Cred că toți am avut impresia că, odată cu înaintarea în vârstă, timpul trece mai repede. Atunci când te gândești la copilărie, îți aduci aminte că zilele parcă nu se mai terminau.
Aceasta nu este doar o impresie. Într-adevăr, percepția asupra timpului este accelerată pe măsură ce înaintăm în vârstă.
În acest sens, există nenumărate ipoteze care încearcă să-ți explice de ce anumite lucruri, care odată păreau că necesită mult timp, acum trec cu o viteză cu care nu reușești să ții pasul.
Cea mai plauzibilă dintre acestea este propunerea psihologului Pierre Janet din 1877. Acesta spunea că timpul pare că trece mai repede când îmbătrânim, deoarece fiecare nouă experiență este o fracțiune mai mică, care face parte dintr-un întreg – durata vieții noastre.
„Când ai cinci ani, un an reprezintă 20% din viața ta. Când ai 50 de ani, cifrele se schimbă și un an ajunge să reprezinte doar 2%”.
Cu alte cuvinte, această idee a fost reiterată și de Maximilian Kiener prin site-ul său. În introducere, site-ul precizează că acest fenomen are loc pentru că percepem timpul relativ raportat la absolutul cu care îl putem compara.
„Atunci când ai o lună de viață, o săptămână este un sfert din întreaga ta existență, iar spre sfârșitul primului an, devine doar a 50-a parte”, mai menționează acest site.
Wittman și Lehnhoff au o altă ipoteză care se leagă de presiunea sub care, câteodată, timpul te pune.
Aceștia susțin că timpul pare că trece mai repede atunci când ești sub presiune. Aceasta este o ipoteză destul de logică, având în vedere că între 16 și 50 de ani luăm multe decizii sub presiune.
De exemplu, închipuie-ți că ai 50 de ani și încă nu ți-ai atins scopul pe care îl urmăreai în carieră.
Când realizezi că mai ai în jur de 15 ani să faci asta, timpul parcă începe să ia la goană și îți dai seama că mai ai destul de puțin la dispoziție.
Cum poți comprima o noapte de somn în câteva ore
Dacă ești un om căruia îi place să facă multe lucruri pe parcursul unei zile, probabil ai deseori senzația că nu îți ajunge timpul.
Acest lucru e amplificat de faptul că ai nevoie și de somn. Medicii recomandă aproximativ opt ore, dar dacă ai trecut prin liceu, facultate, masterat sau alte perioade solicitante, cu siguranță ai încercat să sfidezi regula asta.
Dacă ești compus din același material genetic precum un om normal, probabil ai și eșuat lamentabil, sfârșind epuizat.
Ei bine, Akshat Rathi de la Quartz a încercat o metodă de odihnă pe care a consacrat-o însuși Leonardo da Vinci: somnul polifazic.
Se crede că acesta nu dormea pe perioada nopții atât cât ar fi trebuit, ci doza somnul în mai multe intervale, pe perioada celor 24 de ore ale unei zile.
Astfel, la fiecare patru ore, da Vinci ajunsese să doarmă 15 minute, limitându-și astfel timpul de somn la doar o oră și jumătate pe zi.
Iar timpul pe care îl ”economisea” astfel îl putea folosi la realizarea creațiilor pentru care a devenit celebru.
Se spune că da Vinci a practicat această metodă mulți ani la rând, fără ca măcar să se simtă obosit. Din contră, opera lui prodigioasă este dovada faptului că geniul renascentist își folosea mintea la capacitate maximă.
Akshat a încercat metoda, reducând perioada de somn recomandată la aproximativ patru ore și jumătate pe zi.
Practic, somnul se împarte în trei etape principale: somnul ușor, somnul adânc și REM, această ultimă fază fiind cea în care apar visele.
Multe specii de animale aplică metoda aceasta de somn, iar studiile anterioare sugerează că și strămoșii noștri procedau astfel.
Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!
