Am început să văd viaţa ca pe un măr, un măr dulce acrişor. Uneori muşc din partea dulceagă, adică din acea parte a vieţii plină de bucurie, împlinire, satisfacţie, succes şi fericire, dar ştiu că nu durează prea mult, şi urmează să muşc şi din partea acrişoară, acea parte a vieţii care ne mai împovărează sufletul, ne îngreunează, ne întristează până la lacrimi, uneori.
Am întâlnit oameni ce priveau viaţa ca pe un dar, o acceptau în întregime, cu bune şi cu rele. Dar am întâlnit oameni ce aproape-şi blestemau zilele în clipele grele, şi oameni greu încercaţi, dar care totuşi şi-au păstrat speranţa în suflet şi-n privire.
Momente grele au fost şi vor mai fi, pentru fiecare dintre noi. Cred că nici nu ar fi avut rost o viaţă fără necaz. Nu am mai fi fost capabili să distingem bucuria, iubirea, frumosul, dacă nu ar fi fost tristeţea, ura şi urâtul. Şi sunt sigură că şi voi aţi observat că necazul şi încercările vieţii ne apropie de Dumnezeu. Atunci când se iveşte necazul, nu contează că eşti ateu, ortodox, catolic, sau altă religie, cauţi sprijin în Dumnezeu.
Îţi aminteşti de rugăciunea sinceră şi parcă Dumnezeu te prinde din nou de mână. Pentru că uităm şi iar uităm să ne rugăm cu inimă sinceră. Iar singurul ajutor sincer şi neclintit stă în EL.
Cel mai important este să păstrăm un suflet deschis, care să nu ne îndepărteze de Dumnezeu şi nici de oameni. Oamenii ne rănesc mereu, dar oare noi nu rănim? Întrebarea este: Oare noi suntem mereu conştienţi atunci când rănim pe alţii? Fie suntem prea puţin conştienţi, fie pentru noi şi greşelile noastre faţă de ceilalţi, găsim rapid iertare şi înţelegere.
Uneori ni se pare că viaţa este tare nedreaptă, cu unii dintre noi, şi chiar este, dar totul cu un motiv. Trebuie să schimbi ceva în felul în care trăieşti, însă, nu are relevanţă să încerci cu disperare să îţi schimbi brusc viaţa, pentru că mai rău o vei îngreuna. Totul se face cu paşi mărunţi! Trebuie să accepţi locul în care eşti şi ceea ce eşti acum şi să te gândeşti cu claritate unde şi ce vreii să devii. Iar pentru toate astea, nu uita de un ingredient absolut necesar: Acceptă-te în întregime, ţine capul sus şi continuă să mergi înainte spre evoluţia ta.
Ţi se oferă două posibilităţi: Să evoluiezi sau să rămâi în stadiul în care eşti. Dacă decizi să rămâi neschimbat, vei observa că te vei învârti ca într-un cerc, în care parcă treci din nou şi din nou prin aceleaşi greutăţi, aceiaşi rutină, aceleaşi furtuni, aceiaşi situaţie, până înveţi tot ce aveai de învăţat, până înveţi să te iubeşti mai mult, până înveţi să accepţi schimbarea.
Dacă accepţi să evoluiezi, accepţi schimbarea şi te conectezi la toată forţa şi tăria din tine, vei descoperi tot ceea ce se ascundea dincolo de zona ta de confort, vei trezi în tine o altfel de dragoste atât pentru tine cât şi pentru cei din jur. Ai tot ce îţi trebuie, alege să te accepţi şi să evoluiezi, alege să iubeşti viaţa cu tot ce este în ea!
Sursa: iubitoridefrumos.net
Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!
