“Judecă succesul tău prin ceea ce trebuie să renunţi ca să poţi obţine.” – Dalai Lama
Sunt momente in care simti ca viata este nedreapta, ca nu mai poti si ca vrei sa renunti. Ei bine acele momente sunt cele mai importante momente din viata ta – deoarece atunci trebuie sa te ridici, sa ai incredere in tine si sa pui cate un pas micut in fata celuilalt pentru a ajunge acolo unde iti doresti.
Viata este nedreapta uneori… dar este al naibilui de frumoasa!
Citeste aceste randuri cand simti ca nu mai poti si vrei sa renunti.
1. Uita-te intotdeauna la cat de departe ai ajuns si cat de putin mai ai de mers. Atata timp cat esti in miscare este suficient pentru a ajunge acolo unde iti doresti.
2. Nu te supara cand oamenii te dezamagesc. Sunt oameni si mai gresesc.
3. Nu te compara cu altii. Nu aveti aceeasi calatorie. Calea prin viata este diferita de la om la om.
4. Aminteste-ti ca ai trecut prin vremuri grele si te-au ajutat sa fii mai puternic. Fiecare provocare te face mai puternic.
5. Tine minte asta: plansul nu este un semn de slabiciune. Nu confunda tristea cu slabiciunea, plansul inseamna ca te vindeci, ca scapi de toata furia din interiorul tau astfel incat sa poti merge mai departe.
6. Greselile sunt de fapt o parte a vietii tale. Greselile te pot convinge sa faci schimbarile de care ai nevoie in viata ta.
7. Peste douazeci de ani vei fi dezamăgit din cauza lucrurilor pe care nu le-ai facut, nu din cauza celor pe care le-ai facut.
8. In viata nu conteaza unde te afli, ci pe cine ai alaturi. Asa ca tine langa sufletul tau oamenii dragi, in care poti avea incredere si care pot fi langa tine nu doar in momentele bune, ci si in momentele dificile din viata ta.
9. Rareori ne gandim la ceea ce avem, dar mereu la ceea ce ne lipseste. Apreciaza mai mult lucrurile pe care le ai deoarece acestea iti pot aduce adevarata fericire.
10. Accepta faptul ca schimbarea este singura constanta din viata ta si ca multe se vor schimba in atat de multe moduri indiferent daca esti pregatit sau nu.
Liniştea te învață drumul către tine însuţi
Astăzi am mers în pădure și am strâns un copac în brațe scoțând din desagă tăcerea mea…. I-am dăruit plânsul neplâns și râsul nerâs. Cuvântul nerostit și gândul scormonit. L-am privit, l-am mângâiat, l-am rugat să mă cuprindă în brațe și să…tacă în tăcerea mea. Să nu mai promită nimic niciodată, ci doar să fie, să privească spre cer și când e pregătit să dăruiască umbra sa. Am atins cu tălpile rădăcinile sale căutând adâncul… Și am privit spre cer. M-am văzut în el și am știut că pot să contemplu. Călăuzire, ţel, inspiraţie. Va fi bine!
Nimic nu se pierde. În spatele fiecărui rând şopteşte o lacrimă, un zâmbet, un dor, o speranţă… Strecor o scrisoare în inimă. Fiecare floare are umbra sa, raza sa, voința sa. Scriu o odă clepsidrei. Aud fără să se audă. Pe sticla ferestrei, pe fața tăcută, acolo stau priviri neșterse ce renunţă fără să regrete. Conștiința socială are propriile îndoieli. Orice rană este doar o experiență. Ce gândești despre celălalt îi influențează comportamentul. Admirând, având grijă de amintiri, privesc viața ca pe o expoziție de tablouri cu scene din viață. Vindecarea este o chestiune de viziune, nu de tehnică. Îmi place întrebarea pe care, tăcut, o mănânc. Hrănesc inima albastră şi aştept. Nu știu nimic despre râul acela. Gura ta se roagă… Miroase sufletul a…ani.
Există o Cale. Nu murim când murim, ci murim când nu mai iubim. Mă cuibăresc lângă Doamne ca lângă un Tată și primesc Iubirea. Împărăția lui Dumnezeu este în inimile pline de iubire. Intrați, dar nu trântiți ușa în nas. Prezența ta să aducă fericire!
ieromonah Hrisostom Filipescu
