul la care credem ca ar trebui sa ajungem sau sa devenim oamenii care credem ca ar trebui sa devenim. Viata nu este doar un sfarsit sau doar un inceput. Daca ar fi vorba despre final, am citi doar ultimul capitol al cartilor, am da doar examenele finale de la facultate si am manca doar desertul la cina. Nu este vorba doar despre final. Este vorba despre toate momentele si minutele dintre inceput si sfarsit. Cum facem ca aceste momente sa fie unele importante? Ce facem pentru a calcula aceste minute? Dependenti de destinatie, uitam sa ne bucuram de drumul pe care il avem in viata. Pe drumul nostru catre oriunde ne indreptam, adesea pierdem ce cautam cu adevarat. Ne grabim prin viata, uitam sa ne oprim in fata scopului, a viziunii, a obiectivelor. Cand ne oprim suficient de mult pentru a gasi cu adevarat aceste lucruri, atunci le vom gasi. Acestea ne vor ajuta sa ne simtim mult mai impliniti, mai productivi si mai semnificativi decat cautarea fericirii.
Ce avem de facut?
Daca noi cautam fericirea... nu o vom gasi niciodata. Insa cand urmarim scopul si obiectivele, viziunea si valorile, descoperim fericirea de-a lungul drumului. In loc sa grabim viata, incetinim sa ne bucuram de viata. In loc sa cautam lucruri temporare, gasim calitati permanente. In loc sa cautam ceva numit fericire, traim pentru ceva numit scop. Si in loc de a trai din orgoliu, traim din iubire. Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!
Publicitate

Oamenii care au un nivel ridicat de spiritualitate sunt foarte rezistenti la blesteme, la undele mentale ale altora si la vrajitorii. Cel mai adesea folosim cuvantul pentru a ne imprastia emotiile noastre otravite, pentru a ne exprima furia, gelozia, invidia sau ura.

Cuvantul e cel mai pretios si mai puternic dar pe care il are umanitatea, dar noi il folosim si impotriva noastra. Dintre toate armele de distrugere pe care le-a inventat omul, cea mai teribila si mai puternica este cuvantul nepotrivit care poate sa distruga fara sa lase urme. Noi ne atacam in permanenta prin cuvinte si ne omoram unul pe altul in mod sistematic, de multe ori fara sa ne dam seama de acest lucru. Aceasta practica a devenit cea mai rea dintre toate formele de magie si a fost numita barfa. Barfa, desi pare atat de inofensiva, ne altereaza si scurteaza viata, ne distruge fizic si spiritual, fiindca in permanenta ne ruineaza sufletul si trupul.

Barfa e un act de magie neagra si este foarte rea, deoarece este otrava pura.

Cu totii am invatat cum sa barfim acceptand barfa altora, socotind ca aceasta este o modalitate normala de comunicare. Barfa a devenit o forma curenta de comunicare in societatea umana. Barfa si gandurile urate pe care le genereaza reprezinta un frecvent traumatism aplicat omului la care neam gandit. De cele mai multe ori noi cream o otrava emotionala proprie prin folosirea unor cuvinte ca: sunt gras, imbatranesc, imi cade parul, sunt prost, nu voi fi niciodata perfect, nu voi reusi…etc.

Astfel, noi materializam aceste cuvinte in realitatea noastra sau mai bine zis impotriva noastra. De aceea, important este sa intelegem ce este cuvantul si ce putere are el. Intreaga lume poate sa barfeasca in legatura cu noi, insa daca noi nu punem la suflet, nu dam crezare, vom deveni imuni la barfe. Daca cineva ne trimite in mod intentionat o emotie otravita, dar noi nu o luam la modul personal, ea nu ne va afecta.

Cand omul nu accepta emotia otravita aceasta se intoarce asupra celui care a trimis-o si-l afecteaza direct. Gandul si cuvantul pun in miscare vibratiile ce se propaga in cecuri din ce in ce mai mari, pana ce imbratiseaza intregul univers.dupa care ele se intorc la noi tot atat de sigur ca atunci cand le-am emis. Gandul e o energie pura, care nu moare niciodata. Sa ne ferim mintea de gandurile rele despre ceilalti si sa ne asumam intreaga responsabilitate asupra sentimentelor, gandurilor si cuvintelor noastre.

Publicitate

Oamenii de stiinta au ajuns la concluzia ca spiritul (gandirea) influenteaza cu adevarat corpul nostru de la distanta, ca exista un sistem de comunicare inconstienta intre indivizi, ca este posibil sa influentam pe cineva in orice moment, fara ca acesta sa fie constient sau noi sa fim constienti, precum oricine ne poate influenta pe noi, fara stirea noastra. Omul ar trebui sa constientizeze faptul ca orice idée pozitiva care trece prin mintea sa e o exprimare directa si perfecta a lui Dumnezeu prin el.

Cuvantul e cauza creativa din Univers, iar cuvintele noastre au putere numai in masura in care spiritul insusi e vazut ca forta care opereaza indaratul lor. Noi suntem cei care decidem. Suntem atat puterea cat si cei care exprima acea putere si hotaram ce va purta cu el acel cuvant. Omul e creatorul cuvintelor, le alege, le plaseaza in forma in care ele trebuiesc sa opereze si sa-si exercite puterea. Cuvantul e o samanta, puterea spiritului actioneaza asupra cuvintelor asa cum actioneazanatura asupra semintei. Activitatea fortelor naturii face samanta sa incolteasca, deoarece samanta nu are puterea in ea insasi, este doar un vehicul al acelei forte.

Sa gandesti cu gandurile lui Dumnezeu, aceasta ar fi esenta puterii spirituale. In clipa in care rostim un cuvant negativ irosim energia pura si perfecta a Lui Dumnezeu, de aceea este bine ca in permanenta sa gandim, sa simtim, sa vorbim si sa actionam pozitiv si constructiv. In cuvinte se afla puterea si energia create de gandire. In ziua in care omul va intelege ca are puterea de a-si schimba viata prin cuvintele create de gandire atinge maturitatea. Cuvantul repetat de un million de ori devine obiect, spuneau yoghinii. Inseamna ca omul poate fi vindecat si i se poate schimba destinul cu ajutorul cuvantului. Noi folosim des cuvantul Dumnezeu si il repetam de multe ori. Fapt bine cunoscut ca pe masura ce un om se foloseste mai mult de acest cuvant, cu atat mai mult se va bucura de binefacerile lui.


Publicitate


Alte Articole