„Femeia frumoasă place ochiului, femeia blândă place inimii. Prima este o adevărată bijuterie, dar a doua este o adevărată comoară.” (Napoleon Bonaparte)
Tu, femeie, de ce nu mai vrei sa fii femeie? De ce nu-ti mai impartasesti emotia printr-o lacrima? De ce nu-ti mai lasi sensibilitatea sa-ti zugraveasca viata? De ce te-ai ascuns? Unde ai fugit? De ce ti-e frica?
Tu, femeie, ai uitat cati poeti te-au celebrat si cata bucurie poti aduce! Iti inchizi feminitatea din ce in ce mai mult intr-o capsula de fier, masculina, chipurile puternica. Vrei sa le faci pe toate, dar uiti ca tu doar trebuie sa fii…femeie. Vrei sa te iei la intrecere, sa lupti, sa domini, sa ai controlul. Si pierzi in timpul acesta lumina zambetului si inocenta privirii, care altadata topeau si un iceberg.
Tu, femeie, cand ai incetat sa-ti mai simti inima si sa o auzi? Cand ai invatat si de unde, ca e rau si periculos sa traiesti cu iubire? Cand si pentru ce promisiune ai uitat sa primesti cu bucurie o floare, un compliment, o imbratisare?
Cand ti-ai vandut inima, in schimbul unei iluzii de putere, bogatie si succes? Cand ai uitat ca ai fost copil si ca o alta femeie a pus toata iubirea ei in tine? Cand si pe cine ai crezut ca esti imperfecta, insuficient de buna, slaba? In ce moment ai decis ca trebuie sa supravietuiesti punand distanta intre tine si oameni? Unde ti-ai ascuns lumina? Si ce ai primit in schimb? Cand ai uitat sa ierti? Cand ai invatat sa ravnesti, sa invidiezi, sa arunci, sa te abandonezi, sa te chinui?
Tu, femeie, nu mai stii cum sa traiesti in doi, pentru ca ai fost prea preocupata sa inveti sa traiesti singura. Ti-au spus ca trebuie sa fii independenta, ca asa esti libera. Dar te-ai inlantuit singura in toate succesele pe care le-ai urmarit si le-ai avut, cu fiecare obiectiv bifat. Ai plecat de langa toti cei care te-au iubit si nici nu ti-ai dat seama. Ai fugit sa cauti si sa cresti barbatul din tine si nu ai mai avut nevoie de barbatul de langa tine sau de cel care a incercat sa te iubeasca. Ai tinut la distanta, ai alungat si ai innabusit strigatele inimii, care cerea iubire si cerea doar sa fie!
Ai plecat de langa oameni, de frica sa nu te raneasca. Si fara sa simti, ai plecat de langa tine si de langa ce vrea inima ta. Ai plecat din iubire si ti-ai facut culcus in frica. Acum plangi si dai vina pe altii, uitand ca tu ai fost cea care a plecat.
Tu, femeie, intoarce-te! Femeie frumoasa, completa, perfecta, aminteste-ti! A venit momentul sa-ti amintesti cine esti! Sa lasi femeia minunata din tine sa se manifeste. Sa lasi delicatetea, eleganta, frumusetea, distinctia, rafinamentul, lumina, bucuria sa invaluie lumea. Sa fii iubire! Sa dai voie barbatului sa te iubeasca, sa te protejeze, sa te onoreze!
Tu, femeie, uita de competitie si traieste! Uita de maine si traieste acum! Uita de frica si iubeste din toata inima! Uita ca trebuie sa fii intr-un fel anume si fii tu!
Tu, femeie, meriti toate astea! Primeste! Primeste, lasa-te iubita, cucerita, ocrotita! Pune-ti puterea in creativitate, fii minune si lumina si maretie. Aminteste-ti sa fii miracolul din viata lui si a oamenilor pe care-i intalnesti. Mangaie, naste, iubeste, daruieste, plangi, razi, danseaza, indragosteste-te, zambeste, joaca-te, alinta-te, indrazneste, deschide-te, primeste, traieste cu pasiune!
Tu, femeie, meriti mai mult decat iti dai voie sa primesti!
Sursa: astrocafe.ro
Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!
