Zece sfaturi pentru o relatie frumoasa, fericita si pana la adanci batraneti!

Intr-o sala de clasa a unui colegiu, un profesor tine cursul de filozofie… - Sa va explic care e conflictul intre stiinta si religie… Profesorul ateu face o pauza si apoi ii cere unuia dintre noii sai studenti sa se ridice in picioare - Esti crestin, nu-i asa, fiule? - Da dle, spune studentul - Deci crezi in Dumnezeu? - Cu siguranta - Dumnezeu e bun? - Desigur, Dumnezeu e bun. - E Dumnezeu atotputernic? Poate El sa faca orice? - Da - Tu esti bun sau rau? - Biblia spune ca sunt rau. Profesorul zambeste cunoscator. Aha! Biblia! Se gandeste putin. Uite o problema pt tine. Sa zicem ca exista aici o persoana bolnava si tu o poti vindeca. Poti face asta. Ai vrea sa il ajuti? Ai incerca? - Da, dle. As incerca. - Deci esti bun. - N-as spune asta. - Dar de ce n-ai spune asta? Ai vrea sa ajuti o persoana bolnava daca ai putea. Majoritatea am vrea daca am putea. Dar Dumnezeu, nu… Studentul nu raspunde, asa ca profesorul continua. - El nu ajuta, nu-i asa? Fratele meu era crestin si a murit de cancer, chiar daca se ruga lui Isus sa-l vindece. Cum de Isus e bun? Poti raspunde la asta? Studentul tace. - Nu poti raspunde, nu-i asa? El ia o inghititura de apa din paharul de pe catedra ca sa-i dea timp studentului sa se relaxeze. - Hai sa o luam de la capat, tinere. Dumnezeu e bun? - Pai…, da, spune studentul - Satana e bun? Studentul nu ezita la aceasta intrebare: - Nu - De unde vine Satana? Studentul ezita. - De la Dumnezeu. - Corect. Dumnezeu l-a creat pe Satana, nu-i asa? Zi-mi, fiule, exista rau pe lume? - Da, dle. - Raul e peste tot, nu-i asa?Si Dumnezeu a creat totul pe lumea asta, corect? - Da - Deci cine a creat raul? Profesorul a continuat. Daca Dumnezeu a creat totul, atunci El a creat si raul. Din moment ce raul exista si conform principiului ca ceea ce facem defineste ceea ce suntem, atunci Dumnezeu e rau. Din nou, studentul nu raspunde. - Exista pe lume boli? Imoralitate? Ura? Uratenie? Toate aceste lucruri groaznice, exista? Studentul se foieste jenat. - Da - Deci cine le-a creat? Studentul iarasi nu raspunde, asa ca profesorul repeta intrebarea. Cine le-a creat? Niciun raspuns. Deodata, profesorul incepe sa se plimbe in fata clasei. Studentii sunt uimiti. Spune-mi, continua el adresandu-se altui student. Crezi in Isus Cristos, fiule? Vocea studentului il tradeaza si cedeaza nervos. - Da, dle profesor, cred. Batranul se opreste din marsaluit. Stiinta spune ca ai 5 simturi pe care le folosesti pt a identifica si observa lumea din jurul tau. L-ai vazut vreodata pe Isus? - Nu, dle. Nu L-am vazut. - Atunci spune-ne daca l-ai auzit vreodata pe Isus al tau? - Nu, dle, nu l-am auzit. - L-ai simtit vreodata pe Isus al tau, l-ai gustat sau l-ai mirosit? Ai avut vreodata o experienta senzoriala a lui Isus sau a lui Dumnezeu? - Nu, dle, ma tem ca nu. - Si totusi crezi in el? - Da. - Conform regulilor sale empirice, testabile, demonstrabile, stiinta spune ca Dumnezeul tau nu exista. Ce spui de asta, fiule? - Nimic, raspunde studentul. Eu am doar credinta mea. - Da, credinta, repeta profesorul. Asta e problema pe care stiinta o are cu Dumnezeu. Nu exista nicio dovada, ci doar credinta. Studentul ramane tacut pt o clipa, inainte de a pune si el o intrebare. - Dle profesor, exista caldura? - Da - Si exista frig? - Da, fiule, exista si frig. - Nu, dle, nu exista. Profesorul isi intoarce fata catre student, vizibil interesat. Clasa devine brusc foarte tacuta. Studentul incepe sa explice. - Poate exista multa caldura, mai multa caldura, super-caldura, mega-caldura, caldura nelimitata, caldurica sau deloc caldura, dar nu avem nimic numit “frig”. Putem ajunge pana la 458 de grade sub zero, ceea ce nu inseamna caldura, dar nu putem merge mai departe. Nu exista frig. – daca ar exista, am avea temperaturi mai scazute decat minimul absolut de -273,15 de grade. Fiecare corp sau obiect e demn de studiat daca are sau transmite energie, si caldura e cea care face ca un corp sau material sa aiba sau sa transmita energie. Zero absolut ( -273,15 C ) inseamna absenta totala a caldurii. Vedeti, dle, frigul e doar un cuvant pe care il folosim pentru a descrie absenta caldurii. Nu putem masura frigul. Caldura poate fi masurata in unitati termice, deoarece caldura este energie. Frigul nu e opusul caldurii, d-le, ci doar absenta ei. Clasa e invaluita in tacere. Undeva cade un stilou si suna ca o lovitura de ciocan. - Dar intunericul, profesore? Exista intunericul? - Da, raspunde profesorul fara ezitare. Ce e noaptea daca nu intuneric? - Din nou raspuns gresit, dle. Intunericul nu e ceva; este absenta a ceva. Poate exista lumina scazuta, lumina normala, lumina stralucitoare, lumina intermitenta, dar daca nu exista lumina constanta atunci nu exista nimic, iar acest nimic se numeste intuneric, nu-i asa? Acesta este sensul pe care il atribuim acestui cuvant. In realitate, intunericul nu exista. Daca ar exista, am putea face ca intunericul sa fie si mai intunecat, nu-i asa? Profesorul incepe sa-i zambeasca studentului din fata sa. Acesta va fi un semestru bun. - Ce vrei sa demonstrezi, tinere? - Da, dle profesor. Vreau sa spun ca premisele dvs filosofice sunt gresite de la bun inceput si de aceea concluzia TREBUIE sa fie si ea gresita. De data asta, profesorul nu-si poate ascunde surpriza. - Gresite? Poti explica in ce fel? Lucrati cu premisa dualitatii, explica studentul… Sustineti ca exista viata si apoi ca exista moarte; un Dumnezeu bun si un Dumnezeu rau. Considerati conceptul de Dumnezeu drept ceva finit, ceva ce putem masura. Dle, stiinta nu poate explica nici macar ce este acela un gand. Foloseste electricitatea si magnetismul, dar NIMENI nu a vazut sau nu a inteles pe deplin vreuna din acestea doua. Sa consideri ca moartea e opusul vietii inseamna sa ignori ca moartea nu exista ca lucru substantial. Moartea nu e opusul vietii, ci doar absenta ei. Acum spuneti-mi, dle profesor, le predati studentilor teoria ca ei au evoluat din maimuta? - Daca te referi la procesul evolutiei naturale, tinere, da, evident ca da. - Ati observat vreodata evolutia cu propriii ochi, dle? Profesorul incepe sa dea din cap, inca zambind, cand isi da seama incotro se indreapta argumentul. Un semestru foarte bun, intr-adevar. - Din moment ce nimeni nu a observat procesul evolutiei in desfasurare si nimeni nu poate demonstra ca el are loc, dvs. Nu predati studentilor ceea ce credeti, nu? Acum ce sunteti, om de stiinta sau predicator? Clasa murmura. Studentul tace pana cand emotia se mai stinge. - Ca sa continuam demonstratia pe care o faceati adineori celuilalt student, permiteti-mi sa va dau un exemplu, ca sa intelegeti la ce ma refer. Studentul se uita in jurul sau, in clasa. E vreunul dintre voi care a vazut vreodata creierul profesorului? Clasa izbucneste in ras. E cineva care a auzit creierul profesorului, l-a simtit, l-a atins sau l-a mirosit? Nimeni nu pare sa fi facut asta. Deci, conform regulilor empirice, stabile si conform protocolului demonstrabil, stiinta spune – cu tot respectul, dle – ca nu aveti creier. Daca stiinta spune ca nu aveti creier, cum sa avem incredere in cursurile dvs, dle? Acum clasa e cufundata in tacere. Profesorul se holbeaza la student, cu o fata impenetrabila. In fine, dupa un interval ce pare o vesnicie, batranul raspunde. Presupun ca va trebui sa crezi, pur si simplu…....... - Deci, acceptati ca exista credinta si, de fapt, credinta exista impreuna cu viata, continua studentul. - Acum, dle, exista raul? - Acum nesigur, profesorul raspunde: sigur ca exista. Il vedem zilnic. Raul se vede zilnic din lipsa de umanitate a omului fata de om. Se vede in nenumaratele crime si violente care se petrec peste tot in lume. Aceste manifestari nu sunt nimic altceva decat raul. La asta, studentul a replicat: Raul nu exista, dle, sau cel putin nu exista in sine. Raul e pur si simplu absenta lui Dumnezeu. E ca si intunericul si frigul, un cuvant creat de om pentru a descrie absenta lui Dumnezeu. Nu Dumnezeu a creat raul. Raul este ceea ce se intampla cand din inima omului lipseste dragostea lui Dumnezeu. Este ca frigul care apare cand nu exista caldura sau ca intunericul care apare cand nu exista lumina . Profesorul s-a asezat tacut....... Din pacate, uitam de multe ori ca noi, oamenii suntem fiinte nobile, superioare, inteligente, suntem creati dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Din pacate ne limitam de multe ori doar la simturile noastre fizice, materiale, uitandu-le pe cele spirituale. Avem nevoie de dovezi, trebuie sa vedem sa atingem pentru a crede. Dar de multe ori lucrurile pe care le simtim sunt mai adevarate decat cele pe care le vedem sau le atingem. Aerul de exemplu, nu-l vedem, nu il putem atinge, dar il simtim si stim ca fara aer nu am rezista mai mult de cateva minute. Asta nu inseamna ca el nu exista, pentru ca daca nu ar exista am fi disparut ca specie. La fel cu gandurile, la fel cu sentimentele si emotiile. Fiti siguri ca sunt multe alte lucruri in jurul nostru pe care nu le vedem si nici nu stim de existenta lor, asta nu inseamna ca nu sunt acolo. Dragostea este combustibilul sufletului nostru, nu o poti vedea sau atinge, dar oricine a simtit vreodata dragoste iti va spune ca este sursa de energie cea mai puternica din lume. Din dragoste omul a cucerit mari si tari, a construit monumente, temple, imperii. Din dragoste pentru Dumnezeu, milioane de oameni in diferite secole au renuntat la tot cea aveau si si-au dat viata fara a clipi, fara sa-L vada sau sa-L atinga. Va las cu o intrebare, meditati in sufletul vostru, ce va aduce mai multa fericire in viata ... un lucru material sau unul spiritual? ... si cand spun spiritual nu ma refer la ceva „bisericos” sau „religios”... ma refer la lucruri ce genereaza sentimente de genul dragoste, compasiune, generozitate, curaj, recunostinta ... etc. Asteptam parerile voastre. Aici invatatm impreuna. Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!
Publicitate

Viata este mai plina de fericire atunci cand ne intelegem bine cu cei apropiati.Iata care sunt 10 cele mai importante porunci pentru o relatie incredibil de frumoasa ce trebuiesc urmate de ambii parteneri!

Cele 10 porunci pentru o relatie fericita

I. Vom deveni constienti de faptul ca fiecare persoana si relatie sunt diferite.

fericire in relatieAtunci cand cineva se indragosteste de noi, se indragosteste de fapt de individualitatea noastra, de acele trasaturi care ne fac persoana unica ce suntem. In felul nostru imperfect, suntem perfecti, nu pentru toata lumea, ci pentru acele persoane speciale din viata noastra care au incercat sa ne cunoasca in profunzime si care ne iubesc cu bune si cu rele. Iar pentru cea mai importanta persoana din viata noastra, noi suntem perfecti in imperfectiunea noastra.

Nu trebuie sa comparam niciodata o relatie cu o alta precum cea a parintilor nostri, a prietenilor, a colegilor sau a unui cuplu oarecare ce din exterior pare a avea o viata perfecta. Fiecare relatie functioneaza dupa propriile reguli de dragoste. Sa ne concentram deci adupra propriei relatii si sa o facem parte esentiala din viata noastra!

II. In relatie, ne vom asculta unul pe celalalt deschis, fara sa ne judecam reciproc.

Este extrem de usor sa judecam persoana de langa noi. Insa nu este la fel de usor sa ne dam seama ce durere si lacrimi pot ascunde zambetul ei. Ceea ce o persoana arata lumii este doar o mica parte a sufletului ei care, de cele mai multe ori, este plin de cicatrici ce formeaza baza eului ei interior.

Sa nu judecam deci pe nimeni, niciodata pentru ca nu stim cum a fost afectata viata unora dintre noi de factori exteriori sau interiori. Sa invatam sa ii respectam pe cei din jur, mai ales pe acea persoana speciala care a ales sa isi petreaca intreaga viata alaturi de noi. Sa ii acordam atentia cuvenita. Sa fim prezenti in relatie pentru ca de multe ori persoana de langa noi nu are nevoie neaparat de un sfat, ci doar de o imbratisare, o ureche care sa o asculte si o inima care sa o inteleaga.

Exista momente cand este bine sa spunem tot ce avem pe suflet si momente in care tacerea e de aur. Constientizarea acestora fac o relatie sanatoasa si reusita.

III. Pentru o comunicare deschisa in relatie, ne vom impartasi gandurile.

Este sanatos sa ii impartasim partenerului de relatie ceea ce avem in mintea si in sufletul nostru – cele mai profunde ganduri, nevooi, dorinte, sperante si vise. O comunicare deschisa si sincera sunt vitale pentru fiecare relatie. Nu trebuie sa ne asteptam ca jumatatea noastra sa ghiceasca ceea ce dorim, ci sa spunem totul deschis si fara inhibitii.

Informatia este cea care mentine canalul de comunicare deschis in relatie. Nu este sanatos sa incercam sa citim mintea celui de langa noi si, mai ales, sa fortam persoana iubita sa faca acest lucru.

IV. Ne vom sustine unul pe celalalt la bine si la greu.

Trebuie sa fim langa jumatatea noastra atat in momentele frumoase si fericite, cat si in cele triste, rele sau de criza. Trebuie sa oferim intotdeauna sprijimul emotional de care are nevoie partenerul nostru, un zambet, o imbratisare sau un umar de ajutor. Trebuie sa avem incredere ca ne putem baza unul pe celalalt si ca suntem acolo nu doar cand este convenabil, ci si in momentele de turnura din viata noastra.

V. Ne vom fi loiali unul celuilalt in relatie.

Publicitate

Adevarata dragoste si prietenie nu inseamna sa fim inseparabili in relatie. Important in cuplu este sa fim sinceri si loiali celuilalt chiar si atunci cand suntem separati din diferite circumstante. Atunci cand vine vorba de relatie, a ramane fidel nu este niciodata o optiune, ci o prioritate. Loialitatea inseamna totul.

VI. Vom pretui adevarul in relatie.

Sa experimentam pacea interioara inseamna sa fim capabili sa punem capul pe perna seara stiind ca nu am profitat de persoanele dragi din viata noastra. Desi uneori avem impresia ca o minciuna neinsemnata poate face o relatie sa functioneze mai bine, lucrurile nu stau deloc asa. Cheia spre intelegere si fericire este adevarul. Sa traim asadar astfel incat, atunci cand ceilalti se gandesc la dragoste, integritate si sprijin, sa se gandeasca la noi.

VII. Vom petrece clipe pretioase, de calitate, alaturi de persoana iubita.

In relatie, trebuie sa ne facem timp pentru persoana de langa noi. Dat fiind faptul ca in ziua de astazi toata lumea are un program incarcat, de multe ori uitam sa ne relaxam si sa ne bucuram de compania persoanei alaturi de care ne ducem viata. Intr-o relatie de dragoste, distanta nu se masoara in kilometri, ci in afectiune. Doi oameni pot sta unul langa celalalt si cu toate acestea sa fie distanti. Sa incercam asadar sa nu ignoram persoana de langa noi deoarece lipsa de interes provoaca rani mai adanci decat cuvintele spuse la manie.

Macar o data pe saptamana, sa incercam sa petrecem timp in doi vorbind, mergand la plimbare si facandu-ne jumatatea sa rada si sa se binedispuna. Nu numai ca zambetul este cu adevarat un medicament, insa clipele amuzante si relaxate petrecute in doi fac o relatie sa fie excelenta!

VIII. Ne vom aprecia in relatie si vom contribui fiecare la evolutia celuilalt.

Numai daca apreciem jumatatea noastra pentru ceea ce este ea cu adevarat vom reusi sa aducem acea relatie in care suntem implicati la un nivel mai profund. Totusi, aprecierea vine atunci cand o persoana evolueaza in viata. Pentru ca traiul in doi sa fie plin de fericire, ideal este sa sarbatorim in cuplu reusitele fiecaruia dintre parteneri, sa admiram ambitiile celuilalt si sa multumim cu voce tare pentru ceea ce ni se intampla.

IX. Vom rezolva neintelegerile din relatie in mod pasnic.

In relatie, cearta este o pierdere de timp. Daca putem evita conflictele, de ce sa ne lasam intoxicati de ele?

Atunci cand ne simtim cuprinsi de manie si vorbe urate ne stau pe varful limbii, mai bine inchidem gura si plecam. Nu trebuie sa ne lasam controlati de emotiile negative, mai ales cand acestea pot sa strice o relatie frumoasa ce dureaza de ani buni. Nu avem nevoie, pentru o viata armonioasa, sa avem intotdeauna dreptate sau sa castigam intr-o anumita situatie. Daca exista neintelegeri in relatie, acestea trebuie discutate deschis, intr-o atmosfera armonioasa si iubitoare. Rezolvarea va veni mult mai repede.

X. Ne vom iubi si respecta nu doar in relatie, ci si ca individualitati.

Acea dragoste de sine este la fel de importanta ca si tipul de dragoste pe care i-l purtam celuilalt. Pentru propria fericire nu trebuie sa ne bazam intotdeauna pe persoana iubita sau pe prietenii din jur. Doar noi suntem responsabili pentru viata noastra. Daca nu putem sa ne iubim si respectam propria individualitate, atunci nici ceilalti nu vor putea, la randul lor, sa ne iubeasca si sa ne respecte.

Pentru o viata plina de fericire trebuie sa ne acceptam pe noi ca persoane asa cum suntem, cu bune si cu rele. Pentru o viata fericita si o relatie reusit trebuie sa facem schimbari in noi nu fiindca asa vor ceilalti, ci fiindca asa simtim in sufletul nostru!

Publicitate
Alte Articole
Relatii
“Cea mai mare greșeală pe care o poți face în viață este să te temi continuu că o vei face.” – Elbert Hubbard Astazi vom vorbi despre pierderi. Da, viata este plina de pierderi, daca asta este perspectiva din care vreti s-o priviti. Viata inseamna sa lasati lucrurile in urma, pe masura ce mergeti mai departe. Uneori ati pretuit aceste lucruri, atunci cand le-ati avut, iar alteori, din nepasare, nu le-ati bagat in seama, adevarata lor valoare fiind inteleasa mult mai tarziu. Dar nu conteaza. Viata inseamna schimbare, viata inseamna miscare si voi trebuie sa mergeti mai departe. Dar iata un alt mod de a privi lucrurile. Pentru ca si daca stiti – asa cum ar trebui sa stiti – ca inchiderea unei usi duce la deschiderea multor altora, voi tot sunteti concentrati pe pierdere. Voi tot credeti ca trebuie sa purtati povara pierderilor ca parte a inaintarii in varsta si apoi ca parte a imbatranirii. Si totusi, nu este chiar asa. Imi doresc sa aveti o perspectiva de ansamblu. Viata voastra nu este numai aceasta viata scurta, cat o clipire din ochi, care exista astazi, aici si apoi trece. Nu, viata voastra este o lunga arcuire, care se intinde de-a lungul secolelor, mergand spre eternitate. Voi sunteti sinele vostru interior si ati avut multe experiente si veti avea inca multe altele. Si ceea ce vreau eu sa considerati voi ca ar fi viata voastra, este aceasta mare arcuire. Si in aceasta mare arcuire totul se misca inainte si in sus si nimic nu este niciodata pierdut. Exista sansa dupa sansa, chiar si pentru a recupera acele lucruri pe care le-ati lasat cumva sa va scape printre degete si care acum va par iremediabil pierdute. Ele nu sunt pierdute pentru totdeauna, ci doar din aceasta mica existenta. Dar in marea intindere a acestei vieti care sunteti voi, ele inca va sunt accesibile. Totul va este inca la indemana. Permiteti acestei arcuiri sa fie plina de bucurie. Acest mic unic punct care este viata de acum, ar trebui sa fie atat de plin de bucurie, pe cat puteti voi sa-l faceti, imbratisand fiecare moment care trece. Asta, deoarece doua lucruri sunt adevarate: niciodata nu veti mai experimenta exact acest moment, asa ca ar trebui sa-l pretuiti; si veti mai experimenta inca atat de multe altele, incat nu este nevoie de nici un regret pentru acele lucruri pe care nu le-ati putut avea in aceste timpuri. Priviti-va ca fiinta eterna ce sunteti. Nu fiti limitati de limitele acestei vieti muritoare. Priviti, in schimb, maretia prezentei voastre eterne, stralucitoare. Iata o mica rugaciune pentru astazi: Astazi, eu stiu ca sunt etern, ca pot merge mereu mai departe, ca nimic nu este niciodata pierdut chiar daca pare asa. Astazi, eu stiu ca sunt foarte pretios, ca acest moment este pretios si ca aceasta unicitate este un mare dar. Si astazi eu stiu de asemenea ca sunt parte a ceva mult mai mare, ceva mult mai mare si etern. Eu sunt o scanteie care nu va muri. Eu sunt viata eterna. Eu sunt dragostea completa. Eu sunt. “Niciodată nu trebuie să te ruşinezi a mărturisi că ai greşit. Înseamnă doar să spui, cu alte cuvinte, că astăzi eşti mai înţelept decât ieri.”- Marcel Achard