Image

Când traim, trăim cu totul, simțim totul. Un articol minunat care merita citit si impartasit prietenilor

Publicat de Patricia Esca pe 9 April 2020 in De Suflet

“Știm că vom sta puțin aici, acum, pe acest pământ, știm că putem pleca în orice clipă și cu toate acestea continuăm să fim ignoranti cu noi înșine și cu cei de lângă noi. Continuăm să ne mințim, să ne spunem că avem timp și mâine să facem ce n-am reușit astăzi, sau ce n-am făcut 20 de ani.

Cuvinte nespuse, îmbrățișări neoferite, ochi nepriviți, atingeri oprite…e o minciună. Nu va veni ”o zi…”, ziua este acum, clipa de acum, fiecare clipa irosita e o șansă pierdută cu tine însuți de a-ți demonstra cât ești de puternic, fiecare lucru nefăcut va striga dupa tine cu și mai multă putere și te va trage în jos. Din păcate ne spunem minciuni în fiecare zi.

Într-o zi vei pleca, vei lua cu tine tot ce ai simțit, tot ce ai trăit, tot ce ai gustat, toate emoțiile, toate iubirile și îmbrățișarile, vei lua sărutările și mângaierile celor dragi, vei lua privirile lor pline de iubire, vei lua tandreța și răbdarea, vei lua înțelegerea și compasiunea, vei lua toate minunile pe care le-ai experimentat, dar vei lua și toate durerile, suferințele, atașamentele, frustrările, supărarile, neînțelegerile, neiubirile, toata negură, vei lua tot..tot ce-ai adunat in suflet, în minte, în conștiință, toate amintirile.

Vei zbura cu ele și probabil cele care vor atarna cel mai greu iți vor stabili și destinația. Ești un condor încărcat cu de toate, te-ai gândit, însă, unde vei vrea să te așezi, unde te vei întoarce? Ce zbor avem aici, vom avea și acolo. Încărcatura noastră va depinde doar de noi.

Când traim, trăim cu totul, simțim totul. Probabil experiența Pământ ne-a oferit cea mai grandioasă vedere asupra universului. Personal mi se pare extraordinar să ai un trup înzestrat cu simțuri și prin el să-ți trăiești toate experiențele. Omul în sine este o piesă colosală pe care Dumnezeu a creat-o. Să poti simți într-o singură clipă atâtea emoții pozitive, negative, să poți avea atâția stimuli la care să răspunzi…

Suntem grandiosi, niște focuri de artificii pe care Dumnezeu (Universul) le privește cu mândrie: ”Ia uite ce am creat, uite-i cum strălucesc, uite-i cum se bucură, uite-i cum mă iubesc…”

Dumnezeu ne vede spectacolul în fiecare zi, în fiecare clipă, simte bucuria și tristețea alături de noi, Dumnezeu ești tu, eu, noi, voi..Dumnezeu a rupt din el că sa ne creeze și-n fiecare zi se reconstruiește cu bucățile pregătite să i se intoarcă, acasă…

Cât cer, câtă lumină, ce spectacol!”

Oana Maria Grigore

Despre bunătate

Motto: “Bunătatea este limbajul pe care surdul îl poate auzi şi orbul îl poate vedea” (Mark Twain)

Bunătatea este, în sine, o caracteristică a oamenilor de caracter. Este o atitudine specific umană, cu origini metafizice, din ce în ce mai rar întânită în societatea actuală. Acum, grăbiţi să ardă etape în evoluţia lor spre nicăieri, oamenii nu mai au timp să se aplece asupra nevoilor şi nevoinţelor altora. Să fii bun cere efort şi înţelegere; să fii rău nu cere nimic, nici măcar să gândeşti: dai curs pornirilor primitive din tine şi răul este gata făcut.

Prin urmare, bunătăţii i se opune răutatea, o atitudine instinctuală primară universal răspândită. Prima răutate atestată în istoria omenirii a fost crima, prin fratricidul comis de Cain împotriva fratelui său Abel. La baza primei crime a stat invidia, determinată de faptul că Dumnezeu a preferat jerfa adusă Lui de Abel, celei aduse de fratele său, iar Cain a interpretat în sinea lui că respingerea s-a datorat calităţii jertfei; în realitate, caracterul rău al lui Cain l-a determinat pe Dumnezeu să-i refuze ofranda. O pildă inspirată despre cum oamenii buni plac tuturor, iar cei răi, nimănui.

Există o întreagă serie de defecte asociate răutăţii: invidia, ura, orgoliul, egoismul, zgârcenia, dispreţul şi altele atrase de răutate, toate întâlnite la firile extrem de primitive şi de involuate, mai ales spiritual. Oamenii răi nu trăiesc decât pentru ei şi nu vor să bucure pe nimeni. A bucura pe cineva le este o noţiune complet străină şi de neînţeles. Iar sursa acestei răutăţi este spiritul răului pe care nu vreau nici să-l amintesc aici, nici să-i acord vreun credit. Căci aici mi-am propus să vă vorbesc despre bunătate, aşa cum se cuvine acestei săptămâni unice ca semnificaţie în istoria omenirii.

Bunătatea derivă din iubirea nemărginită cu care Dumnezeu a creat lumea, prin urmare, originea ei este divină. Bunătăţii îi sunt asociate calităţi fără de care aceasta n-ar fi completă: mila, compasiunea, înţelegerea, bunăvoinţa, toleranţa, blândeţea, dărnicia, admiraţia fiind numai cele mai semnificative. A fi un om bun, înseamnă să fi stat şi să fi gândit la rosturile tale pe pământ şi să fii convins să practici bunătatea şi binele în mod necondiţionat.

Bunătatea îl îmbogăţeşte pe omul bun, îi dă un sens în viaţă, îi leagă evenimentele unul de altul în mod armonios. Bunătatea te echilibrează şi te înnobilează. Bunătatea îţi ordonează scopurile în viaţă, simplificându-ţi comunicarea cu ceilalţi. Bunătatea îţi conferă stilul de viaţă propriu.

Deşi la naştere caracterul fiecăruia este o pagină albă, modelele urmate ne formează atitudinea. Educaţia are o mare importanţă, poveştile ascultate în copilărie fiind pline de morală şi eroi civilizatori care triumfă înaintea feţelor răului. Întâmplările din viaţă definitivează restul, pe unii încercările nenumărate îmbunându-i, considerând că ele le sunt date spre desăvârşire. Pe alţii, încercările îi înrăiesc, neînţelegând nimic din ceea ce trăiesc. “De ce să fac bine, mie îmi face cineva bine?

De ce să dau degeaba, mie mi-a dat cineva ceva? De ce să dau altuia şi să aibă şanse mai mari decât mine?” Iar aceştia sunt numai egoiştii care nu sunt printre cei mai răi! Ce să mai spui despre răutăcioşi, învidioşi, orgolioşi care ajung să se bucure de răul altora şi care nu vor înţelege niciodată că, dăruind, dobândeşti? Deşi nu se poate spune că este mai uşor să fii bun, decât rău, din fericire există oameni care se pun în slujba binelui şi a bunătăţii, indiferent de eforturi, echilibrând balanţa lumii.

Există bunătate şi răutate; există bine şi rău; există fapte bune şi păcate, calităţi şi defecte, lumină şi întuneric, adevăr şi minciună, viaţă şi moarte. Simplificând, există viaţă şi moarte! Iar noi nu avem de făcut altceva decât să alegem de care parte ne situăm.

Ce ai mai adauga la acest articol? Scrie-ne parerea ta in comentariile de mai jos! Aici invatam impreuna despre viata! Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare articole de la noi, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!

Distribuie pe Whatsapp Distribuie pe Facebook Distribuie pe Telefon

Despre Patricia Esca

Ne bucuram sa o avem in echipa noastra pe Patricia, o profesionista desavarsita care a adus siteului revistasufletului.net un plus de valoare. Se ocupa de editat si publicat articole inca din 2010, in tot acest timp acumuland experienta pe care astazi o imparte cu noi toti!