Zece intrebari care te vor ajuta sa schimbi modul in care privesti viata ta!

Această dumnezeiască rugăciune a Inimii care stă în chemarea Numelui Mântuitorului  „Doamne, Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul!“ , este rugăciune şi făgăduinţă şi mărturisire a credinţei; este dătătoare de Duh Sfânt şi de daruri dumnezeieşti, curăţitoare de inimi, izgonitoare de demoni, sălăşluire a lui Iisus Hristos, a celor duhovniceşti, înţelegere şi izvor al gândurilor dumnezeieşti, lăsare a păcatelor şi a trupurilor, dătătoare de dumnezeiască luminare, comoară a milei lui Dumnezeu, mijlocitoare întru descoperirea Tainelor dumnezeieşti, singură mântuitoare, ca una care poartă întru sine numele Mântuitorului nostru Dumnezeu, numele lui Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, chemat asupra noastră printr-însa. „Căci nici un alt nume nu este sub cer dat nouă oamenilor, întru care să ne mântuim“ ne spune Apostolul. Astăzi, rugăciunea lui Iisus a devenit o rugăciune pentru fiecare şi pentru orice împrejurare. Mulţi confundă rugăciunea neîncetată cu Rugăciunea inimii, or lucrurile nu stau deloc astfel. Rugăciunea inimii este o cale de a ne ţine mintea lipită de Dumnezeu, dar nu este singura. Această rugăciune, cunoscută în Ortodoxie ca rugăciunea inimii sau rugăciunea lui Iisus este unul din cele mai importante mijloace de a ne curăţi inimile şi de a ne apropia de Dumnezeu. Ea cuprinde în sine o întreagă teologie şi ne aşează într-o relaţie corectă cu Dumnezeu. Când spunem …"Doamne…" înseamnă că-L recunoaştem pe Iisus Hristos ca Împărat al universului şi Stăpân al nostru. "Iisuse… " înseamnă că recunoaştem că Dumnezeu Întrupat, ca Unul care a luat natura noastră omenească pentru a ne da o natură Dumnezeiască. "Hristoase…" înseamnă că-L recunoaştem ca Mântuitor, ca Unsul, Mesia care a venit în lume ca să ne scape din starea de păcat şi duşmănie cu Dumnezeu. "Fiul lui Dumnezeu…" înseamnă că recunoaştem Dumnezeirea Lui şi relaţia Lui cu Dumnezeu Tatăl. "ai milă de mine…" înseamnă că ne apropiem de El cu umilinţă, apelând nu la drepturile noastre ci la îndurarea lui. Ne apropiem de El cu teamă, dar şi cu speranţă, pentru că El este un Dumnezeu îndurător şi iubitor de oameni. "păcătosul…" este recunoaşterea stării noastre de păcat, este atitudinea de pocăinţă şi umilinţă, recunoaşterea că nu ne apropiem de El prin meritele noastre, ci că avem disperată nevoie de ajutor. Invocarea numelui lui Iisus în rugăciune universalizează harul întrupării Fiului lui Dumnezeu şi actualizează prezenţa lui Iisus în noi. Îngerul lui Dumnezeu, în care se găseşte numele lui Dumnezeu, devine pentru Israel purtătorul prezenţei dumnezeieşti. În concepţia biblică, invocarea numelui lui Dumnezeu este însoţită de prezenţa lui Dumnezeu. Prin numele lui Iisus, Dumnezeu intră în lume, iar cel ce se roagă şi-L invocă se bucură de o relaţie specială cu Dumnezeu, el devine purtător de Dumnezeu. Sf. Ap. Pavel ne îndeamnă să ne rugăm neîncetat, pentru că rugăciunea trebuie să hrănească viaţa noastră spirituală. "Cine îşi orientează întreaga lui strădanie spre interior, acela este curat şi nu numai curat, el s-a cufundat în Dumnezeu, vede pe Dumnezeu şi-L propovăduieşte. Acela se roagă" . Sfinţii părinţi ne recomandă să avem întotdeauna această rugăciune în străfundul inimii noastre, şi să o aducem adesea la suprafaţă prin rostirea ei cât mai frecventă. Dar în acelaşi timp, cuvintele ei nu trebuie rostite în mod mecanic, ci cu o participare a întregii noastre fiinţe. Astfel rugăciunea nu mai este "o activitate" exterioară, ci noi înşine devenim rugăciune. Sf. Teofan Zăvorâtul ne spune că în adevărata rugăciune mintea se coboară în inimă, în loc să hoinărească aiurea. Pentru a ne feri de greşeala de a crede că această rugăciune ar fi o formulă magică, sfinţii ne învaţă că putem folosi diferite variante ale acestei rugăciuni, cât şi alte rugăciuni asemănătoare care ne ajută să ne curăţim şi să ne apropiem de Dumnezeu. Putem spune "Doamne Iisuse ai milă de mine", sau "Ai milă de mine, păcătosul." Puterea nu este în cuvintele noastre ci în Numele Lui. Concentrarea nu trebuie să fie la corectitudinea cuvintelor, ci la starea inimii noastre înaintea Lui. Dacă inima nu participă, actul fizic al rugăciunii este cu totul inutil. Practica rugăciunii inimii este foarte veche în spiritualitatea ortodoxă. Ascultarea ca un lucru cu totul deosebit şi care, împreună cu un ,,părinte spiritual experimentat” va conduce pe cel ce se roagă la liniştea rugăciunii. Sf. Grigorie Palama expune în scrierile sale unitatea dintre trup şi suflet. El pledează pentru eliminarea păcatului şi pentru stăpânirea spiritului. În măsura în care reuşim să impunem stăpânirea spiritului în viaţa noastră ajungem la liniştea duhovnicească. Pentru începători însă, Sf. Grigorie Palama consideră mijloacele fiziologice ca ajutătoare, deşi nu sunt absolut necesare sau esenţiale. La rugăciunea inimii poate ajunge orice om, atât călugărul, cât şi mireanul. Dar ea este un dar al lui Dumnezeu. Aşa că nu trebuie să ne mirăm dacă auzim de persoane care s-au nevoit o viaţă întreagă şi nu au ajuns să o practice. Ca orice dar, Dumnezeu îl oferă doar aceluia care are cu adevărat dragoste şi smerenie. Important este ca noi să ne străduim să-l primim. Nu trebuie să ajungem să credem că nu ne vizează, că Dumnezeu nu ne are în vedere cu acest dar. E un păcat să crezi că el aparţine doar altora. Rişti să faci din rugăciunea inimii doar un subiect de discuţie: cine a practicat-o, care îi este începutul, ce cuvinte conţine, etc. Însă ea nu ne-a fost dată pentru speculaţie, ci pentru unirea cu El. ,,Dacă te lipseşti de rugăciune, faci la fel ca şi cum ai scoate un peşte din apă. După cum pentru peşte apa este viaţa lui, tot aşa pentru tine, rugăciunea. Cu ajutorul rugăciunii poţi să zbori, poţi să te urci la ceruri şi să te apropii de Dumnezeu" Sf. Ioan Gură de Aur. Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!
Publicitate

In viata, exista o multime de lucruri care se afla complet in afara controlului nostru. De fapt, singurul lucru pe care putem sa-l controlam este modul in care alegem sa ne ocupam de o situatie in sine. Intrebarile pe care ni le adresam sunt cele care ne conduc la raspunsurile noastre.

Atunci cand intampini dificultati in a intelege cum sa rezolvi problemele din viata ta, adreseaza-ti urmatoarele intrebari:

#1. Plasez vina pentru problemele mele pe umerii unei alte persoane?

Desi pe termen scurt s-ar putea sa te faca sa te simti mai bine, aceasta mentalitate de victima nu te ajuta cu nimic in marea schema a lucrurilor. In plus, atunci cand plasezi vina pe ceilalti, acestia nu te vor ajuta sa te ocupi de problemele tale.

#2. Sunt prea dur cu mine insumi?

Atunci cand te confrunti cu mult prea multe probleme in acelasi timp, este foarte usor sa simti ca pur si simplu nu esti indeajuns de bun. Cu toate acestea, acest gand este complet gresit. In cazul in care faci tot ceea ce poti, este indeajuns de bun.

#3. Pentru ce pot sa fiu fericit chiar in acest moment?

Cea mai mare sansa de a depasi negativitatea implica abilitatea ta de a privi lucrurile cu o atitudine pozitiva. Atunci cand esti concentrat exclusiv asupra lucrurilor rele din viata, este imposibil sa gasesti fericirea.

#4. Este ceva ce ma retine si de care ar trebui sa ma eliberez?

Atunci cand treci printr-o perioada dificila, este o idee foarte buna sa privesti in interiorul tau si sa vezi daca exista ceva la care ar trebui sa renunti. In timp ce uneori acest lucru poate fi cu adevarat dificil, renuntarea la bagajul negativ interior te va ajuta sa te concentrezi mult mai usor asupra rezolvarii problemelor din prezent.

#5. Ce probleme nu exista in viata mea pentru care ar trebui sa fiu recunoscator?

Publicitate

Da, s-ar putea sa treci printr-o multime de probleme, dar intotdeauna ar putea fi mult mai rau. Gandeste-te “Cine stie prin ce puteam sa trec in acest moment!?”.

#6. Ce am invatat?

Lectiile predate de evenimentele si de probleme din trecut pot avea un impact urias asupra viitorului tau. In timp ce ar trebui sa traim pentru ziua de azi, nu ar trebui sa uitam niciodata problemele peste care am trecut, deoarece acestea pot contribui la crearea unui viitor mai bun.

#7. Am mult prea multe asteptari de la cei din jurul meu?

Aceasta intrebarea are legatura cu intrebarea #1. Incearca sa nu ai asteptari mult prea mari de la cei din jurul tau, in special asteptari complet nerealiste.

#8. Ar trebui sa iert pe cineva?

Atunci cand esti atasat de sentimentele de furie, cu timpul, acestea se lipesc si mai puternic de inima ta. Cu toate ca s-ar putea sa fii fost nedreptatit in trecut, asta nu inseamna ca oamenii nu ar trebui sa fie iertati. Intreaba-te “Ar trebui sa iert pe cineva?”.

#9. Am prea multe asteptari de la mine insumi?

Nu te incarca pe tine insuti cu mult prea multe asteptari. Acesta este un mod sigur prin care iti poti face viata extrem de dificila. Elibereaza-te de unele dintre asteptarile pe care le ai fata de tine si incearca sa apreciezi viata si relatiile actuale din viata ta.

#10. Este mintea mea indeajuns de clara pentru a face fata acestor probleme?

Atunci cand problemele isi fac aparitia in viat ta, este destul de usor sa te enervezi. Cu toate acestea, aceste sentimente iti intuneca mintea si astfel iti este mult mai dificil sa faci fata unor asemenea provocari. Este crucial sa privesti problemele din viata ta cu mintea limpede.

Sursa: e-dimineata.ro

Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!

Publicitate
Alte Articole
Dezvoltare Personala
Se întâmplă rar ca un cuplu să nu aibă probleme, chiar dacă viața amoroasă este, în general, fericită. O relație pe termen lung va avea și suișuri, și coborâșuri. Desigur că o relație sănătoasă este o relație care contribuie la starea de bine a ambilor parteneri, în care cei doi funcționează bine împreună ca și echipă și sunt adaptați mediului fizic și social în care trăiesc. Ce este o relație fericită? Așadar, o relație fericită e una în care ambii parteneri se simt bine, în care cei doi cooperează în atingerea unor scopuri și sunt adaptați în mediul în care trăiesc. Un alt aspect observat este că relațiile fericite au mai multe interacțiuni pozitive decât cele nefericite. Partenerii nu doar au comportamente pozitive unul față de celălalt, ci și răspund pozitiv la comportamentul partenerului. O relație fericită contribuie la dezvoltarea, maturizarea și evoluția profesională a fiecăruia și la o stare de bine, fizic și emoțional. Partenerii care au o relație sănătoasa fac activități plăcute împreună, comunică constructiv, răspund pozitiv la comportamentele celorlalți, se percep unul pe altul într-un mod pozitiv, iau decizii împreună și se simt apropiați emoțional și intim. Analizează în ce măsură relația în care ești te ajută să te dezvolți? O relație bună nu e o piedică în calea dezvoltării profesionale, ci un catalizator pentru dezvoltarea ta. Cum îl vezi pe partenerul tău? Ce faceți împreună? Fiecare cuplu se confruntă, la un moment dat, cu probleme, fie legate de cuplu, fie individuale. Calitatea unui cuplu este dată de capacitatea partenerilor de a-și oferi suport în momentele dificile, de a conștientiza că în fața unei dificultăți sunt parteneri și nu adversari. Felul în care cuplul se adaptează sau reacționează la problemele normale care apar în cursul vieții poate duce la dezvoltarea sau deteriorarea relației. Relațiile nesatisfăcătoare sunt caracterizate de o frecvență mai scăzută a interacțiunilor pozitive, comparativ cu interacțiunile negative. Un cuplu disfuncțional are deficite în comunicare, în rezolvarea de probleme. În aceste cupluri, pe lângă frecvența mai mare a conflictelor, apar și comportamente prin care partenerii încearcă să se pedepsească reciproc. Uneori chiar și comportamentele prin care își exprimă afecțiunea sau suportul sunt interpretate greșit de către partener. Aceștia se percep negativ unul pe celălalt și au tendința să observe în special lucrurile care îi deranjează la celălalt. O caracteristică importantă a relațiilor nefericite sunt conflictele frecvente. Conflictele apar datorită perspectivelor diferite asupra unei situații. Conflictul poate să apropie perspectiva a doi oameni dacă aceștia își exprimă gândurile “eu asta înțeleg din comportamentul tău”. Însă foarte frecvent conflictul poate să îi îndepărteze atunci când fiecare încearcă să dovedească că are dreptate. Conflictele nu au întotdeauna efecte negative dacă învățăm să le folosim pentru a dezvolta relația, spre exemplu dacă îmi exprim gândurile și încerc să înțeleg ce îl deranjează pe partener și invers, conflictul poate fi o sursă de dezvoltare a relației. Din păcate, multe cupluri cu probleme de comunicare ajung într-un punct în care văd că relația se deteriorează tot mai mult și nici unul dintre parteneri nu e dispus să depună efort pentru a o salva. Atunci când îți dorești o relație funcțională, conștientizarea problemelor și implicarea în soluționarea lor, este cheia către un parcurs constructiv pe viitor. Uneori sunt necesare doar mici eforturi, care în final dau mari rezultate. – Acceptați faptul că unele probleme nu pot fi rezolvate; – Pot exista probleme asupra cărora partenerii nu se pot pune de acord. Decât să vă irosiți inutil energia, încercați să faceți un compromis pentru a rezolva problema. Doi oameni nu pot petrece împreună mai mulți ani fără a se afla, uneori, în dezacord. Testul unei relații fericite este modul în care cuplul reușește să rezolve aceste probleme, printr-un compromis care să nu afecteze prea tare pe niciunul dintre parteneri. Petreceți mult timp împreună; – Nu există niciun substitut pentru timpul de calitate petrecut de cei doi parteneri. Atunci când sunteți împreună, fără copii, animale de companie și fără să fiți întrerupți, veți reuși să creați o legătură care vă va ajuta să depășiți aspecte mai dificile ale vieții. În timpul petrecut împreună este recomandabil să faceți activități în comun, nu doar să priviți la televizor. – Discutați asertiv. Exprimă-ți atât emoțiile positive, cât și emotiile negative. Când vine vorba de emoțiile negative e important cum le exprimăm. Spune-ți părerea subiectiv ca fiind părerea ta și nu adevărul absolut, vorbește în numele tău – nu spune ceea ce crezi că gândește sau simte celălalt. Exprimă-ți gândurile și emoțiile cu tact și găsește momentul potrivit, astfel încât să fie dispus să asculte fără a deveni defensiv. Dacă nu spui ceea ce te deranjează, lucrurile vor rămâne nerezolvate și în timp vor izbucni tot mai multe conflicte. – Ascultă. Încearcă să înțelegi ce spune partenerul, să vezi cum înțelege el situația, nu îl întrerupe, nu interpreta, nu îl judeca și acceptă că are dreptul să simtă sau să gândească ceea ce simte sau gândește, indiferent dacă tu ești sau nu de acord cu acele lucruri. Ascultă punctul de vedere al partenerului fără a-l întrerupe. După ce și-a expus punctul de vedere, încercă să recapitulezi în minte ceea ce ai auzit. Acest lucru va duce la adoptarea unei poziții defensive de către partener și va fi mai ușor și pentru acesta să-ți asculte gândurile și sentimentele. Apoi, puteți găsi împreună soluții pentru a rezolva problema. – Amintește-ți pe cine ai lângă tine. În perioadele mai dificile avem tendința să ne concentrăm pe conflict, pe cine are de câștigat sau de pierdut. Amândoi pierdeți într-un conflict, sunteți de aceeași parte a baricadei, amândoi sunteți iritați și nemulțumiți și aveți de ales între a înțelege că e o problemă care vă afectează pe amândoi și trebuie să o rezolvați sau să continuați să “apăsați” acele “butoane” care știți că îl irită atât de mult pe celălalt. – Mulțumește și fii recunoscător. Poate că uneori simți că doar tu depui efort într-o relație sau că totul e pe umerii tăi, încearcă să observi lucrurile bune pe care le face partenerul tău și mulțumește-i, arată-i că le observi și că le apreciezi. – Mențineți-vă activă viața intimă. Probabil că în primii ani de căsnicie dorința sexuală a ambilor parteneri este destul de ridicată, dar posibil ca aceasta să se estompeze pe măsură ce trece timpul. Deseori, odată cu nașterea primului copil, pasiunea dispare din cuplu. Totuși, nu trebuie să neglijați acest aspect. Este important să acordați atenție nevoilor intime ale ambilor parteneri. Nu te aștepta ca partenerul să se schimbe și oferă ceea ce aștepți să primești. Nu încercați să vă schimbați reciproc și veți elimina în felul acesta sursa celor mai multe dintre neînțelegeri. În același timp, fiecare ar trebui să îi ofere celuilalt ceea ce își dorește, chiar dacă acest proces nu este unul tocmai natural. – Implică-te în relație. Este esențial să abordați problemele și neînțelegerile imediat ce apar și să încercați să le depășiți. Unii oameni consideră că acestea sunt depășite cu naturalețe, în cazul unor relații solide. Adevărul este că atunci când anumite aspecte, cum ar fi comunicarea, sunt neglijate într-o relație, aceasta chiar se poate destrăma. Lucrurile sunt foarte simple – vrei o relație fericită? Asigură-te că aveți mai multe momente bune decât rele. Dacă ceva te nemulțumește încearcă să faci lucrurile altfel, să schimbi tu ceva. Ceea ce faci tu s-ar putea să determine o schimbare în bine și la partener, și implicit la relație. Uneori e suficient ca unul din relație să depună mai mult efort și asta îl va determina și pe celălalt să schimbe ceva în bine. Și nu uita: COMUNICĂ! Text: Aurelia BALAN-COJOCARU Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!