Iată un dialog care te va face să înțelegi multe despre viață:
Moartea: – Ești fierar?
Vocea din spatele lui răsuna atât de neașteptat, încât Vasile chiar se cutremură. În plus, nu a auzit deschizându-se ușa atelierului și să fi intrat cineva înăuntru.
Vasile: – Ai încercat să bați? El a răspuns nervos, ușor supărat pe client.
Moartea: – Să bat? Hmm … nu am încercat, răspunse vocea.
Vasile apucă o cârpă de pe masă și, ștergându-și mâinile obosite, se întoarse încet, rostind în minte mustrarea pe care urma să o dea acestui necunoscut. Dar cuvintele i-au rămas undeva în minte, pentru că în fața lui era un client foarte neobișnuit.
Moartea: – Ai putea să-mi repari coasa? – a întrebat oaspetele cu o voce feminină, dar ușor răgușită.
Vasile: – S-a tocit? Nu mai taie? – Aruncând o cârpă undeva în colț, fierarul a oftat.
Moartea: – S-a tocit, dar mult mai tare decât înainte, – a răspuns Moartea.
Vasile: – Este normal, nu e vina ta. Ce trebuie să fac acum?
Moartea: – Să repari coasa, repetă Moartea cu răbdare.
Vasile: – Și apoi?
Moartea: – Și apoi să o ascuțiți, dacă este posibil.
Vasile aruncă o privire spre coasă. Într-adevăr, pe lamă erau câteva semne de așchiere, iar lama însăși începuse deja să ruginească.
Vasile: – Este de înțeles, dar ce ar trebui să fac? Ai venit după mine…
Moartea: – Ah-ah … Adică, – Umerii morții se cutremură într-un râs fără sunet, – nu, nu am venit să te iau. Trebuie doar să-mi repar coasa. Poți să mă ajuți?
Vasile: – Deci nu sunt mort?
Moartea: – Tu știi mai bine. Cum te simți?
Vasile: – Da, mă simt normal.
Moartea: – Fără greață, amețeli, durere?
Vasile: – N-n-nu, spuse fierarul nesigur, ascultându-și sentimentele interioare.
Moartea: – În acest caz, nu ai de ce să-ți faci griji, răspunse Moartea și întinse coasa.
Luând-o în mâini, fierarul înțepenise instantaneu, apoi a început să o examineze pe toate părțile. S-a dus la nicovală și a luat un ciocan în mâini.
Vasile: – Ia un loc. Nu sta acolo! – Punându-și toată ospitalitatea și bunăvoința în voce.
Moartea dădu din cap și se așeză pe bancă, cu spatele sprijinit de perete.
***
Lucrarea se apropia de sfârșit. Îndreptând lama cât mai mult posibil, fierarul, luând polizorul în mână, își privi oaspetele.
Vasile: – Mă vei ierta pentru că sunt sincer, dar pur și simplu nu-mi vine să cred că țin în mâini un obiect cu care s-au luat atâtea vieți! Nici o armă din lume nu se poate compara. Acest lucru este cu adevărat incredibil.
Moartea, stătea așezată pe bancă într-o poziție relaxată și privind interiorul atelierului. Ovalul întunecat al glugii se întoarse încet spre fierar.
Moartea: – Ce ai spus? Spuse ea încet.
Vasile: – Am spus că nu-mi vine să cred că țin o armă care …
Moartea: – Arme? Ai spus arma?
Vasile: – Poate că nu am spus-o așa, doar …
Vasile nu a avut timp să termine. Moartea, sărind cu un fulger, într-o clipă a fost chiar în fața fierarului. Marginile glugii tremurau ușor.
Moartea: – Câți oameni crezi că am ucis? Șuieră printre dinți.
Vasile: – Eu … nu știu, plecând ochii spre podea.
Moartea: – Răspunde! – Moartea l-a apucat de bărbie și și-a ridicat capul în sus, – cât?
Vasile: – Eu, nu știu …
Moartea:- Cat de mult? A strigat chiar în fața fierarului.
Vasile: – De unde știu câți au fost? Fierarul scârțâi, încercând să privească în altă parte.
Moartea a luat mâna de pe bărbia fierarului și a tăcut câteva secunde. Apoi, cocoșată, s-a întors la bancă și, cu un oftat greu, s-a așezat.
Moartea: – Deci nu știi câți au fost? – a spus ea încet și, fără să aștepte un răspuns, și a continuat, – și dacă îți spun că pe nimeni, mă crezi? Nu a ucis niciodată, nici măcar o singură persoană. Ce spui la asta?
Vasile: – Dar … Dar ce zici de? …
Moartea: „Nu am omorât niciodată oameni. De ce am nevoie de asta dacă tu însuți faci o treabă excelentă în această misiune? Voi înșivă vă ucideți reciproc. Tu! Puteți ucide pentru bani, pentru furie și ură, puteți chiar ucide doar pentru distracție.
Și când acest lucru nu vă este suficient, începeți războaie și vă ucideți reciproc sute și mii.
Îți place moartea. Ești dependent de sângele altcuiva. Și știi care este cel mai urât lucru din toate acestea? Nu-l poți recunoaște!
Îți este mai ușor să mă învinovățești pentru toate, – apoi a tăcut scurt, – știi cum eram înainte? Eram o fată frumoasă, am întâmpinat sufletele oamenilor cu flori și i-am însoțit până la locul unde erau destinate să fie. Le-am zâmbit și i-am ajutat să uite de ceea ce li s-a întâmplat. A fost cu mult timp în urmă … Uite ce mi s-a întâmplat!
A spus ultimele cuvinte și, sărind de pe bancă, și-a aruncat gluga din cap.
Înainte să apară ochii lui Vasile, acoperiți de riduri, fața unei bătrâne. Părul cenușiu, rar, atârna în fire încâlcite, colțurile buzelor crăpate cădeau nefiresc în jos, dezvăluind dinții inferiori care priveau de sub buză în cioburi strâmbe. Dar cele mai groaznice erau ochii. Ochii complet decolorați, inexpresivi, îl priveau pe fierar.
Moartea: – Uită-te la cine am devenit! Știi de ce? – a făcut un pas spre Vasile.
Vasile: – Nu, clătină din cap.
Moartea: -Bineînțeles că nu știi, rânji ea, voi m-ați făcut asta! Am văzut cum o mamă își ucide copiii, am văzut cum un frate omoară un frate, am văzut cum o persoană poate ucide alte sute, două sute, trei sute de oameni într-o singură zi! .. Am țipat îngrozită …
Ochii morții scânteiau.
Moartea: – Mi-am schimbat frumoasa rochie cu aceste haine negre, astfel încât sângele oamenilor pe care i-am ajutat să nu fie vizibil pe ea. Mi-am pus o glugă pentru ca oamenii să nu-mi vadă lacrimile. Nu le mai dau flori. M-ați transformat într-un monstru. Și apoi mă acuzat de toate păcatele. Desigur, este atât de simplu … – ea s-a uitat la fierar cu o privire neclintită, – îi însoțesc, le arăt drumul, nu omor oamenii … Dă-mi coasa!
Luându-și coasa din mâinile fierarului, Moartea se întoarse și se îndreptă spre ieșirea din atelier.
Vasile: – Pot să-ți pun o întrebare?
Moartea: – Vrei să mă întrebi de ce am nevoie de o coasă? – Oprindu-se cu ușa deschisă, dar fără să se întoarcă, a întrebat ea.
Vasile: – Da.
Moartea: – Drumul spre paradis … A fost mult timp acoperit de iarbă deasă. Drumul spre iad e bătăturit!
Nu uitați să distribuiți prietenilor!
