Un tanar a cunoscut o fata frumoasa la petrecere. Ea era stralucitoare, multi barbati roiau in jurul ei, in timp ce el era un barbat obisnuit, nimeni nu ii acorda atentie.
La sfarsitul petrecerii, el si-a facut in cele din urma curaj sa o invite sa bea o cafea impreuna. Ea a fost luata prin surprindere, dar, din politete, a acceptat. Au stat amandoi la o masa intr-o cafenea frumaosa, el era prea nervos sa spuna ceva, ea se simtea stingherita asteptand cafeaua…
Ea se gandea: “Te rog, sa se termine cat mai repede” si in cele din urma a spus “lasa-ma sa plec acasa”… Cafeaua a fost servita insa intre timp si brusc baiatul l-a intrebat pe chelner. “Poti, te rog, sa imi aduci putina sare? As vrea sa pun in cafeaua mea!” Toata lumea din cafenea s-a holbat la el. Ce ciudat! El s-a inrosit la fata si, cu toate acestea, si-a pus sare in cafea si a baut-o. Ea l-a intrebat curioasa: “de unde acest obicei neobisnuit?”. El a mai sorbit de cateva ori din cafea si a raspuns: “Cand eram inca un copil si traiam langa mare, imi placea sa ma joc in apa marii! Inca imi amintesc gustul marii…
Aceasta cafea sarata…. De fiecare data cand o beau, ma gandesc la zilele copilariei mele, ma gandesc la orasul meu natal… Imi lipseste atat de mult orasul meu natal… Imi lipsesc parintii care sunt inca acolo”. In timp ce spunea acest lucruri, ochii lui s-au umplut de lacrimi.
Frumoasa fata a fost adanc emotionata. Un barbat care poate vorbi despre dorul de casa trebuie sa fie un barbat care isi iubeste caminul, caruia ii pasa de caminul sau, un barbat care isi asuma responsabilitatea acestuia. In curand, a inceput si ea sa vorbeasca. A vorbit despre orasul ei natal indepartat, despre copilaria ei, despre familia ei. A fost o intalnire cu adevarat reusita si totodata un inceput frumos al povestii lor de dragoste.
Noua pereche a continuat sa se intalneasca. Ea a descoperit ca el era barbatul care intrunea toate asteptarile ei: era tolerant, bun, cald, grijuliu. Era un barbat atat de bun si daca nu ar fi fost acea sare in cafea, ea nu ar fi apucat niciodata sa il cunoasca!
Restul povestii a fost precum orice alta frumoasa poveste de dragoste: s-au casatorit in cele din urma si au avut o casnicie si o viata foarte frumoasa impreuna. Si bineinteles! Ori de cate ori facea ea cafeaua pentru el, adauga putina sare in cafea, asa cum ii placea!
Dupa 40 de ani de fericire maritala, in urma unei boli, el a murit. Intr-o zi, ea a gasit o scrisoare pe care el a lasat-o pentru ea: “Draga mea, te rog iarta-ma, insa te-am mintit…. Doar o singura data… Iti amintesti prima data cand ne-am intalnit? Eram atat de nervos incat am cerut sare in loc de zahar! Eram prea stanjenit sa o recunosc, asa ca am continuat. Nu am crezut niciodata ca aceasta stangacie o sa dea nastere unei conversatii atat de sincere si intime intre noi doi!
Mai tarziu, am incercat sa iti spun adevarul de atat de multe ori, insa imi era frica ca o sa crezi ca sunt un mincinos si ca nu o sa ma mai crezi niciodata… Acum sunt pe moarte si nu imi este frica de nimic asa ca iti spun adevarul: nu imi place cafeaua sarata, de fapt o urasc! Ce gust rau si ciudat… Dar din moment ce mi-ai preparat-o cu atat de multa dragoste, am baut-o toata viata mea!
Te rog, iarta-ma, draga mea… ca te-am mintit prima oara in acea cafenea si ca mai apoi nu ti-am spus adevarul ori de cate ori ai facut cafeaua pentru mine! Nu te mint acum cand spun ca nu as fi putut sa imi beau cafeaua in orice alt fel!
Tot indragostit nebuneste de tine!”
Daca o intreba cineva: “Ce gust avea acea cafea sarata?”, ea raspundea intotdeauna: “Este dulce”.
Mesajul acestei povestiri:
Dragostea nu inseamna sa uiti, ci sa ierti, nu sa vezi, ci sa intelegi, nu sa auzi, ci sa asculti, nu sa renunti, ci sa continui.
1. Invata intotdeauna sa profiti cat mai mult de orice situatie. De asemenea, fii intelept.
2. O mare dezamagire se poate dovedi a fi o binecuvantare ascunsa, cine stie…
Autor: Anonim
Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!
