Cine isi doreste cel mai putin si cel mai pe placul lui Dumnezeu pentru a doua zi, acela va fi cel mai fericit.

Publicitate

Intr-o legenda din evul mediu se povesteste cum Dumnezeu se indura de un om care se vaita de crucea sa.

O gasea prea grea pentru puterile sale. Dumnezeu il conduse intr-o sala in care erau expuse toate crucile oamenilor si-i spuse:

– Alege-ti una!

Omul incepu sa caute. Atunci vazu o cruce subtire, dar era prea lunga. Vazu o cruce foarte mica, dar cand a vrut s-o ia pe umeri, i se paru grea ca plumbul. Apoi gasi una care-i placu si-o puse pe umeri. Dar cand era pe umeri, omul observa ca avea un ghimpe ascutit care-i patrundea in carne ca un spin.

Astfel, fiecare cruce prezenta ceva neplacut. Se uita la toate crucile si niciuna nu i se potrivea. Deodata descoperi intr-un colt o cruce, peste care trecuse cu vederea. Asta nu era prea grea, nici prea usoara, asa ca si cum ar fi fost croita si facuta special pentru el. Pe aceasta voia s-o poarte de acum inainte.

Cand insa se uita mai de aproape si mai cu atentie la ea, observa ca aceasta era tocmai crucea pe care o purtase pana in acel moment.

O legenda ne spune ca oamenii se aflau odata in drum cu crucile lor si se osteneau ducand in spate aceste poveri. La un moment dat, unul, crezand ca are o cruce prea lunga, lua un fierastrau si o scurta. Dupa un lung pelerinaj ajunsera cu totii la marginea unei prapastii. Niciun pod nu ducea in tara care promitea vesnica bucurie si apropierea vizibila de Dumnezeu. Dupa o scurta ezitare isi pusera cu totii crucile peste prapastie. Si iata ca tocmai se potriveau. Acela insa care-si retezase o bucata din cruce statea aici dezamagit si disperat.

O pilda despre dorinte

In Grecia s-au intalnit odata trei fosti colegi de scoala.

Unul devenise consilier al presedintelui, altul invatator si al treilea se facuse gradinar.

Publicitate

Cand se asezara sa discute intre ei, ajunsera sa vorbeasca si despre dorintele pe care le aveau pentru aceasta viata, si chiar si ei constatara ca totdeauna aveau dorinte pentru ziua urmatoare, deoarece erau in varsta si fiecare zi li se parea drept un dar deosebit.

– Imi doresc pentru ziua de maine, spuse consilierul, o ceasca de portelan plina cu ceai delicios si un cal sprinten si frumos. Nimic mai mult nu-mi doresc.

– Eu, spuse invatatorul, imi doresc o ceasca plina cu ciocolata topita si ochi buni pentru a putea citi o carte buna.

– Si eu, spuse gradinarul, imi doresc pentru ziua de maine ca soarele sa rasara ca si pana acuma, ca izvorul din care zilnic beau sa nu sece si ca pasarile din copacii cu ale caror fructe ma hranesc sa cante.

In acea noapte a avut loc in Grecia un mare cutremur de pamant. Cand consilierul a vrut sa bea ceai a doua zi, nu a putut deoarece ceasca de portelan zacea sparta pe jos. Si cand a vrut sa incalece pe calul cel frumos si sprinten, nu a putut, caci peretii se prabusisera si calul muri.

Invatatorului ii merse la fel. Cand a vrut sa bea ciocolata topita, nu a putut fiindca ceasca era sparta. Cand vru sa citeasca o carte, nu putu deoarece biblioteca se prabusise si toate cartile luara foc.

Numai gradinarului ii merse altfel. Cand se trezi, soarele rasari precum isi dorise. Cand merse la izvor pentru a bea apa, aceasta inca mai curgea si cand merse in gradina, mai gasi pomii cu mere si pere in picioare, iar in ramurile lor pasarile cantau ca mai inainte.

De aceea, spune un proverb:

– Cine isi doreste cel mai putin si cel mai pe placul lui Dumnezeu pentru a doua zi, acela va fi cel mai fericit.

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate