Viata nu este formata numai din intamplari frumoase, uneori cadem, insa trebuie sa ne ridicam si sa mergem mai departe la fel ca un bebelus care invata sa mearga…

Fiecare dintre noi este unic, dar psihologii continuă să descopere tipare comportamentale pe care le avem în comun încă din copilărie. Îți prezentăm în acest articol câteva trucuri psihologice care te vor ajuta să te înțelegi mai bine cu oamenii și, sperăm noi, îți vor face viața mai ușoară. Sunt tehnici de manipulare eficiente, pe care unii dintre noi le folosesc inconștient. Trucuri pihologice să afli dacă cineva te place Manipularea psihologică este un tip de influență socială care urmărește schimbarea percepției sau comportamentului celorlalți 1. Pentru a afla dacă cineva te place, alege un cuvânt sau o expresie și, de fiecare dată când interlocutorul spune sau folosește o construcție verbală similară, dă și tu din cap și zâmbește. Dacă te place, vei observa rapid că această persoană va începe să folosească expresia mai des. 2. Dacă vrei ca partenerul de discuție să fie de acord cu tine, amintește-ți să dai din cap aprobator atunci când îi adresezi o întrebare. Această mișcare indică implicit faptul că tot ceea ce spui este pur adevăr. În plus, în conformitate cu regulile de comportament social, oamenii au tendința de a da și ei din cap în semn de aprobare. 3. Dacă simți că cineva nu te place, cere-i un pix. Oamenilor nu le place să-i ajute pe cei care le sunt antipatici, dar, pe de altă parte, nu put refuza o rugăminte atât de măruntă. În acest fel, interlocutorul se va convinge pe sine că, la urma urmei, nu îi ești o persoană atât de antipatică. Trucuri psihologice pentru ca lumea să te asculte 4. Dacă dorești ca oamenii să te ia în serios de fiecare dată, încheie frazele pe care vrei să le faci mai credibile cu formula: „Așa spunea tatăl meu”. Oamenii au o tendință inconștientă să aibă încredere în sfaturile părintești. 5. Pentru a trece printr-o mulțime dezordonată (într-o gară sau stație de autobuz), privește întotdeauna în direcția ta de mers. Vei vedea că mulțimea se va da la o parte pentru a te lăsa să treci. Secretul e simplu: în locurile foarte frecventate, oamenii se uită în ochii celorlalți pentru a le anticipa mișcările și pentru a nu se lovi de ei. 6. Vrei să îți convingi copiii să mănânce legumele și verdețurile pe care le evită la orice masă? În loc să îi întrebi dacă vor, întreabă-i: „Câte bucăți să vă pun în farfurie, patru sau cinci?” În acest fel, ai decis deja că le vei da, dar copiii simt că decizia vine de la sine. Poți aplica acest truc în multe alte situații. Cum scapi de o melodie care „ți-a intrat” în minte 7. Dacă repeți în minte obsesiv și involuntar un cântec și nu reușești să scapi de el, încearcă să îl fredonezi de la coadă la cap. Conform efectului Zeigarnik, creierul nostru încearcă să îndeplinească mai bine sarcini neterminate. Prin urmare, dacă te gândești la modul în care se termină melodia, vei avea mai multe șanse să o faci să dispară. Trucuri psihologice să îi convingi pe ceilalți să lucreze pentru tine 8. Cei care te însoțesc te vor ajuta să cari orice, de exemplu o geantă, dacă le-o „pasezi” fără să întrerupi conversația. Cei mai mulți oameni nu realizează că este vorba de niște trucuri psihologice și acceptă să te ajute fără să pună alte întrebări. 9. Dacă ești pe cale să dai mâna cu cineva, asigură-te că mâinile tale sunt calde. Mâinile calde sunt asociate cu amabilitatea, în timp ce o atingere de mână rece poate provoca repulsie sau dezgust. 10. Reformulează spusele interlocutorului și repetă-i vorbele. Îi vei întări impresia că l-ai ascultat și, mai ales, că ai înțeles ce ți-a spus. Cu toate acestea, nu o face în mod excesiv, întrucât o să obții efectul opus celui dorit. 11. Dacă vrei ca interlocutorul tău să te ajute, adresează-i-te spunând „Am nevoie de ajutorul tău…“. Oamenilor nu le place să se simtă vinovați și, prin urmare, nu îndrăznesc să refuze. 12. Dacă crezi că cineva te spionează, simulează un căscat și uită-te la oamenii din jurul tău. Întrucât căscatul este „contagios”, vei ști sigur cine este cu ochii pe tine. Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!
Publicitate

“Învață din ieri, trăiește pentru astăzi și spera pentru ziua de mâine. Cel mai important lucru este să nu încetezi niciodată să te întrebi.” – Albert Einstein

Bebelușul care învață să meargă e o ”metaforă” excepțională pentru viață; el face câțiva pași, apoi cade, se lovește, plânge puțin și încearcă iarăși. Dacă am fi abandonat să mergem din nou și din nou cu încăpățânare, în ciuda loviturilor și a durerilor pricinuite de ele, n-am fi cunoscut mersul, am fi trăit în poziție orizontală, precum animalele.

Spunea un mare om de știință că nu inteligența ne diferențiază de animale, ci mersul vertical! Însăși veticalitatea noastră e născută din perseverență, din alegerea instinctivă de a ne ridica de fiecare dată până ce izbutim să mergem fără efort. ”Metafora mersului” se poate aplica vieții, se poate regăsi în psihologia omului puternic, care nu abandonează mersul, ori de câte ori s-ar prăbuși.

Orice durere te-ar lovi, orice pierdere ai suferi, orice vis ți s-ar zdrobi și ți-ar curge ca apa printre degete, continuă să mergi, precum bebelușul care ai fost și care n-a abandonat dorința și bucuria de a trăi vertical. Pentru un om, și dacă nu mai vrea să meargă, și dacă se teme, și dacă se preface că merge, și dacă amărăciunea sau dezolarea îl imobilizează cumva, el – în fapt – se află automat într-o continuare, într-un fel de a merge, el…merge în ritmul trăilor sale, fie și stând, fie și blocat!

Viața e un mers continuu, iar noi suntem bebelușii care cad, se lovesc, suportă durerile, vânătăile sufletului, ale ființei și, uneori, deseori chiar, mulți, prea mulți dintre noi, credem că nu mai putem merge. Noi mergem și dacă ne percepem neputiința, mergem pe brânci, dar mersul pe brînci ne otrăvește, căci e o interpretare irațională aceea că ”nu putem”. Putem și când credem că nu putem, dar atunci ne folosim puterea interioară pentru a ne hrăni slăbiciunea.

Atunci devenim victime ale credinței investite greșit, victime ale puterii noastre, folosită și ea greșit, renunțăm la verticalitatea ce ni se cuvine și la inteligența ce se naște din ea, concentrîndu-ne mintea negativ, asupra slăbiciunii noastre, în loc să o focalizăm asupra puterii noastre. Natura ne-a echipat cu puterea de a suporta orice traumă și a merge mai departe, indiferent ce pierdem sau se schimbă în viețile noastre. Poate părea banal ce spun acum, dar e o banalitate fundamentală, care – neînțeleasă cum se cuvine și la vreme – ne poate bloca, ne poate îmbolnăvi grav și ne poate duce chiar la autodistrugere.

Publicitate

Un om, oricine ar fi el, cât de neînsemnat s-ar simți, trebuie să știe că poate merge mai departe, la fel de insistent și de frumos cum merge bebelușul, după fiecare cădere, după fiecare dezastru, după orice traumă. Singurul motiv pentru care viața unui om se oprește, singurul motiv pentru care unor oameni le moare sufletul, vitalitatea și viața însăși, cu toate că par vii, este credința lor că sunt morți pentru că au pierdut o situație, un om sau ceva valoros pentru ei.

Credința că nu mai ești nimic fără ceva sau fără cineva poate fi ucigătoare, dar ea-i doar rodul concentrării eronate a minții, doar rodul unei iluzii, așa încât nu trauma ucide, ci credința că ești distrus! Aceasta este o credință irațională, pe care am hrănit-o cu toții și de aceea probabil că noi, oamenii, suntem traumatizați în diferite grade, suntem puțin blonavi în diferite aspecte ale sinelui nostru. Unii suportă greu părăsirea, abandonul, separarea de cineva iubit. Alții suportă greu pierderile materiale.

Unii nu-și suportă libertatea, iar alții nu suportă lipsa de libertate. Orice ar părea insuportabil nu-i altceva decât percepția că nu putem trăi și merge mai departe fără obiectul pierdut. Ar trebui să ne restabilim luciditatea și capacitatea de a observa ideea rațională că ”putem” exista fără orice și oricine, afară de noi înșine. Viața înseamnă schimbare; până și copiii ar trebui învățați că schimbarea e singura certitudine a vieții, că nu există nimic etern într-o lume în care totul se schimbă.

Pregătirea corectă pentru schimbare poate însemna pregătirea corectă a minții și a sufletului pentru un mers frumos în această viață. Trauma e o rezistență la schimbare, e ca lovitura la ”genunchi”, pe care bebelușul o ignoră, dar noi…mai rar și mai greu. Oare suntem mai deștepți decât bebelușii de vreme ce ne lovim și de la o lovitură ne e frică să mergem mai departe?

Iată o întrebare pentru mintea rațională, care poate înțelege că orice te-ar lovi, să mergi mai departe e firesc, căci numai mergînd prin viață poți descoperi într-o zi că mergi sigur pe tine și-i ușor. Poate că mulți oameni încă merg prin viață ca bebelușii, cu aceeași spaimă de cădere. Ei trebuie să afle că pot merge vertical, crezând că pot și conștientizând că puterea e în încrederea că pot, dar și în insistența de a se ridica de fiecare dată, la fel ca bebelușii!

de Maria Timuc

Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!

Publicitate
Alte Articole
Dezvoltare Personala