Valoarea respectului, valoarea dragostei, valoarea răbdării… “Fără credință în Dumnezeu, nu vei avea arme să te lupți.”

Fara sa stii, dimineata ai doua ganduri extrem de nocive care te deraiaza de la cursul obisnuit al lucrurilor. Exista trucuri prin care acestea pot fi contracarate. Poate crezi ca nu ai un ritual matinal, dar, de fapt, ai. Ce presupune acest ritual? Ivirea a doua ganduri pe care, poate, nu le constientizezi: „Nu am dormit sufiecient“ si „Nu am timp suficient“. Potrivit lui Lynne Twist, autoarea cartii, „The Soul of Money“, ne gandim involuntar la cele doua fraze tematice legate de frica pentru ziua in curs inainte de a ne gandi la orice altceva. „Inainte sa ne ridicam din pat, inainte sa punem picioarele pe podea, deja gandim inadecvat, in urma, si pierdem din vedere ceea ce vrem. Ceea ce incepe a fi o simpla expresie a vietii grabite, sau chiar a unei provocari, ajunge sa fie o justificare a unei vieti nerealizate“, spune Lynne Twist, citata de „Business Insider“. Astfel, ajungi sa practici acest ritual fara sa iti dai seama si te „antrenezi“ sa cauti dovezi pentru a adeveri ceea ce crezi. Ne concentram pe ceea ce doream sa fie diferit si, facand asta, respingem subtil ceea ce avem deja. Acest model de gandire da nastere la alte mii si mii de ganduri cu aceeasi genetica a deficitului, totul ajungand la o simtire cronica a faptului ca ai avea numai probleme. Mai ales daca avem in vedere faptul ca pe zi dam nastere la aproximativ 60.000 de ganduri. Dar, gandirea negativa poate fi contracarata cu un truc simplu. Petrece 15 secunde pentru a cauta in jurul tau un obiect de culoare albastra. Dupa care inchide ochii si incearca sa ghicesti ce obiecte erau de culoare verde, nu albastra, in jurul tau. Atunci cand te perfectionezi pe ceva, in mod firesc observi acel ceva mult mai bine decat orice altceva e in peisaj. Creierul tau e antrenat sa faca asta si, fie ca iti dai seama ori nu, primeste de la tine instructiuni asupra a ceea ce sa se concentreze. Daca primele instructiuni pe care i le dai creierului la prima ora a diminetii sunt „Nu am dormit“ si „Nu am timp“ atunci ghici ce lucruri vei observa toata ziua, indiferent ce vezi in jurul tau? Exact, ceea ce gandesti. Asa ca, inainte de orice, ia-ti cateva secunde inainte de a te ridica din pat si incearca sa te concentrezi asupra ceea ce vrei. Asta nu inseamna sa crezi ca totul este sau va fi perfect. Recunostinta aceasta matinala nu duce automat la lucrurile pe care le vrei, ci iti deschide o cale. Cele doua ganduri negative mai pot fi contracarate cu fraze de genul: „Am destula rabdare sa ma ocup de orice“, „Am destul idei creative pentru a gasi o solutie“, „Am destule haine“, „Am destule mancare“. Si, progresiv, ca prin magie, aceste ganduri dau nastere la alte sute si sute de ganduri asemanatoare care vor duce la o stare de bine. Doar asa vei ajunge intr-o stare naturala de recunostinta, in care orice atentie, idei si traiesti in prezent. De aceea, e bine sa stai in prezenta oamenilor increzatori pentru a invata de la ei aceste aptitudini. Acesti oameni plini de recunostinta reusesc sa obtina mai mult din ceea ce isi propun nu pentru ca isi fac scenarii, ci pentru ca ofera la randul lor. Sursa: sfaturiutile.info Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!
Publicitate

O doamna mi-a povestit cele de mai jos:

Cu barbatul meu m-am casatorit fara sa-l cunosc de mai inainte, ci la recomandarea parintilor mei. Insa fara sa stiu, acela iubea si avea legaturi cu o alta fata, pe care parintii lui nu o voiau. Cu toate acestea el nu a incetat niciodata s-o iubeasca.

Ne-am casatorit. Ziua nuntii a fost foarte frumoasa. Insa zile frumoase au fost numai trei. Incepand cu ziua a patra, vreme de saptesprezece ani, viata mea langa el a fost un iad. Odata, cand l-am intrebat de ce se poarta atat de urat cu mine, mi-a descoperit ca iubea alta femeie, iar nu pe mine. Parca cazuse cerul pe mine.

– Atunci de ce te-ai casatorit cu mine?, l-am intrebat.

– Pentru ca m-au silit parintii mei. Pe aceea nu o voiau.

– Dar eu ce sunt de vina ca sa te porti asa cu mine?

– Pleaca, daca nu-ti place!

– Unde sa ma duc? Mi-e rusine de fratii mei si de mine.

– Ei! Atunci stai aici si astupa-ti gura.

Acesta a fost raspunsul sau. Dormeam impreuna numai cand se certa cu cealalta. Cu toate acestea am ramas insarcinata. De indata ce i-am spus sotului meu despre aceasta, a devenit ca o fiara, gata sa ma sfasie. Mi-a cerut sa fac avort. Eu insa nu am lepadat copilul. Pentru nimeni si pentru nimic in lume nu mi-as fi omorat copilul. In felul acesta am nascut trei fetite.

– Lucrati undeva?

– Da. Am salonul meu de coafura. Insa clientele mele nu m-au vazut niciodata plansa sau amarata. Nici chiar copiii mei. Amaraciunea mi-o ascundeam adanc in sufletul meu si o imparteam numai cu Dumnezeu. Stii ce inseamna sa dormi cu barbatul tau, numai atunci cand se certa cu amanta sa?

– Nu am trait asa ceva, insa te inteleg. Bine, dar aceea n-a aflat pe cineva cu care sa se casatoreasca, sa faca familie?

– S-a casatorit, are si doi copii. Insa de barbatul meu nu s-a despartit niciodata.

– Barbatul ei nu si-a dat seama de asta?

– Nu stiu.

– Copiii vostri nu au inteles nimic?

– Nu. Totdeauna il motivam, il acopeream. Si niciodata nu ne-am certat. Pentru ca niciodata nu l-am intrebat nici unde a fost, nici de ce a intarziat, nici daca a fost cu ea. Nimic. La orice ora ar fi venit, daca era inaintea copiilor, ii spuneam: „Bine ai venit, Dimitrie!”. Si pregateam masa ca sa manance.

– Cum ai putut suporta asta?

– Nu puteam face altceva. Trebuia sa dau pilda buna copiilor mei. Voiam sa invete valoarea respectului, valoarea dragostei, valoarea rabdarii.

– Si, slava lui Dumnezeu, tu ai avut multa rabdare.

Aici a inceput sa zambeasca, iar eu am continuat:

– Cine avea grija de copiii tai atunci cand lucrai?

– Mama mea. Si stii cum le-am transmis mesajele pentru orice voiam se evite fetitele?

– Cum?

– Le inregistram pe casete. De atunci cand erau mici, inregistram in fiecare zi ceva pe caseta, o dadeam mamei mele si-i spuneam s-o puna ca ele sa asculte. In felul acesta nu au simtit mult absenta mea. Aceasta s-a facut vreme de saptesprezece ani. Orice mesaj voiam sa le transmit, il prezentam ca si cum l-as fi auzit la coafor. Despre droguri le spuneam, de pilda, ca a venit o data la coafor o clienta de a mea foarte amarata, pentru ca fiul ei se incurcase cu niste prieteni, care l-au atras la droguri… Sau, altadata, cum am cunoscut o fata, care se incurcase cu un baiat si ramasese insarcinata, iar de la nedorita ei sarcina aparusera multe probleme greu de rezolvat.

Publicitate

Dupa ce s-au marit, nu mai mergeau la bunica lor, ci preferau sa stea acasa si sa invete. Le spuneam ca atunci cand venea tatal lor, trebuia sa-i serveasca masa, sa se ingrijeasca de el, de vreme ce el se osteneste pentru noi, pentru ca ne iubeste mult. Astfel, in fiecare zi cand se intorceau de la scoala, puneau mai intai caseta ca sa asculte mesajele mamei.

– Iarta-ma, dar toate acestea cum le-ai rabdat?

– Ti-am spus, amaraciunea mi-o imparteam cu Dumnezeu si de aceea am rabdat. Daca as fi discutat cu vreo prietena problemele mele, sigur m-as fi despartit. Dar asculta continuarea, ca sa vezi sfarsitul.

– Sunt numai urechi. Ascult.

– Vreme de saptesprezece ani, am mers in concediu numai cu fetele mele. Sotul meu nu a venit niciodata, cu toate rugamintile fetelor. Intr-un an, intorcandu-ne din concediu, am aflat pe noptiera mea o caseta pe care scria: „ Te iubesc!”. M-am mirat. Ce caseta este aceasta? M-am gandit ca este de la amanta lui. Seara, dupa ce am culcat fetele, am pus-o s-o ascult.

Si a inceput sa rada.

– De ce razi?, am intrebat-o mirata.

– Deoarece caseta era inregistrata de barbatul meu pentru mine.

– Ce spunea?

– Inainte de a-ti spune ce spunea in caseta, iti voi spune ce a facut mai inainte.

– Ce a facut?

– S-a certat urat cu amanta lui si s-au despartit. A mers acasa si a intrat in camera fetelor. Stia ca le inregistrez casete. A luat una la intamplare si a ascultat-o. Apoi a luat alta, si alta… Astfel a ascultat ce le spuneam eu fetelor si a fost profund miscat sufleteste. A luat, asadar, si el o caseta si a inregistrat urmatoarele:

„Iarta-ma pentru tot ce ti-am facut. Acum imi dau seama cat de mult te-am ranit, cat de mult te-am umilit. Iar tu nici un cuvant urat nu ai spus niciodata, ci totdeauna ai fost gingasa si buna cu mine. Am ascultat cateva casete de ale tale in care le vorbesti fetelor noastre. Nu m-ai clevetit niciodata, ci numai cuvinte frumoase au iesit de pe buzele tale. Acum am inteles de ce ma iubesc atat de mult copii nostri. Te rog, iarta-ma, si-ti fagaduiesc ca toate de care te-ai lipsit in acesti ani, ti le voi da cu generozitate de acum inainte. Vei fi regina inimii mele. Te rog, iarta-ma! In acest moment cand iti vorbesc, crede-ma, simt o mare dragoste pentru tine. Imi lipsesti. Te iubesc”.

Ascultand toate acestea, m-am bucurat, insa imi era greu sa le cred. Atunci mi-au venit in minte, ca intr-un film, toate cele pe care mi le-a facut si mi le-a spus. Si astfel m-a luat somnul.

Seara tarziu cand s-a intors, l-am auzit, insa nu m-am ridicat din pat, asa cum faceam totdeauna ca sa-i pun sa manance. Ma faceam ca dorm.

A intrat incet in dormitor ca sa nu ma trezeasca si s-a asezat pe un scaun langa pat. A stat asa multa vreme. La un moment m-am ridicat.

Acela m-a privit rusinat si mi-a spus in soapta: „Iarta-ma!”. Si plangand m-a imbratisat cu multa dragoste, prima data dupa saptesprezece ani.

Incepand cu acea noapte, viata mea s-a schimbat cu desavarsire. Dimitrie a devenit alt om. Gingas, afectiv, nu mi-a iesit niciodata din voie. In cateva cuvinte, am devenit familie.

Sa stii ca in viata, cand te nevoiesti, vei pierde lupte, insa la sfarsit razboiul tu il vei castiga.

Si inca ceva: Fara credinta in Dumnezeu, nu vei avea arme sa te lupti.

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Publicitate
Alte Articole
De Suflet