De ceva vreme ma aflu intr-o profunda trezire si autocunoastere prin explorarea sinelui, noi constientizari imi vin in fiecare zi. Unde nu mai pot sa vorbesc doar de corp fizic si minte, pentru ca suntem mai mult decat rolul nostru in societate, in familii, suntem mai mult decat trup, mai mult decat distanta de la varful degetelor pana in crestetul capului, simt din ce in ce mai profund ca viata este un drum spre inapoi, ca ne-a fost data ca sa avem ocazia sa (re)descoperim cine suntem.
Suntem in fiecare zi pusi in situatii care ne indica ceea ce suntem cu adevarat, iar aceste situatii nu sunt nici mai grele nici mai usoare decat avem nevoie, nu sunt decat ceea ce ne este necesar pentru a ajunge la esenta sinelui nostru.
Avem nevoie sa invatam sa ne detasam si sa devenim observatorii propriei vieti, avem nevoie sa ramanem in introspectie si sa intelegem ceea ce a vrut viata sa ne transmita prin acea experienta.
Asa se explica faptul ca in viata noastra par sa se repete la nesfarsit anumite experiente nedorite, ne prindem in iluziile aparentei si luptam impotriva curentului fara a intelege ceea ce este pentru noi, iar apoi cand totul pare ca a trecut, acea situatie apare din nou si parca de data aceasta apare intr-o maniera mai stridenta, mai dureroasa, strigand spre sufletul nostru sa se trezeasca, iar acest cerc al intamplarilor pe care noi le numim nefericite nu se incheie pana cand nu facem pace cu noi insine si pana nu acceptam mesajul.
Incepem asadar o calatorie in adancul inimii noastre, o calatorie de regasire, reamintire, trezire spirituala.
Increderea de sine
Probabil ca increderea de sine este unul dintre cele mai intalnite teluri la care aspiram cu totii, insa nu stim ca aceasta vine odata cu iubirea de sine, odata cu acceptarea fiecarei laturi in parte. Increderea de sine nu poate veni de la nimic din exterior, nimic din tot ceea ce vine din afara tan u iti poate oferi incredere.
Increderea de sine inseamna intelegerea rolului pe care il are in viata noastra fiecare latura luminoasa sau mai putin luminoasa, acceptarea si asumarea ei.
Am fost invatati ca viata este grea, ca asa trebuie, ca e bine sa tacem, sa ne abtinem, sa reprimam, iar la un moment dat sufletul nostru regurgiteaza violent, pentru ca el se simte lezat, se simte neputiincios si lipsit de iubire. Acela este momentul nostru de renastere, atunci este momentul in care avem oportunitatea de a constientiza ca sursa vindecarii sufletelor noastre sta in noi, in fiecare.
,, Dumnezeu te-a creat pe tine dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Tu ai creat restul prin puterea pe care Dumnezeu ti-a dat-o. ” – Neale Donald Walsch
Durerile ne apar in cale pana cand intelegem intelepcinea din spatele lor.
Niciun lucru care este reprimat nu este vindecat, cand reprimam ceva creem suferinta, pentru ca nu ne acceptam in deplinatatea a ceea ce suntem.
,, Sunt incurajat de Dumnezeu sa am iert pe mine insumi pentru esecurile mele si sa nu traiesc in frica si vina, ci sa ma straduiesc in permanenta, sa continui sa ma straduiesc pentru a trai experienta unei viziuni mai inalte. ” – Neale Donald Walsch
Manifesta-ti furia, manifesta-ti durerea si apoi coboara in centrul inimii tale si asculta-te, vezi ce din interiorul tau nu ai acceptat inca.
