Viata trebuie traita cu un pic de nebunie! Suficienta cat sa uiti de griji si sa te bucuri de momentele frumoase!

Noi gândim în continuu, fie că vrem sau nu acest lucru. Fiecare dintre noi are aproximativ 60.000 de gânduri pe zi. Iar toate aceste gânduri ale noastre produc consecinţe, pentru că fiecare gând este, de fapt, o energie pe care o lansăm în Univers şi nu doar în direcţia dorită, ci în toate direcţiile. La fel, emoţiile nostre, pe care inima le vibrează spre Univers, sunt creatoare de realitate concretă. ADN-ul uman are şi el o influenţă directă asupra lumii înconjurătoare, spun oamenii de ştiinţă. Aşadar, ce-ar fi dacă am deveni CONŞTIENŢI şi am emite, cu bună ştiinţă, numai gânduri, emoţii şi convingeri pozitive? Este o întrebare la care merită să ne gândim! Energia emisă de gândurile noastre îşi caută, în drumul ei prin Univers, o altă energie cu care să vibreze la unison, după principiul „ceea ce se aseamănă se adună”. Fiecare gând, indiferent că este bun sau rău, declanşează un proces de rezonanţă. Tot ceea ce va vibra la unison cu energia gândurilor noastre va fi atras automat în viaţa noastră. Gândurile tale secrete, felul în care îi judeci pe ceilalţi, vorbăria interminabilă a minţii – totul formează un fel de intenţie. Aşadar, prin gândurile noastre, noi emitem permanent energie către exterior, fapt care influenţează într-o mare măsură ceea ce atragem în viaţa noastră. De aceea, o scanare atentă a propriilor gânduri, mai ales a celor despre noi înşine, ne ajută să conştentizăm ce anume avem de schimbat. Ştiţi ce este minunat aici? Faptul că stă în puterea noastră să ne alegem gândurile. Precum la un televizor, putem comuta pe diferite programe, iar dacă v-aţi săturat de emisiunea „Sunt un prost. Nu fac nimic cum trebuie”, apăsaţi butonul şi alegeţi „Dragostea lui Dumnezeu mă înconjoară şi mă susţine în fiecare clipă a vieţii”. Veţi simţi diferenţa. Inima e mai puternică decât creierul În crearea realităţii noastre, nu doar gândul este „implicat”. Mai este şi altceva… Până nu demult, oamenii de ştiinţă au crezut că doar prin gândurile noastre emitem energie către exterior şi că cel mai puternic emiţător energetic din corpul nostru ar fi creierul, cu impulsurile sale electromagnetice. Dar trupul nostru dispune de un emiţător şi mai puternic – INIMA – care generează un câmp electric mult mai mare decât cel al creierului. Aceasta este una dintre cele importante descoperiri ale secolului XX: faptul că inima are un rol mult mai important decât acela de a pompa sânge în corpul uman. Responsabil pentru această descoperire este Institutul de Cradiologie din California, care a realizat un studiu aprofundat al inimii. Astfel, s-a descoperit faptul că acest organ uman este înzestrat cu ceea ce numim „inteligenţa inimii” şi că influenţele acesteia sunt foarte profunde pentru noi. Măsurătorile realizate au arătat că inima generază un câmp electric care se extinde cu mult în afara corpului nostru. Acest câmp electric are o anumită formă, aratând ca un inel lat împrejurul trupului, cu o rază de aproximativ 2-3 metri. Institutul de Cardiologie a mai descoperit că inima interacţionează atât cu trupul, cât şi cu mediul exterior prin câmpurile electromagnetice pe care le generează. Acest câmp generat de inimă are influenţă la mulţi kilometri în afara corpului nostru, pornind de la locaţia fizică a inimii. Cum poate inima să facă aceast lucru? În ce fel comunică ea? Cum sunt transmise informaţiile? În primul rând prin EMOŢII. Ştiinţa ne spune că atunci când simţim o emoţie, ea este transpusă în energii electrice şi magnetice corespunzătoare, care interacţionează cu celulele corpului nostru şi cu atomii lumii înconjurătoare pentru a produce acele efecte formidabile de care vorbesc toate tradiţiile spirituale autentice. Ele ştiu cum să orienteze atenţia aspirantului către inimă, pe când noi o orientăm către raţiune, creând astfel o societate foarte mentală, bazată doar pe logică. Alte studii asupra inimii au arătat că aceste câmpuri electromagnetice generate de inimă au şi o altă cauză la fel de importantă şi anume CONVINGERILE noastre, toate acele lucruri pe care le credem cu tărie şi în jurul cărora ne modelăm vieţile. Deci nu numai emoţiile noastre sunt emise în afară, ci mai ales convingerile noastre. Iar inima este un fel de interfaţă care transformă toate emoţiile şi convingerile noastre în energii electromagnetice. Aşadar, prin sentimentele noastre, prin iubire, iertare, compasiune, dar şi prin mânie, ură, supărare, critică noi putem produce modificări atât în trupul nostru, cât şi la mulţi kilometri în afara noastră. În acest fel, ne creem singuri realiatea. Aşadar, toate obiectele, oamenii, bolile, întâmplările din jurul nostru sunt fabricate chiar de noi, în mod inconştient. Dar ce-ar fi dacă am deveni CONŞTIENŢI şi am emite, cu bună ştiinţă, numai gânduri şi emoţii pozitive? Este o întrebare la care merită să ne gândim! Trăgând linie, este bine să reţinem următorul aspect: deşi creierul emite şi el câmpuri electromagnetice, oamenii de ştiinţă au arătat că undele electrice produse de inimă sunt de o sută de ori mai puternice, iar undele magnetice sunt de 5.000 de ori mai puternice decât cele generate de creier. Astfel se explică de ce vindecarea se obţine mai repede printr-o susţinere afectivă decât doar printr-un proces de gândire, pentru că noi emitem mai multă energie prin intermediul inimii decât prin intermediul creierului. Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!
Publicitate

“Trebuie să râzi înainte de a fi fericit, de teama că vei muri fără să fi râs vreodată.” – Jean de la Bruyere

Trăim în fiecare zi căutând acel ceva anume care să ne facă să zâmbim, să fim fericiți și să resimțim fiorii unui nou început. E ceea ce a rămas uman în noi. Dacă nu am mai căuta asta nu am fi această specie frumoasă.

În unele zile facem să se întâmple nebunii frumoase. Facem un drum lung ca să vedem pe cineva drag, spunem cuiva ”Te iubesc”, oferim un sărut fără să știm dacă ni se va răspunde sărutului, plângem pe umărul unui prieten până nu se mai înțelege ce vorbim, ne uităm la o poză dragă sau mângâiem mâna care ne-a mângâiat.

Avem nevoie de toată nebunia din noi, în fiecare zi.

Avem nevoie de toată această nebunie frumoasă ca să știm că trăim , să retrăim momente dragi și să iubim sau să fim iubiți.

Iar cele mai frumoase nebunii în viață sunt invizibile. Haideți să ne aprindem simțurile pentru tot ce e nebunesc de frumos.

Știm undeva, la nivel conștient, că suntem înconjurați de frumos. Întrebarea e: o simțim, suntem cu adevărat conștienți de ea…sau suntem cu mintea prea ocupată pentru așa ceva?

Sunetele și muzica. Avem fiecare dintre noi un anumit fel de muzică ce ne transpune într-o lume frumoasă, nebunesc de frumoasă, ne face să simțim ceva și nu e ceva pe care să putem pune degetul – este ceva atât de puternic încât ne inspiră. De asemenea un zâmbet, marea sau ploaia, pot să aibă același efect. Ce sunete/ce muzică are puterea să te facă un nebun frumos?

Calmul/Liniștea. Unul din cele mai frumoase sunete în viață este non-sunetul, liniștea. Asta înseamnă trecerea de la o stare de mișcare și zgomot la o stare de liniște și calm. Sau, cum spunea Benjamin Disraeli, “Liniștea este mama adevărului.”

Publicitate

Miresmele. Și mă refer la acelea care într-o clipă ne pot aduce bucuria, zâmbetul și un sentiment pe nume ”ahhhhhh” – poate să fie mirosul de pâine caldă sau al unei plăcinte la cuptor…poate fi marea sau mierea sau parfumul ei. E …. momentul. Puterea lor e în a ne zdruncina fracțiuni de secundă propriul subconștient sau o amintire demult uitată. Nimic nu e mai memorabil decât un miros.

Un miros poate să fie neașteptat, să dureze doar un moment și totuși să îmbrace tot ce a însemnat o vară la munte” (Diane Ackerman).

Mulțumirea. Pacea și mulțumirea nu pot fi atinse, văzute sau mirosite. Nu sunt vizibile ochiului liber și totuși le putem simți adânc în noi. Fiecare are propria ambarcațiune pentru a naviga până la liniștea interioară. Șmecheria este să navigăm prin apele vieții fără a ne lăsa înghițiți de valuri. Nici măcar nu e nevoie să devii Maica Teresa sau micul Isus, ajunge să stai 5 minute pe zi tu cu tine cu capul în mâini, în mijlocul sufletului sau să te joci cu copiii tăi în parc. Vei resimți și mulțumirea și această liniște.

Iubirea. Cea mai mare nebunie. Ce te face să te simți îndrăgostit? Când îți bate inima? Cum o cheamă? Cum îl cheamă? Îi oferi iubire sau doar o aștepți să vină din partea ei/lui? Abandonează-ți ego-ul. Încetează egoismul în care te-ai băgat singur. Oferă azi un sărut nebunesc și așteaptă să vezi ce se va întâmpla. Oferă gestul pe care îl aștepți și bucură-te că l-ai oferit.

Cum pot să-mi ofer aceste mici nebunii frumoase?

Lasă garda jos și bucură-te de tine fără bariere.

Îmbrățișează-ți frica și spune-i c-o vei ajuta să-i treacă.

Spune și azi același Te iubesc, fără să te întrebi dacă ți se va răspunde sau nu.

Oferă o mângâiere și un zâmbet.

“Fericirea cuprinde cinci parti. O parte este a lua hotarari bune; a doua este a avea simturi bune si sanatate trupeasca; a treia este reusita in ceea ce intreprinzi; a patra-i reputatia buna printre oameni si a cincea abundenta de bani si a bunurilor folositoare pentru viata.” – Platon

Publicitate
Alte Articole
Dezvoltare Personala
Imbatranesc impreuna cei care nu tin cont de parerile celor din jur si nu se indeparteaza unul de altul, dar mai ales cei care se iarta! Este lupta, nu putem ierta de la inceput! Iertarea este cea mai grea lucrare! Si sa stiti ca certurile fac o relatie mai durabila! Imbatranesc impreuna doar cei care se iarta si se iubesc reciproc. Pentru ei conteaza ceea ce simt cu adevarat, ce vor si cat de pregatiti sunt pentru a trece peste cele mai dure incercari. Ei stiu ca cei care dau prea multe sfaturi sufera de lipsa de atentie si de iubire. Imbatranesc impreuna cei care nu se indeparteaza unul de altul de la prima cearta. Certurile fac o relatie mai durabila. Atunci doi oameni incearca de fiecare data sa se corecteze, sa tina cont de asteptarile fiecaruia si mereu vor tinde sa fie cea mai buna versiune a lor. Imbatranesc impreuna cei care nu pleaca in momentele grele. S-au tinut de mana atunci cand celalalt a fost bolnav si disperat. S-au sustinut si au crezut in visurile si dorintele lor. Nu i-au speriat datoriile pe care le aveau la banca,. Dimpotriva, au muncit, au stiut sa depaseasca orice moment dificil. Impreuna au stiu ca dupa orizont se afla un nou inceput. Dragostea care dureaza in timp e cea reciproca si sincera. Relatiile de iubire necesita iertare, pentru ca fiecare greseste si are nevoie de iertare si intelegere. In dragoste nu e loc de orgoliu si mandrie. Aici se cedeaza, se asculta, se iubeste sincer. Acolo unde este lipsa de reciprocitate si sinceritate, nu poate fi nimic durabil, mai devreme sau mai tarziu tot ce a fost cladit se risipeste. Raman doar amintirile si regretele. Ce sa facem daca vrem sa iertam, dar tot timpul ne aducem aminte ce ne-a facut respectivul om? Este lupta, nu putem ierta de la inceput. Dar daca avem aceasta lucrare, Dumnezeu prin harul Sau ne ajuta. Vedem cat de greu este sa ierti, pentru ca este greu, este cea mai grea lucrare. Numai oamenii care nu au practicat-o niciodata pot spune: „Ei, mare lucru sa te mantuiesti asa, la urma spun si eu, iaca, i-am iertat si ma mantuiesc”. Dar cei care au aceasta nevointa stiu cat de greu este. Tocmai de asta nu era chiar atat de simplu ce ne spunea Parintele Selafiil: „inainte de somn iarta pe toti si spune: Doamne, eu i-am iertat, si Tu sa ma ierti. Si Dumnezeu te mantuieste!” A ierta este o lucrare permanenta. Iara si iara cautam motive pentru care sa-l indreptatim pe cel din fata noastra: poate a fost obosit, poate-i bolnav, are o educatie altcumva decat a mea, nu l-am inteles eu corect, am fost eu obosit si tulburat. Sa luam vina asupra noastra. Acesta este un exercitiu duhovnicesc prin care ne desavarsim. Deci sa nu ne tulburam, ca nimeni nu poate ierta dintr-odata. Daca ar fi asa de simplu, n-ar mai sta aceasta porunca in mijlocul Evangheliei, n-ar mai fagadui Dumnezeu Imparatia pentru un gand pe care noi l-am putea dobandi atat de usor. Este osteneala. Dar, prin exercitiu, daca tot timpul vom cauta aceasta, vom reusi. Iubirea, spune Sfantul Siluan Athonitul, se poate deprinde, poate deveni un obicei. Sa ne obisnuim sa gandim frumos, sa ne obisnuim sa alungam gandurile rele, sa nu le credem. Si atunci putem deveni ucenici adevarati ai lui Hristos, pentru ca El a zis: „intru aceasta vor vedea oamenii ca sunteti ucenici ai Mei, daca veti avea dragoste intre voi”. Asa ca, prin osteneala, prin eforturi launtrice, ajungem la aceasta masura. (Parintele Savatie Bastovoi) Surse Parintele Savatie Bastovoi, „A iubi inseamna a ierta”.