Valoarea unui om – o poveste care te va ajuta sa realizezi cat de mult insemni pentru cei din jur!

"Întoarce-ți fața către soare și umbrele vor rămâne în urma ta." – proverb din Noua Zeelandă Uneori, în viață, ne atașăm atât de mult de cineva că nu credem că va dispărea vreodată. Că nu va fi o zi, o săptămână, în care să nu ne gândim la ei. Că nu va fi niciodată o săptămână, o lună, în care să nu simțim că ar fi trebuit să facem lucrurile în mod diferit. Că nu va fi niciodată o perioadă reală și satisfăcătoare, fără să simțim că poate este posibil un alt mod, că poate este un alt lucru de făcut sau poate să simțim o altă speranță. Uneori, în această viață, oamenii se conectează cu noi atât de profund încât credem că nu vor dispărea niciodată. Că niciodată, nimeni nu ne va face să simțim în același fel. Că niciodată, nu vom fi complet liberi, detașați, eliberați. Că viața într-un fel sau altul va fi întotdeauna conectată la acea persoană, chiar dacă ușor. Că va exista întotdeauna ceva, chiar dacă este nesemnificativ ca o melodie, care să ne reamintească acea persoană. Că undeva ceva va persista întotdeauna și că va fi mereu parte din noi, chiar dacă ușor și puțin controlat, că vom simți, ne vom mira sau ne vom gândi la ea. Dar, pe măsură ce trecem prin proces, simțim tot ce se dorește a se simți, procesăm frumusețea dar și durerea, precum și întrebările. Pe măsură ce ne scufundăm profund în sentimente, încercăm și continuăm să mergem, să călătorim și să vindecăm straturile – ceva se termină schimbându-se în mod dramatic. Într-o zi, ajungem să simțim că ceea ce am crezut, nu era corect. De fapt, toate rănile pot fi vindecate. De fapt, progresiv, ne gândim tot mai puțin la asta, ne întrebăm tot mai puțin. Este incontestabil faptul că ceva se schimbă treptat, până când se face pe deplin și, în cele din urmă, ne trezim gândind – a fost. Într-o zi, ne dăm seama că viața a fost mult mai corectă, mai puțin violentă decât am crezut. Că ar putea să se întoarcă complet la toată magia și lărgimea ei. Într-o zi, ajungem să simțim că acele lucruri și acea poveste aveau o importanță foarte mare, dar că acum s-a terminat. Că acum a luat culorile, detașarea și distanța celorlaltor lucruri, acele lucruri cu care am rămas cu adevărat. Nu gândim trecutul ca ceva care se întoarce în bucle, în spirală, din când în când, ci un trecut ca și cum ceva a fost terminat. Și astfel, înțelegem că viața a planificat totul – durerea și recuperarea – căderea, dar și renașterea. Înțelegem că viața a fost mai bună decât acest proces, și că viața a știut că putem reuși. Uneori, trebuie să trecem prin toate senzațiile a ceva, ca să ne întoarcem complet. Dar dacă o facem, dacă straturile sunt aruncate unul după altul, într-o zi, ceva se schimbă. Energia noastră este înapoi. Culorile sunt libere, din nou. Muzica și străzile, speranțele și țelurile și chiar nici visele nu au un trecut, nici o legătură, nici o coardă. Viața începe să se miște, încă o dată, liberă, ca o pasăre care nu trebuie să se întoarcă la un anumit copac sau cuib, la un vis trecut. Începe să se miște și să curgă ca înainte să se întâmple, înainte de a fi început, înainte să fi fost loviți. Gândurile noastre sunt reorientate, redirecționate. Și Inima noastră devine liberă, disponibilă, curățată, proaspătă, eliberată. Un articol de Sophie Gregoire "Atunci când ai încredere în tine nu ai nevoie să convingi pe nimeni de nimic. Atunci când eşti mulţumit de tine nu ai nevoie de aprobarea altora. Atunci când te accepţi aşa cum eşti, întreaga lume te va vedea şi te va accepta. "– Laozi Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!
Publicitate

Un tânăr s-a dus la un bătrân înţelept pentru a-l ajuta cu un sfat.

– Înţeleptule, am venit la tine pentru că mă simt atât de mic, de neînsemnat, nimeni nu dă doi bani pe mine şi simt că nu mai am forţă să fac ceva bun… Ajută-mă, învaţă-mă cum să fac să fiu mai bun? Cum să le schimb oamenilor părerea despre mine?

Fără ca măcar să se uite la el, bătrânul îi spuse:

– Îmi pare rău, băiete, nu te pot ajuta acum, am de rezolvat o chestiune personală. Poate după aceea…

Apoi, după o mică pauză, adăugă:

– Dacă însă m-ai ajuta tu pe mine, atunci poate că aş rezolva problema mea mai repede şi aş putea să mă ocup şi de tine.

– Aaa … încântat să vă ajut – spuse tânărul cam cu jumătate de gură, simţind că iarăşi e neluat în seamă şi amânat.

– Bine – încuviinţă bătrânul învăţat. Îşi scoase din degetul mic un inel şi-l întinse băietanului, adăugând:

– Ia calul pe care-l găseşti afară şi du-te degrabă la târg. Trebuie să vând inelul acesta pentru că am de plătit o datorie. E nevoie însă ca tu să iei pe el cât se va putea de mulţi bani, dar ai grijă ca nici în ruptul capului să nu-l dai pe mai puţin de un bănuţ de aur. Pleacă şi vino cu banii cât mai repede.

Tânărul luă inelul, încălecă şi plecă. Odată ajuns în târg, începu să arate inelul în stânga şi-n dreapta, doar-doar va găsi cumpărătorul potrivit. Cu toţii manifestau interes pentru mica bijuterie, până când le spunea cât cere pe ea. Doar se apuca să le zică de bănuţul de aur, unii râdeau, alţii se încruntau sau îi întorceau imediat spatele. Un moşneag i-a explicat cât de scump este un ban de aur şi că nu poată să obţină un asemenea preţ pe inel. Altcineva s-a oferit să-i dea doi bani, unul de argint şi unul de cupru, dar tânărul ştia că nu poate vinde inelul pe mai puţin de un bănuţ de aur, aşa că refuză oferta. După ce bătu târgul în lung şi-n lat, răpus nu atât de oboseală, cât mai ales de nereuşită, luă calul şi se întoarse la bătrânul înţelept.

Flăcăul şi-ar fi dorit să aibă el o monedă de aur pe care s-o poată da în schimbul inelului, ca să-l poată scăpa pe învăţat de griji şi, astfel, acesta să se poată ocupa şi de el. Intră cu capul plecat.

Publicitate

– Îmi pare rău – începu el – dar n-am reuşit să fac ceea ce mi-aţi cerut. De-abia dacă aş fi putut lua doi sau trei bănuţi de argint pe inel, dar nu cred să pot păcăli pe cineva cu privire la adevărata valoare a inelului.

– Nici nu-ţi imaginezi cât adevăr au vorbele tale, tinere prieten! – spuse zâmbitor înţeleptul. Ar fi trebuit ca mai întâi să cunoaştem adevărata valoare a inelului. Încalecă şi aleargă la bijutier. Nimeni altul n-ar putea spune mai bine cât face. Spune-i că ai vrea să vinzi inelul şi întreabă-l cât ţi-ar da pentru el. Dar, oricât ţi-ar oferi, nu-l vinde. Întoarce-te cu inelul!

Flăcăul încălecă şi plecă în goană… Bijutierul examină atent micul inel, îl privi atent prin lentila prinsă cu ochiul, îl răsuci şi apoi zise:

– Spune-i învăţătorului că dacă ar vrea să-l vândă acum, nu-i pot oferi decât 58 de bani de aur pentru acest inel.

– Cuuum, 58 de bani de aur?!? – exclamă năucit tânărul.

– Da, răspunse bijutierul. Ştiu că-n alte vremuri ar merita şi 70, dar dacă vrea să-l vândă degrabă, nu-i pot oferi decât 58.

Tânărul mulţumi şi se întoarse degrabă la învăţat, povestindu-i pe nerăsuflate cele întâmplate.

– Ia loc, te rog – îi spuse acesta după ce-l ascultă. Tu eşti asemenea acestui inel, o bijuterie valoroasă şi unică. Şi, ca în cazul lui, doar un expert poate spune cât de mare este valoarea ta.

Spunând acestea, luă inelul şi şi-l puse pe degetul mic.

– Cu toţii suntem asemenea lui, valoroşi şi unici, perindându-ne prin târgurile vieţii şi aşteptând ca mulţi oameni care nu se pricep să ne evalueze…

Povestea aceasta este dedicată acelora care zi de zi se străduiesc, lustruind cu migală, să adauge valoare bijuteriei pe care ei o reprezintă şi să realizeze valoarea pe care o au. Amintiţi-vă mereu cât de mare este valoarea voastră, chiar dacă mulţi din jur vă ignora sau par să nu-şi dea seama cât sunteţi de preţioşi …

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate
Alte Articole
De Suflet
Cercetatorii au stabilit care sunt obiceiurile proaste care-ti „programeaza” saracia. Unele dintre ele au o influenta mare asupra starii fizice a creierului si iti „asigura” saracia la usa. Acestea sunt obiceiurile de care ar fi bine sa te tii departe, sa le excluzi din viata ta, sa le ignori, sa faci orice altceva pentru a scapa de ele pentru ca iti creeaza doar neplaceri: 1. Obiceiul de a cere compatimire Primele semne ale saraciei apar atunci cand incepi sa te plangi prea des de soarta nefericita pe care o ai si ceri compatimirea celor din jur. Nu ai silueta potrivita, nu ai salariul dorit, nu ai studiile pe care ti le-ai dorit, nu ai casa pe care o visezi, nu e vremea dorita, nu e nimic – totul, absolut totul din jurul tau iti pare a fi un motiv bun pentru a cere mila si compatimire pentru viata pe care o ai si cat de nenorocit esti. Mai mult decat atat, oamenii care obisnuiesc sa se planga mereu, isi pierd atentia celor din jur. Poate sa-ti fie mila de cineva la nesfarsit, dar si acel cineva trebuie sa faca ceva pentru a-si schimba viata. Autocompatimirea – e cea mai buna solutie pentru a obtine un serviciu slab platit si o viata gri. 2. Obiceiul de a face economii din orice Daca primul lucru pe care il faci atunci cand mergi intr-un magazin este sa cauti sectorul cu reduceri, daca crezi ca colegii tai au un salariu mai mare, lucrand mai putin si daca niciodata nimanui nu ii imprumuti bani, nu lasi chelnerului bacsis, mai mult decat atat, nu vrei sa ai un copil din cauza salariului pe care il ai – cel mai probabil, obiceiurile care te duc la saracire sunt deja in sangele tau. Analistii spun ca intentia spre o economisire totala – e un semn al unei griji irationale, iar asta demonstreaza ca individul nu are o balanta intre venit si cheltuieli. Un om care are venituri bune este gata sa plateasca pentru lucruri cu pretul lor adevarat. Mai mult decat atat, este gata sa plateasca pentru munca altuia si asta asteapta de la altii. 3. Obiceiul de a-i analiza pe toti „prin bani” Doar oamenii care s-au auto-programat la saracie, considera ca fericit poti sa fi doar daca ai un salariu cu multe zerouri. Ei mai considera ca nu te poti bucura de viata daca nu ai haine scumpe, o vila si o masina de lux. Sociologii declara ca la intrebarea „Ce ai nevoie pentru a fi fericit?”, doar oamenii saraci incep sa enumere bunuri materiale. Oamenii cu venituri mari enumera dragostea adevarata si prietenia. Iar bogatia lor nu se afla in contul din banca. Potrivit lor, bogati sunt cei care atrag banii, care creeaza idei pentru business din nimic. Un om cu adevarat de succes nu depinde de cat de mare este sacul sau cu aur. 4. Obiceiul de a intra in panica atunci cand se termina banii Cand doar la gandul ca ai putea sa fii demis, pulsul tau creste, acesta poate fi un semn ca deja incepi sa te pregatesti de saracie. Oamenii bogati nu pun accentul pe bani – azi au bani, maine nu. si asa de fiecare data. 5. Obiceiul de a cheltui mai mult decat castigi Ai doua locuri de munca dar banii oricum nu-ti ajung? Ar fi timpul sa schimbi ceva! Daca o persoana nu vede diferenta dintre un credit si altul, atunci cu siguranta, bogat nu va fi niciodata. 6. Obiceiul de a face o munca care nu-ti place Daca nu eu, atunci cine? Psihologii afirma ca oamenii care de obicei fac lucruri care nu le plac – potential sunt pregatiti pentru insuccese si saracie. Cauza acesteia este sentimentul care apare din cauza faptului ca trebuie sa faca lucruri care nu ii plac. Prin urmare, fa doar ceea ce iti place, pentru a primi o placere dubla. 7. Obiceiul de a sta departe de rude/familie Cei mai buni ghinionisti sunt cei care se indeparteaza de familie. „De ce trebuie sa-mi sun soacra? Are nevoie, sa ma sune…”, „Tata, iti amintesti cand m-ai certat de fata cu toti vecinii? Atunci aveam doar patru ani, dar eu nu am uitat…” Sa-ti spun un secret: toti oamenii bogati au o trasatura comuna – familia este cea mai mare bogatie a lor. Deoarece doar aici poti gasi sustinere, liniste si intelegere atunci cand in viata de zi cu zi e o adevarata criza. Gandeste-te la asta! Sursa: dozadesucces.ro Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!