Viata fara dragoste… nu are niciun sens…

Dacă ar fi să fim sinceri, suferinţa a început cu mult înainte ca ruptura propriu-zisă să se producă. Indiferent cine pe cine a părăsit. Nu contează cine a spus primul „gata”. Chiar şi în cazul aceluia care înşeală – căci dacă era fericit cu ce avea, nu mai alerga aşa de repede după altcineva din ograda vecină. Atunci, n-ar fi mai logic să respiri uşurat în loc să te chinui? Dacă tot ai scăpat de cauza problemelor, ce rost are acum să plângi după ea? Dar suferinţa după despărţire e ca febra care anunţă că o să-ţi treacă răceala. Fierbinţeala e semnul că organismul se luptă cu microbii, că sistemul imunitar funcţionează şi e pe cale să te vindece. Dacă funcţionează cum trebuie… Aşadar, de ce suferi după despărţire? Pentru că de-a lungul timpului cumva ţi s-a inoculat ideea – greşită – că nu eşti complet fără celălalt. Aici nu e întru totul vina ta, căci întreaga societate pare să-şi dea silinţa să te convingă de asta. Toate filmele, toate reclamele, industria nunţilor şi instituţia matrimonială sunt dovezi clare în acest sens. Adevărul e că nu eşti deloc incomplet, aminteşte-ţi cum erai în copilărie şi în adolescenţă. Când nu erai în nicio relaţie cu nimeni şi – culmea – atunci parcă te-ai simţit cel mai viu din viaţa ta. Şi dacă ar fi să fim sinceri: cât la sută din activităţile pe care le faci acum împreună cu cineva chiar sunt ceea ce tu doreşti să faci? La câte filme pe care nu le-ai fi văzut niciodată singur te-ai uitat numai ca să fii înpreună cu „jumătatea” ta? De câte ori ai fi vrut să fii pe munte în timp ce ea (sau el) a vrut pe malul mării? De câte ori nu ai renunţat la ceva ce-ţi doreai în favoarea unui „ceva” ce părea mai mare, mai important, pentru „noi”? Unii oameni se pierd pe ei înşişi atât de mult în relaţii, că în final nici nu-şi mai dau seama cine sunt. Ajung să facă o mulţime de lucruri care nu îi reprezintă şi apoi au nevoie de consiliere de specialitate. Ce ciudat să ai nevoie de altcineva care să te înveţe cine eşti tu! Când suferi că ai rămas fără celălalt, e ca şi cum ai recunoaşte că îi repartizesei lui sarcina de a te face fericit. Îţi declari oficial dependenţa. Şi totul începuse atât de frumos! Erai în tabăra celor care găsesc cuvinte să spună ce e iubirea – chiar dacă era vorba de un singur cuvânt: „iubesc”! Oricine recunoaşte iubirea atunci când o trăieşte. Problema e că iubirea nu e ca o etichetă care rămâne lipită pe tine for ever. Cum nu te poţi îndrăgosti prin propriile puteri, se poate spune că iubirea „ţi se dă”. E ca un copil în adopţie. E vie, are nevoie de mâncare, de haine, de educaţie, de grijă. Cum ţi-o creşti aşa o ai. Dacă nu mai poţi să fii tu din cauză că a apărut ea, atunci poate că nu ai încă nivelul de a o îngriji, de a o ţine în viaţă, de a o trăi. Şi atunci, dacă ar fi să fii sincer, de ce nu răsufli uşurat că ai scăpat?! Teoretic e simplu. Practic, sunt o mie de lucruri care te leagă de celălalt – o întreagă realitate pe care aţi creat-o împreună şi care acum sucombă. Chiar dacă e clar pentru toată lumea că atât tu cât şi celălalt sunteţi două entităţi libere şi complete, după ce legalizaţi acte de proprietate comună faţă de firme, case, copii, câini şi pisici, lucrurile se complică. Nu e ca şi cum te-ai întoarce pe călcâie şi ai pleca într-o zi. Pentru că plecarea respectivă e sinonimă cu o apocalipsă care, chiar aşa, la scară redusă, se simte mai dihai decât cea adevărată, pentru simplul motiv că e pe pielea ta. Şi atunci, ce să facem? Să nu ne mai legăm unii de alţii? Să nu ne mai construim lumi comune? Să facem mereu ce dorim, fără să ne intereseze ce părere are celălalt? Dacă îi convine, bine; dacă nu, treaba lui. Nu cădem astfel într-un egoism feroce? Indivizii umani nu sunt făcuţi să trăiască singuri – ca dovadă această nesfârşită încrengătură de relaţii care este societatea. Cum ar trebui să trăim ca să nu mai uităm de noi înşine? Cum ar trebui să fie iubirea noastră ca să nu mai suferim? Einstein spunea că nu poţi să rezolvi o problemă de pe acelaşi nivel de pe care a fost creată. Dacă vrei să faci ordine în grădină, trebuie să ai o minimă viziune a ei ca întreg. Ca să poţi repartiza lucrurile, să le optimizezi în aşa fel încât să aibă fiecare parcelă – şi cea de flori, şi cea de roşii, şi cea de căpşuni – ce are nevoie. Cred că atunci când o să învăţăm să ne vedem ca întreg, să nu mai uităm de noi, când o să avem fiecare scopuri clare şi idealuri bine definite, nici nu se va mai pune vreo clipă problema vreunei suferinţe. Lumile pe care ni le vom crea împreună cu ceilalţi vor exista pentru a lucra împreună la ceva mai înalt. Pentru a ne ajuta să creştem. Şi atunci sigur vom şti cum să fim fericiţi. Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!
Publicitate

Vedeţi cum scrie Sfântul Apostol Pavel: “Şi încă mai înaltă cale vă arăt vouă. De-aş vorbi în limbi omeneşti şi limbi îngereşti, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. De-aş avea credinţă ca să mut şi munţii, de-aş şti toate tainele lui Dumnezeu, iar dragoste nu am, nimica nu sunt”. Dar nu s-a oprit aici Sfântul Apostol Pavel. Încă a mai spus: “De-aş împărţi toate avuţiile mele şi de-aş da trupul meu să-l ardă, iară dragoste nu am, nici un folos nu-mi este”.

Dragostea! Asta este. Toate faptele bune sunt bune, dar poţi să ai tu toate faptele cele bune şi dacă n-ai dragoste, pentru că spune clar Sfânta Scriptură, “Dumnezeu dragoste este”, atunci eşti depărtat de Dumnezeu. Toate faptele bune, postul şi metaniile şi închinăciunile, toate-s bune, că sunt lucruri dumnezeieşti, dar sfârşitul tuturor faptelor celor bune este dragostea. Faci fapte bune, dar dacă n-ai dragoste, pe de o parte dai milostenie, pe de altă parte îl urăşti pe aproapele tău. Ăstuia îi dai milostenie ca să se folosească, dar pe celălalt îl goneşti. Vezi? De aceea, dragostea acoperă mulţime de păcate.

Dumnezeu ştie ce-o mai fi, dar orice o fi, orice n-o fi, să ne milostivească bunul Părinte Ceresc şi să ne mântuiască, că în dar suntem mântuiţi. Nu închinăciunile noastre, nu! Darul lui Dumnezeu! Răutate dacă n-avem, dacă avem bunătate în sufletele şi cugetele noastre, ne mântuieşte Dumnezeu. Vezi cum spune Sfântul Apostol Pavel, care a fost răpit până la al treilea cer?

“De-aş avea credinţă să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimica nu sunt. De-aş şti toate ştiinţele şi toate tainele şi de-aş împărţi avuţiile mele la cei săraci, şi de-aş da trupul meu să-l ardă, iar dragoste nu am, nici un folos nu-mi este.”

Cât e de uşor a avea dragoste, şi uite cât de mult lipseşte acuma între oameni dragostea! Vezi? Şi-i cea mai mare. Faci canon, te duci la biserică, faci mătănii, te baţi cu capul de pământ… dacă n-ai dragoste, nici un folos nu este. Cine zice asta? Sfântul Apostol Pavel, care s-a suit până la al treilea cer, care a văzut şi a auzit lucruri înfricoşate care nu se pot spune de limba omenească. Dumnezeu dragoste este. Orice ai face, dacă n-ai dragoste şi ai urâciune, de-acuma eşti de partea ispititorului.

Exista o singura masura a iubirii: aceea de a iubi fara masura.

Inteligenta fara dragoste te face pervers.

Justitia fara dragoste te face nemilos.

Diplomatia fara dragoste te face ipocrit.

Succesul fara dragoste te face arogant.

Bogatia fara dragoste te face lacom.

Docilitatea fara dragoste te face ipocrit.

Saracia fara dragoste te face mandru.

Frumusetea fara dragoste te face ridicol.

Autoritatea fara dragoste te face un tiran.

Lucrul fara dragoste te face sclav.

Simplitatea fara dragoste te depreciaza.

Rugaciunea fara dragoste te face un introvertit.

Legea fara dragoste te inrobeste.

Politica fara dragoste te face egoist.

Credinta fara dragoste te face fanatic.

Publicitate

Crucea fara dragoste reprezinta tortura.

Viata fara dragoste… nu are niciun sens.

Iata cele 20 de citate celebre despre dragoste pe care le-am cules pentru tine:

1. Ce e dragostea? Nevoia de a iesi din tine insuti. Charles Baudelaire

2. Adesea, oamenii uita ca una din componentele importante ale dragostei este vointa de a iubi. Pascal

3. Iubirea, ca și ploaia, nu-și alege iarba pe care cade. proverb sud-african

4. Nimeni n-a iubit cum am iubit eu. Nimeni n-a suferit cum am suferit eu. Toți spunem așa, și toți avem dreptate. Alexandru Macedonski

5. Iubirea nu se poate măsura, dar poți s-o dăruiești fără măsură… Maica Tereza

6. Stai calm, ca toti in iubire ne desteptam prea tarziu. Mircea Eliade

7. Dragostea este singurul joc de doi in care amandoi pot sa castige. Marcel Proust

8. Suferinta apare atunci cand asteptam ca ceilalti sa ne iubeasca in felul dorit de noi. Paulo Coelho

9. Dar ce poate insemna o iubire? Cat poate ea dura? Nimic nu dureaza in lumea asta; totul trece, totul se preface, totul moare ca sa se nască din nou, altfel, in alta parte, cu alti oameni. Mircea Eliade

10. Dragostea pe care o daruim mai departe este singura care o pastram pentru noi insine. Elbert Green Hubbard

11. Poate ca au avut dreptate cand au pus dragostea in carti.., se prea poate ca ea sa nu poata exista in alta parte. William Cuthbert Faulkner

12. Dragostea este genul de copac ale carui fructe nu cresc pe crengi, ci la radacina. Bruce Boyd

13. Poate ca Dumnezeu va dori sa cunosti multe persoane nepotrivite inainte de a cunoaste persoana potrivita, pentru ca atunci cand o vei cunoaste in sfarsit, sa stii sa fii recunoscator. Gabriel Jose Garcia Marquez

14. Iubeste putin cel ce poate spune prin cuvinte cat iubeste. Dante Alighieri

15. Dragostea este o fiinta salbatica. Cand incercam sa o tinem în frau, ne distruge. Cand incercam sa o închidem, ne inrobeste. Cand incercam sa o intelegem, ne tulbura. Paulo Coelho

16. In toate povestile de dragoste exista intotdeauna ceva care ne apropie de eternitate si de esenta vietii, pentru ca povestile de dragoste contin toate tainele lumii. Paulo Coelho

17. Te iubesc mult, cum n-am mai iubit niciodata si tocmai de aceea plec pentru ca, daca as ramane visul s-ar transforma in realitate, in dorinta de a poseda, de a dori ca viata lui sa fie a mea. In fine, toate lucrurile care transforma dragostea în sclavie. E bine sa avem grija de ceea ce luam cu noi din viata. Paulo Coelho

18. Dragoste se chema atunci cand viata ta se contopeste firesc cu cea a persoanei iubite, cand sufletul tau se impleteste strans cu al celuilalt. Michel Zevaco

19. Dragostea este clipa in care devenim atat de usori…incat ni se pare ca aerul ne alearga… France Gall

20. Am avut norocul sa aflu ca dragostea este unicul adevar important si absolut, intr-o viata care nu ne da decat daruri relative. Si n-am fost ipocrit. Am iubit si eu. Octavian Paler

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate
Alte Articole
De Suflet
Atunci cand ne iubim pe noi insine si cautam fericirea inauntrul nostru, persoana de care avem nevoie vine ea in intampinarea noastra. Cititi un text extrem de valoros apartinandu-i lui Paul Ferrini, un vizionar al spiritualitatii si autor a peste 50 de carti inspirationale despre iubire, iertare si vindecare emotionala. Textul este un fragment extras din cartea "Linistea Inimii" si care ne invata cum sa ne iubim pe noi insine astfel incat sa ne angajam in relatii benefice noua, evitand suferinta cauzata de relatiile nepotrivite. Fragment de Paul Ferrini: Cand stii cum este „sa fii impreuna" cu tine insuti, nu mai e atat de dificil „sa fii impre­una" cu celalalt Multi dintre voi cred ca relatiile ii vor face fericiti. Nimic nu e mai departe de adevar. Promisiunea implinirii prin relatii es­te o farsa cruda. Veti descoperi acest lucru destul de curand. Exista un singur mod prin care puteti gasi implinire adevarata in viata si acesta este sa invatati sa va iubiti si sa va acceptati pe voi insiva. Avand acest fundament, relatia inceteaza de a mai fi traumatizanta. Asta, poate, pentru ca nu se mai asteapta atat de mult de la ea. Cand stii cum este „sa fii impreuna" cu tine insuti, nu mai e atat de dificil „sa fii impre­una" cu celalalt. Dar daca viata ta este o indepartare de sine, cum poti sa te astepti ca o relatie sa prinda radacini? Pur si simplu, nu e cu putinta. Tot ceea ce obtii este o inclestare de aripi pe un cer innorat. In vremurile de acum, cand se distruge structura familiei pe toate planurile, din ce in ce mai multi oameni se zbat sa nu le fuga pamantul de sub picioare. Ritmurile existentiale de acceptare si iubire au fost distruse. De-abia daca se mai gaseste un pic de incredere in inimile majoritatii oamenilor. Acest lucru se intampla, ori de cate ori moare ce e vechi si se naste ceva nou. Este o perioada de traume si tranzitie. Recunoaste acest adevar. Nu cauta fericirea in afara ta, in vremuri foarte traumatizante. Ceea ce vei gasi, va fi mai mult decat te-ai asteptat. Durerea ta iti ajunge. Nu o exacerba, preluand suferinta celuilalt. Daca vrei sa dansezi impreuna cu altcineva, fixeaza-ti mai intai radacinile. invata sa-ti auzi indrumarile interioare. Dialogheaza cu copi­lul suferind si cu gazda divina dinauntrul tau. Aplica asupra ta iertarea si compasiunea. Fii in experienta ta si invata din ea. Ramai in ritmul vietii tale. Fii deschis catre ceilalti, dar nu te abate din drum ca sa-i gasesti. Cei care stiu sa danseze vor veni in intampinarea ta. Nu va fi vorba de o lupta si, fara nici un efort, iti vei gasi companionul. Asa trebuie sa stea lucrurile. Daca intre tine si partenerul tau exis­ta o relatie de pace, te afli in relatia corecta. Daca nu, atunci relatia este nepotrivita sau prematura. Relatiile nepotrivite exacerbeaza tiparele de abuzuri din trecut. In­vatatura pe care o obtii din astfel de intalniri este dureroasa. Se poate fa­ce si trebuie sa se faca o alegere mai buna. Dar, pentru ca aceasta alegere mai buna sa se faca, trebuie sa fii in stare sa ceri fara sovaire ceea ce vrei. Daca il lasi pe celalalt sa dicteze termenii relatiei, sa nu fii surprins daca nu te vei simti respectat. Stii ce este bine pentru tine si ce nu. Spune de ce anume ai nevoie, rosteste adevarul si fii ferm in hotararea de a te vin­deca. Numai prin hotararea de a te respecta si cinsti pe tine insuti, poti atrage un partener care vrea sa faca acelasi lucru. Acestea sunt adevaruri simple. Dar ele nu sunt practicate. Iarasi si iarasi, faci compromisuri, joci dupa cum iti canta altii si te tradezi pe tine insuti. Deja ar trebui sa te fi saturat de a repeta aceeasi lectie si de a-ti adanci ranile. Iti voi spune pe cat de clar pot: daca nu stii cum sa ai grija de tine insuti si daca nu vrei sa o faci, nimeni altcineva nu o sa aiba grija de tine. Lipsa ta de dragoste si de abnegatie fata de tine insuti atrage in campul tau vibrational oameni cu lectii similare. Atunci, pur si simplu, veti oglin­di unul pentru celalalt acea lipsa de intelegere de sine si de devotament fata de propria persoana. Devotamentul fata de altul este imposibil, fara ca mai intai sa te devotezi tie insuti. Acesta este un lucru important. Cei care incearca sa actioneze intr-un mod lipsit de dragoste de sine pun caruta in fata boilor. Mai intai iubeste-te pe tine insuti si apoi poti sa treci dincolo de aceasta. Ceea ce sugerez eu nu este egoism. Este capitulare suprema in fata divinului launtric. Cel iubit ia nastere odata cu devotamentul fata de sine. El sau ea se manifesta in afara, de indata ce acest devotament este demn de incre­dere, in acel moment, devotamentul exterior si cel interior merg mana in mana. Atunci cand il preamaresti pe cel iubit, preamaresti sinele divin care traieste in multe trupuri. Aceasta este o relatie sacra. Putini il intalnesc pe cel iubit in aceasta viata, deoarece putini au invatat sa se aprecieze si sa se cinsteasca pe ei insisi si sa se vindece di­nauntru in afara. Dar tu poti sa fii unul dintre acesti putini, daca vrei sa te dedici propriei vindecari. Hotaraste-te sa o faci si cel iubit afla acest lucru. Fa un juramant simplu: “jur ca in nici una dintre relatiile mele nu ma voi mai trada sau agresa pe mine insumi. Voi comunica in mod cin­stit ceea ce gandesc si ceea ce simt. cu compasiune fata de ceilalti, dar fara niciun fel de atasament fata de modul in care el sau ea imi primesc comunicarea. Am convingerea ca, spunand adevarul si respectandu-ma pe mine insumi, ma aflu in comuniune cu cel iubit. Nu voi mai incerca sa fac in asa fel incat „lucrurile sa mearga" in cadrul unei relatii, sacrificandu-ma pe mine insumi, pentru a incerca sa indeplinesc nevoile parte­nerului meu.” Sursa: Paul Ferrini, cartea Linistea Inimii Facebook arata articolele doar persoanelor care sunt interesate. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!