Viata ma dus pe multe drumuri, uneori am plans de fericire, alteori de suparare, dar am stiut sa-mi pastrez omenia!

Viata ma dus pe multe drumuri, uneori am plans de fericire, alteori de suparare, dar am stiut sa-mi pastrez omenia!

Publicat de Larisa Moldovan pe 2 February 2020 in De Suflet

“Stai departe de oamenii care îți micșorează ambiția. Oamenii mici întotdeauna fac asta. Cei cu adevărat mari te fac să te simți că și tu poți deveni mare.” – Mark Twain

“Aceste randuri sunt scrise pentru cei care au puterea sa zambeasca in furtuna”

Sunt momente spectaculoase in viata fiecaruia dintre noi cand ni se ofera un dar, o sansa extraordinara de a ajunge intr-un punct al vietii pe care noi ni l-am dorit foarte mult. Si ce facem multi dintre noi?

Dam cu piciorul, crezand ca astfel de momente sunt la ordinea zilei si ca vor mai fi cu nemiluita de acum inainte. Nu realizam importanta momentului pentru ca nu suntem destul de pregatiti pentru acel moment. Nu consideram o valoare inestimabila jertfa care s-a facut pentru noi. Astfel…viata trece pe langa noi.

Sunt momente cand ne dorim foarte mult un lucru si ne sfasiem sufletul lent si zgomotos, chiar intr-un mod vulcanic, disperat, pe altarul nesatul al dorintei. Dorinta devine o patima in sine si patima se manifesta ca o dorinta ale carei puteri uriase devin inexplicabile. Ni se deschid multe usi, dar nu suntem lasati decat sa ne mangaiem sufletul privindu-le de departe, nicidecum ca sa intram prin ele. Si atunci ni se pare ca Dumnezeu e impotriva noastra.

Dar nu e. De ce? Pentru ca vrea sa ne invete sa ne asumam momentele in care am dat cu piciorul. Nu pentru a ne pedepsi. Ci pentru a ne invata ca un om trebuie sa traiasca viata din plin. Cu bune si cu rele. Ca trebuie sa fie constient si pregatit pentru orice fel de valoare a oricarui moment. Astfel…viata ti-o ia inainte.

Sunt clipe cand iti vin favoruri si lucruri pe care de altfel stii foarte bine ca nu ai miscat un deget pentru ele, si totusi le primesti cu zambetul deschis, mandru de tine, ca si cum ai fi muncit extraordinar de mult pentru ele. Ceilalti nu stiu aceasta. Se lasa dusi de valul asa zisei intamplari. Dar tu stii ca nu e o intamplare si totusi nu iti pasa. Ti-asumi meritele. Astfel…viata iti zambeste. O fi stiind ea de ce.

La fel, sunt clipe cand soarta nu iti surade. Nu pentru ca nu are chef in acele clipe, ci pentru ca trebuie sa inveti ca la fel cum o mana spala pe alta si amandoua ies curate, la fel si in viata: esecul urmeaza unei victorii si castigul unei pagube. Ambele sunt importante. Fac parte din viata ta. Te invata sa fii un om echilibrat. Sa nu zambesti prea mult cand ai o bucurie si sa nu te intristezi prea tare cand ai o pierdere. Astfel…viata merge inainte.

Aceste randuri nu sunt scrise pentru a motiva sau a mustra pe cineva. Nu sunt concepute pentru oamenii care nu s-au/se implica in viata lor. Sunt scrise pentru cei care au puterea sa zambeasca in furtuna, care stiu rostul furtunii si valoarea unui rasarit de soare. Sunt scrise pentru oamenii care TRAIESC.

“Norocul se dă deoparte din calea nefericirii. Menține-ți spiritul înalt. Lucrurile bune vor veni spre tine și tu vei apropia de lucruri bune. ” -Glorie Abelhas



Distribuie pe Whatsapp
Distribuie pe Facebook
Distribuie pe Telefon

Despre Larisa Moldovan
Ne bucuram sa o avem in echipa noastra pe Larisa, o profesionista desavarsita care a adus siteului revistasufletului.net un plus de valoare. Se ocupa de editat si publicat articole inca din 2010, in tot acest timp acumuland experienta pe care astazi o imparte cu noi toti!