Image

Valoarea respectului, valoarea dragostei, valoarea răbdării… “Fără credință în Dumnezeu, nu vei avea arme să te lupți.”

Publicat de Patricia Esca pe 2 January 2019 in De Suflet

O doamna mi-a povestit cele de mai jos:

Cu barbatul meu m-am casatorit fara sa-l cunosc de mai inainte, ci la recomandarea parintilor mei. Insa fara sa stiu, acela iubea si avea legaturi cu o alta fata, pe care parintii lui nu o voiau. Cu toate acestea el nu a incetat niciodata s-o iubeasca.

Ne-am casatorit. Ziua nuntii a fost foarte frumoasa. Insa zile frumoase au fost numai trei. Incepand cu ziua a patra, vreme de saptesprezece ani, viata mea langa el a fost un iad. Odata, cand l-am intrebat de ce se poarta atat de urat cu mine, mi-a descoperit ca iubea alta femeie, iar nu pe mine. Parca cazuse cerul pe mine.

– Atunci de ce te-ai casatorit cu mine?, l-am intrebat.

– Pentru ca m-au silit parintii mei. Pe aceea nu o voiau.

– Dar eu ce sunt de vina ca sa te porti asa cu mine?

– Pleaca, daca nu-ti place!

– Unde sa ma duc? Mi-e rusine de fratii mei si de mine.

– Ei! Atunci stai aici si astupa-ti gura.

Acesta a fost raspunsul sau. Dormeam impreuna numai cand se certa cu cealalta. Cu toate acestea am ramas insarcinata. De indata ce i-am spus sotului meu despre aceasta, a devenit ca o fiara, gata sa ma sfasie. Mi-a cerut sa fac avort. Eu insa nu am lepadat copilul. Pentru nimeni si pentru nimic in lume nu mi-as fi omorat copilul. In felul acesta am nascut trei fetite.

– Lucrati undeva?

– Da. Am salonul meu de coafura. Insa clientele mele nu m-au vazut niciodata plansa sau amarata. Nici chiar copiii mei. Amaraciunea mi-o ascundeam adanc in sufletul meu si o imparteam numai cu Dumnezeu. Stii ce inseamna sa dormi cu barbatul tau, numai atunci cand se certa cu amanta sa?

– Nu am trait asa ceva, insa te inteleg. Bine, dar aceea n-a aflat pe cineva cu care sa se casatoreasca, sa faca familie?

– S-a casatorit, are si doi copii. Insa de barbatul meu nu s-a despartit niciodata.

– Barbatul ei nu si-a dat seama de asta?

– Nu stiu.

– Copiii vostri nu au inteles nimic?

– Nu. Totdeauna il motivam, il acopeream. Si niciodata nu ne-am certat. Pentru ca niciodata nu l-am intrebat nici unde a fost, nici de ce a intarziat, nici daca a fost cu ea. Nimic. La orice ora ar fi venit, daca era inaintea copiilor, ii spuneam: „Bine ai venit, Dimitrie!”. Si pregateam masa ca sa manance.

– Cum ai putut suporta asta?

– Nu puteam face altceva. Trebuia sa dau pilda buna copiilor mei. Voiam sa invete valoarea respectului, valoarea dragostei, valoarea rabdarii.

– Si, slava lui Dumnezeu, tu ai avut multa rabdare.

Aici a inceput sa zambeasca, iar eu am continuat:

– Cine avea grija de copiii tai atunci cand lucrai?

– Mama mea. Si stii cum le-am transmis mesajele pentru orice voiam se evite fetitele?

– Cum?

– Le inregistram pe casete. De atunci cand erau mici, inregistram in fiecare zi ceva pe caseta, o dadeam mamei mele si-i spuneam s-o puna ca ele sa asculte. In felul acesta nu au simtit mult absenta mea. Aceasta s-a facut vreme de saptesprezece ani. Orice mesaj voiam sa le transmit, il prezentam ca si cum l-as fi auzit la coafor. Despre droguri le spuneam, de pilda, ca a venit o data la coafor o clienta de a mea foarte amarata, pentru ca fiul ei se incurcase cu niste prieteni, care l-au atras la droguri… Sau, altadata, cum am cunoscut o fata, care se incurcase cu un baiat si ramasese insarcinata, iar de la nedorita ei sarcina aparusera multe probleme greu de rezolvat.

Dupa ce s-au marit, nu mai mergeau la bunica lor, ci preferau sa stea acasa si sa invete. Le spuneam ca atunci cand venea tatal lor, trebuia sa-i serveasca masa, sa se ingrijeasca de el, de vreme ce el se osteneste pentru noi, pentru ca ne iubeste mult. Astfel, in fiecare zi cand se intorceau de la scoala, puneau mai intai caseta ca sa asculte mesajele mamei.

– Iarta-ma, dar toate acestea cum le-ai rabdat?

– Ti-am spus, amaraciunea mi-o imparteam cu Dumnezeu si de aceea am rabdat. Daca as fi discutat cu vreo prietena problemele mele, sigur m-as fi despartit. Dar asculta continuarea, ca sa vezi sfarsitul.

– Sunt numai urechi. Ascult.

– Vreme de saptesprezece ani, am mers in concediu numai cu fetele mele. Sotul meu nu a venit niciodata, cu toate rugamintile fetelor. Intr-un an, intorcandu-ne din concediu, am aflat pe noptiera mea o caseta pe care scria: „ Te iubesc!”. M-am mirat. Ce caseta este aceasta? M-am gandit ca este de la amanta lui. Seara, dupa ce am culcat fetele, am pus-o s-o ascult.

Si a inceput sa rada.

– De ce razi?, am intrebat-o mirata.

– Deoarece caseta era inregistrata de barbatul meu pentru mine.

– Ce spunea?

– Inainte de a-ti spune ce spunea in caseta, iti voi spune ce a facut mai inainte.

– Ce a facut?

– S-a certat urat cu amanta lui si s-au despartit. A mers acasa si a intrat in camera fetelor. Stia ca le inregistrez casete. A luat una la intamplare si a ascultat-o. Apoi a luat alta, si alta… Astfel a ascultat ce le spuneam eu fetelor si a fost profund miscat sufleteste. A luat, asadar, si el o caseta si a inregistrat urmatoarele:

„Iarta-ma pentru tot ce ti-am facut. Acum imi dau seama cat de mult te-am ranit, cat de mult te-am umilit. Iar tu nici un cuvant urat nu ai spus niciodata, ci totdeauna ai fost gingasa si buna cu mine. Am ascultat cateva casete de ale tale in care le vorbesti fetelor noastre. Nu m-ai clevetit niciodata, ci numai cuvinte frumoase au iesit de pe buzele tale. Acum am inteles de ce ma iubesc atat de mult copii nostri. Te rog, iarta-ma, si-ti fagaduiesc ca toate de care te-ai lipsit in acesti ani, ti le voi da cu generozitate de acum inainte. Vei fi regina inimii mele. Te rog, iarta-ma! In acest moment cand iti vorbesc, crede-ma, simt o mare dragoste pentru tine. Imi lipsesti. Te iubesc”.

Ascultand toate acestea, m-am bucurat, insa imi era greu sa le cred. Atunci mi-au venit in minte, ca intr-un film, toate cele pe care mi le-a facut si mi le-a spus. Si astfel m-a luat somnul.

Seara tarziu cand s-a intors, l-am auzit, insa nu m-am ridicat din pat, asa cum faceam totdeauna ca sa-i pun sa manance. Ma faceam ca dorm.

A intrat incet in dormitor ca sa nu ma trezeasca si s-a asezat pe un scaun langa pat. A stat asa multa vreme. La un moment m-am ridicat.

Acela m-a privit rusinat si mi-a spus in soapta: „Iarta-ma!”. Si plangand m-a imbratisat cu multa dragoste, prima data dupa saptesprezece ani.

Incepand cu acea noapte, viata mea s-a schimbat cu desavarsire. Dimitrie a devenit alt om. Gingas, afectiv, nu mi-a iesit niciodata din voie. In cateva cuvinte, am devenit familie.

Sa stii ca in viata, cand te nevoiesti, vei pierde lupte, insa la sfarsit razboiul tu il vei castiga.

Si inca ceva: Fara credinta in Dumnezeu, nu vei avea arme sa te lupti.

Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!

Distribuie pe Whatsapp Distribuie pe Facebook Distribuie pe Telefon

Despre Patricia Esca

Ne bucuram sa o avem in echipa noastra pe Patricia, o profesionista desavarsita care a adus siteului revistasufletului.net un plus de valoare. Se ocupa de editat si publicat articole inca din 2010, in tot acest timp acumuland experienta pe care astazi o imparte cu noi toti!