Bucura-te de fiecare moment din viata ta ca si cum ar fi ultimul!

Ce înseamnă să fii înșelat într-o relație? Lumea adesea când spune asta, se referă ca fapt în sine. De cele mai multe ori se întâmplă să spunem că nu am fost înșelați, caz în care cealaltă persoană nu a întreținut relații cu altcineva, însă nu este neapărat adevărat. Credeți voi că actul  în sine, întreținut cu altineva, este motivul despărțirii? Poate că este vorba de mult mai mult. Actul, în sine nu este ceva rău. Indiferent că decidem să îl avem cu o persoană după ce am primit actul de la primărie, indiferent că am ales să îl întreținem cu o persoană cu care am stabilit că suntem într-o relație sau chiar dacă nu suntem. Indiferent de ce mod am ales, adevărul este unul singur, o facem cu cine vrem, indiferent că am stabilit termenii unui contract de funcționare înainte sau nu. În alte tradiții, se consideră normal ca bărbații să aibe mai multe femei și sunt locuri unde este și invers. Conform culturii noastre, nu vom accepta acest lucru pentru noi, însă ca mod de funcționare a speciei, se știe că există ca posibilitate și acest lucru. Nu este nimic rău în acest stil de funcționare, decât dacă noi alegem să fie rău pentru noi. Nu există reguli stricte, decât propriile noastre decizii în dreptul nostru. Acest lucru poate deveni rău pentru tine, doar dacă tu alegi să îl vezi ca fiind așa. În fond există și relații funcționale în care partenerii implicați, întrețin relații și cu alte persoane, cu știrea celuilalt. Într-un mod clasic acest fapt ar fi numit de către noi ca fiind înșelat. Însă același fapt poate avea alte înțelesuri pentru persoanele care nu îi dau o asemenea conotație. Când vorbim de astfel de cupluri, am putea crede că ei nu se pot înșeala, pentru că ei au ales să considere că acest fapt nu are un asemenea simbol pentru relația lor. Însă pot fi și ei înșelați, dacă aleg ca alte lucruri să aibe o conotație similară pentru ei, cum am ales noi să aibe, întreținerea de relații a partenerului nostru cu altă, respectiv alte persoane. Înșelatul se numește așa deoarece se referă la a ne înșela așteptările sau cerințele. Cât despre a înșela, nu este rău faptul în sine după cum am mai spus, însă cred că ar fi corect să vă respectați reciproc, și să va înfruntați sentimentele, fiind onești cu partenerul legat de ce simțiți, pentru a nu ajunge să încălcați nici un tratat nescris. Dacă sunteți capabili să vă respectați sentimentele reciproc, veți putea să fiți și sinceri legat de ele. Se spune că fiecare bărbat a înșelat, însă nu toate femeile cu care a fost. Deci nu înșelatul face să fie înșelat, ci decizia noastră de a-l considera așa. De fapt acesta înseamnă încălcarea unei reguli nescrise stabilită între parteneri. Însă deși punem accent mare pe acest lucru, sunt și alte lucruri care pot fi făcute de către partener și care se pot numi înșelat, deoarece acestea ne înșeală încrederea că nu vom fi răniți. Dar din lipsă prea mare de încredere în propria persoană, acceptăm alte lucruri care pot avea o conotație la fel de importantă pentru noi. Însă este totuși greșit să cerem unei persoane să nu ne rănească în viitor, sau chiar în prezent, pentru că i-ar încălca liberul albitru. Lasă persoana aceea să facă ce are de făcut, las-o să se desfășoare plenar în propria viață cu propriile decizii, indiferent care ar fi acestea. Lasă-i posibilitatea ca în viitor, dacă nu mai simte la fel ca înainte, să își poată respecta sentimentele și să le urmeze. Este datoria noastră totuși să fim atenți la cum ne face o relație să ne simțim. Foarte multe relații toxice pentru armonioasa noastră creștere, ajung chiar să dureze o viață. Considerăm adesea durerea despărțirii prea puternică. Însă această durere înseamnă finalul durerii, pe când continuarea relației, ar însemna o durere continuă. Nu te mai pune în cârca celeilalte persoane sperând că te va căra doar pentru că tu alegi să spui că este datoria celuilalt să o facă. Fericirea fiecăruia ține de propria persoană în primul rând. Nu vei putea fi fericit cu nimeni dacă nu vei putea fi cu tine. Lasă-i pe ceilalți să decidă ce vor pentru ei, și mai ales fă acest lucru și cu tine. Știi că nu este nimic rău, orice ar alege celălalt sau tu. Dar dați-vă posibilitatea să alegeți diferit, să faceți ce simțiți fiind atenți de propria fericire în primul rând. Orice decizie a partenerului trebuie respectată, mai bine decât să trăim într-o minciună. Cât despre deciziile luate de el, care ne-ar înșela nouă așteptările, sunt doar conotația pusă de noi asupra unui lucru care poate însemna a fi ceva normal pentru alții. Toate așteptările sunt doar iluzii făcute să ne chinuie existența. Atunci când ne doare ceva, cred că ar fi indicat să ne întrebăm cum ar fi acel lucru dacă nu l-am mai privi așa. Poate că am vedea doar un lucru, căruia îi dăm o valoare supraestimată.
Publicitate

“Trăieşte fiecare zi ca şi cum ar fi ultima, pentru că una din ele chiar va fi.”

Un prieten a deschis sertarul dulapului soţiei sale şi a scos un pachet învelit în hârtie:

– Acesta, a spus el, nu este un simplu pachet, e lenjerie.

A aruncat hârtia de împachetat şi a privit mătasea rafinată şi dantela.

– Sotia mea a cumparat această lenjerie prima dată când am fost la Paris, acum 9 ani. Nu a folosit-o niciodată. A păstrat-o pentru o ocazie deosebită. Bine… cred că aceasta este ocazia.

S-a apropiat de pat şi a aşezat lenjeria lângă celelalte haine pe care urma să le ducă la pompele funebre. Soţia lui tocmai murise. Întorcându-se spre mine îmi spuse:

– Nu păstra nimic pentru o ocazie deosebită, fiecare zi trăită este o ocazie deosebită!!!

Încă mă mai gândesc la aceste cuvinte… deja mi-au schimbat viaţa.

Acum citesc mai mult şi fac curat mai puţin. Mă aşez pe terasă şi admir priveliştea fără să observ buruienile grădinii. Petrec mai mult timp cu familia şi prietenii şi mai puţin la servici. Am inţeles că viaţa trebuie să fie un cumul de experienţe de care să te bucuri, nu o luptă pentru a supravieţui.

Nu mai pastrez nimic. Folosesc paharele de cristal zilnic. Îmi pun paltonul nou pentru a merge la cumpărături, dacă aşa decid şi aşa am chef. Nu mai pastrez cel mai bun parfum pentru ocaziile speciale, ci îl folosesc oricând am chef.

Frazele “Într-o bună zi…” şi “Una din zilele acestea…” încep să dispară din vocabularul meu. Dacă ceva merită văzut, auzit sau făcut, vreau să văd, să aud sau să fac acum.

Publicitate

Nu sunt sigur ce ar fi făcut soţia prietenului meu dacă ar fi ştiut că nu va mai apuca ziua de mâine, zi pe care noi toţi o ignorăm într-o măsură destul de mare. Cred că ar fi telefonat celor din familie şi prietenilor apropiaţi. Poate că şi-ar fi sunat câţiva din vechii prieteni pentru a-şi cere scuze pentru eventuale supărări din trecut şi să se împace cu ei.

Aceste lucruri nefăcute sunt cele care m-ar supăra dacă aş şti că am orele limitate. Aş fi suparat că nu mi-am văzut prieteni buni, pentru că urma să îi contactez “Într-una din zilele astea…”. Supărat că nu am scris anumite scrisori pe care mă gândeam să le scriu “Intr-una din zilele astea…”.

Supărat şi trist pentru că nu le spusesem fraţilor şi copiilor mei ce mult îi iubesc. Acum încerc să nu întârzii, să nu reţin şi să nu păstrez pentru mine nimic din ce, împărtăşit, ar aduce râsete şi veselie vieţilor noastre. Şi în fiecare zi imi spun că este o zi deosebită, fiecare oră, fiecare minut este deosebit.

Viaţa e preţioasă. Viaţa e fragilă. În clipa asta eşti, în clipa următoare te-ai dus. Fiecare clipă trebuie stoarsă de tot ce se poate da, fiindcă nu ştii niciodată când va cădea cortina.

Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!

Publicitate
Alte Articole
De Suflet
“Fii stapan pe tine insuti si vei stapani lumea.” – Feodor Mihailovici Dostoievski Multi considera atunci ca viata lor a dat gres si se arunca cu atat mai navalnic in placeri ametitoare sau intr-o viata de munca inversunata, sau ii apuca melancolia si bolile nervoase. Vindecarea desavarsita a acestor tulburari sufletesti este cu putinta numai cu ajutorul credintei. Dar, fiindca aici vorbim despre oameni care au uitat drumul spre Dumnezeu, vom spune numai urmatoarele: Exista o renastere chiar si dupa cea mai grea cadere, exista putinta de a repara greseala si pacatul, exista, pentru orice om, un drum care duce la ispasirea purificatoare. Cea dintai conditie pentru aceasta este groaza omului de sine insusi, umilinta adanca, marturisirea deplina a pacatului. De aici, rasare de la sine nevoia elementara de ispasire, care nu-i doar un produs artificial al propovaduirii religioase, ci isi are izvorul in puterea si setea de primenire a naturii umane. Fara spovedanie, cainta si ispasire nu exista progres launtric pentru om, iar marea lui capacitate intelectuala este seaca si stearpa fara acel progres launtric, care izvoraste din constiinta greselii si din ispasire. Lipsurile, eforturile si suferintele pe care omul si le impune singur, ca sa arate vechiului sau eu puterea unei vointe noi, este pentru el singurul mijloc de a se elibera de sine, de a se inalta deasupra lui insusi. Fara aceasta nu exista decat lancezeala si putreziciunea launtrica. Omul care mai are un sambure sanatos simte nelamurit ca pasiunea navalnica si dorul bolnavicios de viata pot fi tinute in frau numai prin ingradiri si lipsuri dureroase. In acest inteles, Socrate numeste pedeapsa doctoria sufletului si spune: Cine a savarsit o nedreptate trebuie sa se grabeasca sa se duca singur la judecator, ca si cum ar fi vorba de un doctor, pentru ca nu cumva raul sa se incuibeze in suflet, sa-l umple de tainica-i otrava si sa ajunga fara leac. Sa comparam spiritul care domneste in marile tragedii antice cu spiritul de astazi si vom simti cum omul din zilele noastre si-a pierdut intr-o masura de neiertat acea nevoie elementara de purificare, atat de vie in oamenii de altadata, si care a dat crestinismului avanturile lui cele mai adanci. Unde mai intalnim acel fior grozav in fata pacatului, acea sete arzatoare de a se spala de pacatul savarsit printr-o suferinta impusa de buna voie? Avem o civilizatie foarte dezvoltata in ce priveste sapunul, suntem foarte simtitori la orice lipsa de curatenie exterioara; groaza de pangarirea launtrica insa a disparut, am ajuns foarte ingaduitori fata de faptele si de nepasarea noastra. In invalmaseala generala a epocii, deosebirea tragica dintre bine si rau s-a pierdut, iar pacatul ajunge o simpla patanie, de care uneori mai esti si mandru. Pentru cercuri tot mai largi ale umanitatii dispare acel fior de purificare, izvorat odinioara din adancurile unei conceptii religioase a vietii si care il facea pe om sa lupte cu sine insusi si cu pacatele lui. E un semn ca sufletul este, in adancul lui, neprihanit, cand omul are inca nazuinta si puterea ca printr-o spovedanie si o osandire de sine neinduplecata sa-si treaca oarecum pacatele prin foc, si, printr-o ispasire ce si-a ales-o singur sau a primit-o de bunavoie, sa intareasca si sa inchege in sufletul sau o straduinta mai inalta. Cine este in stare sa o faca isi pastreaza o tinerete vesnica, aparandu-se astfel de acea impietrire a sufletului in care cad atatia oameni inca din anii cei fragezi, din cauza multumirii de sine si a tihnei. Exista oameni care evolueaza si altii care vegeteaza, unii activi, altii pasivi. Numai cine poate sa se cerceteze pe sine, sa se umileasca si sa se caiasca, acela evolueaza si se inalta fata de sine si fata de viata, trece de la starea pasiva la starea activa. Fr.W.Foster – Indrumarea vietii Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare articole de la noi, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!