Urăsc să-mi fie confundată bunătatea şi înţelegerea cu naivitatea şi prostia. Observ că sunt din ce în ce mai puţini oameni ce ştiu să facă diferenţa…

“Cheia succesului este aceea de a-ti concentra mintea asupra lucrurilor pe care ţi le doreşti să se întample, nu pe cele de care iţi este frică” - Brian Tracy. Cu totii suntem invatatori unii pentru ceilalti, desi poate nu o stim. Unele lucruri din ceea ce obisnuim sa facem servesc ca model de inspiratie pentru altii. Putem invata de la oricine. Bunatatea, de la bunicii ce-si iubesc neconditionat nepotii; curajul, de la pompierii ce-si risca viata pentru a salva alte vieti; inocenta, de la copilul ce descopera treptat lumea din jur ... lucruri ce ne umplu de bucurie si incantare ... Cand avem mintea si inima deschise, putem invata de la oricine alegem noi sa o facem. Bineinteles ca daca nu suntem atenti, putem invata si alte lucruri, ce nu ne vor folosi. De fapt, exact prin aceasta lipsa de atentie, de constienta, de luciditate, au intrat in noi emotii, ganduri ‘negative’, ce ne predispun la alegeri mai putin benefice pentru noi. Si tot acesta este si modul in care ne putem elibera de ele, –prin recapatarea constientei. Treptat, ne dam seama ca singura calatorie ce se desfasoara in mod real este drumul de la lipsa, catre prezenta constientei, in fiecare dintre noi. Si, pe masura ce il parcurgi, totul in jurul tau se schimba. Te afli in ‘trenul vietii’, in care peisajul se modifica permanent, odata cu inaintarea sa catre noi destinatii. Doar ca drumul trenului e in tine insuti. Iar tu esti mecanicul ce, la inceput, pare a fi ‘uitat’ instructiunile de manevrare .... Dar si cand incepi sa te ‘prinzi’ cum functioneaza trenul, calatoria e o incantare .... Mai e insa o mica ‘problema’. Odata ce ai aflat si esti ‘incantat’, parca ceva te impinge sa spui tuturor. Si aici s-ar putea sa nu fie chiar ceea ce te astepti. Asta, deoarece, de multe ori din teama, multi nu doresc sa devieze de la drumul lor, chiar daca peisajul nu e prea ‘stralucitor’. Atunci cand suntem capabili de a face schimbari enorme in vietile noastre, de obicei capatam o dorinta coplesitoare de a ‘schimba lumea’ si de a-i ajuta pe toti sa ‘vada luminita’ si sa faca imbunatatiri radicale. Ceea ce TREBUIE sa retineti este ca oamenii vor asculta, numai atunci cand sunt gata sa invete. Oamenii vor actiona, numai cand sunt pregatiti sa se schimbe. Va vor observa, numai atunci cand si ei sunt ‘gata de ceva’ (chiar daca nu stiu exact ce este acel ceva). Nu puteti, pur si simplu, sa obligati pe cineva sa fie interesat de un lucru pentru care nu e pregatit. Puteti sa le impartasiti toate tehnicile, ideile, sugestiile si secretele extraordinare, dar daca ei nu sunt pregatiti, totul se va lipi de ei ca apa de gasca. In esenta, pierdeti timpul – si pe al vostru, si pe al lor. Am aflat ca cea mai buna abordare este asteptarea. Daca cineva va intreaba ce faceti, daca pare curios in legatura cu schimbarile din viata voastra, daca pare interesat cu adevarat, atunci acela este momentul sa le spuneti.” Aceste cuvinte ii apartin lui Sandy Forster („Cum sa devii fantastic de bogat in cel mai scurt timp” – Editura For You),o femeie al carui ‚tren al vietii’ a calatorit prin multe gari ‚prafuite,’ pana a ajuns sa parcurga drumul luminos si echilibrat al implinirii personale. Folosind lucruri precum gandurile si emotiile pozitive, afirmatiile, declaratia dorintelor si vizualizarea insotite de emotii, intentia creatoare, respiratia abundentei, jurnalul recunostintei, contul de libertate financiara, panoul vizualizarii, agenda de analiza, muschiul materializarii magice, Sandy si-a creat propria cale catre fericire. Si ne-a oferit tuturor instrumente eficiente prin care sa invatam (mai bine spus, sa ne amintim) cum sa calatorim (catre prosperitate – si nu numai.) De fapt, drumul ei nu este diferit de cel al tuturor persoanelor ce au reusit, ascultand indrumarile intuitive ale Divinitatii interioare si Universului, sa-si transforme ‚calatoria’ interioara. E doar o alta confirmare. Iar in ce priveste ideea de a-i ‚indruma’ pe altii in calatoria lor, ideea sa de a spune doar celor interesati este extrem de realista. Lasi oamenii sa cunoasca ceea ce ai de oferit si astepti ‚curiozitatea’ celor ce sunt pregatiti. In acest fel, calatoria ta si a lor se intrepatrund in mod armonios. Ce ai mai adauga la acest articol? Scrie-ne parerea ta in comentariile de mai jos! Aici invatam impreuna despre viata! Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare articole de la noi, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!
Publicitate

„Nu-ţi fie ruşine să faci întotdeauna ceea ce e mai bine.” — Esop

Un şarpe mare şi rău s-a dus într-o zi la înţeleptul pădurii să-i ceară sfa­tul. „Nu ştiu ce-i cu mine, sunt atât de rău, încât îi omor pe toţi cei care mă enervează”, s-a plâns şar­pele. „Spune-mi ce să fac, fiindcă m-am hotărât să mă schimb”, l-a ru­gat el pe înţelept. „Ei, dacă te-ai ho­tărât, este îndeajuns. Fii bun cu toţi, orice ţi-ar spune sau ţi-ar face, acceptă”, l-a sfătuit înţeleptul. şar­pele a plecat fericit în pădure şi dornic să devină bun.

De îndată ce şar­pele nu s-a mai repezit spre anima­lele pădurii să le sugrume, acestea au început să-l ia peste picior şi să-şi bată joc de el.

Într-o zi, înţeleptul a ieşit la plimbare şi iată că a văzut cum iepuraşul tocmai îi agăţa pu­ternicului şarpe o tinichea de coadă, iar el accepta liniştit. Vulpea îl ridi­cu­liza, agăţându-i hârtii mototolite în jurul gâtului, iar şarpele accepta şi asta liniştit şi tăcut. Veveriţa sărea pe el şi-l împodobea cu crenguţe. Leul, ursul, fiecare alt animal al pă­du­rii îşi băteau joc de bunul şarpe când treceau pe lângă el.

Bietul şar­pe ajunsese ca un pom de Crăciun din dorinţa de a fi bun. Când în­ţe­leptul a văzut una ca asta, s-a apro­piat de el şi i-a şoptit: „Dragă şarpe, eu ţi-am zis să accepţi ce-ţi fac ei şi să fii bun, adică să nu-i mai omori, dar n-am zis să nu-i mai sperii!”.

În viaţa de zi cu zi ni se poate în­tâmpla şi nouă precum i s-a în­tâm­plat şarpelui; de îndată ce decidem să fim buni, alţii să ne cam ia de… proşti. Soluţia înţeleptului: „Nu-i distruge, dar un pic de sperie­tură potoleşte excesul de răutate şi con­fuzia pe care o fac oamenii între bunătate şi prostie”.

Cu alte cuvinte, poartă-te cu oamenii ca şi cum ei ar fi nişte copii. Rămâi în decizia ta de a fi bun, căci asta-i ceea ce te du­ce pe calea dreaptă pe tine însuţi, dar prefă-te că nu eşti atât de bun încât să fii luat drept prost. Frica are şi ea rolul ei de „îndreptar” al conştiinţei primitive şi al comporta­mentului ce decurge din ea.

Dacă iu­beşti pe cineva, îi accepţi şi-i tole­rezi inocenţa şi, adesea, chiar micile rău­tăţi sau devieri de comportament, se poate ca acest cineva să vrea tot mai mult, să ţi se urce în cap şi apoi să-ţi lege tinichele de coa­dă. Bunătatea nu-i prostie, cum ier­tarea nu presupune tolerarea şi ac­ceptarea aberaţiilor de atitudine şi comportament ale altora. Bună­ta­tea şi iertarea, toleranţa şi frumu­seţea sufletului se petrec în interior, devin componente ale conştiinţei şi ale sufletului tău.

Publicitate

Prezenţa lor reală în tine te ghidează către atitudini educative în relaţiile cu cei din jur; dacă în conştiinţa lor bunătatea este egală cu prostia, ei se vor comporta precum animalele pădurii. În acest caz, un strop de frică educă pulsiunea şi tendinţele conştiinţei animale de a batjocori şi a lua peste picior bunătatea.

Să apreciezi bunătatea altuia înseamnă să depăşeşti nivelul de conştiinţă al iepuraşului sau al vulpii din pădure. Să apreciezi bunătatea înseamnă să ai puterea interioară de a n-o confunda cu prostia. şi dacă alţii fac această confuzie, atunci frica devine un factor educativ. Este de dorit să ne ridicăm pe noi înşine din conştiinţa animală şi, în faţa bunătăţii, să-i mulţumim cerului pentru că există. şerpi capabili să te „distrugă” găsim la tot pasul, chiar dacă nu-i vorba aici doar de distrugere fizică.

De şerpi răi ne putem lovi zi de zi, dar uneori ne putem întâlni şi cu şarpele Bun; să fim atenţi, să nu-i punem tinichele în coadă, căci acest comportament nu dovedeşte prostia şarpelui, cât limitarea existentă în propria noastră conştiinţă. Iisus ne spune într-o pildă aceeaşi poveste în forma aceasta: „Să nu dai mărgăritarele la porci, ca să nu se întoarcă spre tine şi să te rupă”.

Deci ascunde frumuseţea, ascunde puţin bunătatea, dar rămâi frumos şi bun în tine. Arată-ţi bunătatea în faţa celor ce o pot percepe şi dă-le mărgăritare ce­lor ce le pot aprecia; iată o altă faţetă a aceleiaşi poveşti. Căci aceia ce nu văd bunătatea sau frumuseţea, îşi bat joc de tine sau se întorc împotriva ta, fără măcar să devină conş­tien­ţi de păcatele lor, adică de ni­ve­lul limitat al conştiinţei lor. La acel nivel, fii bun şi sperie-i puţin. Rămâi bun şi educă-i prin acel instrument accesibil conştiinţei lor.

O femeie bătută constant de un bărbat violent nu trebuie să accepte violenţa băr­batului în numele bunătăţii ei. A accepta nu înseamnă a tolera abe­raţiile de comportament ale altora; acceptarea are loc în interior şi presupune iertare şi înţelegere a faptului că celălalt confundă bunătatea cu prostia ca o consecinţă a limitării existente în propria conştiinţă. Iar remediul pentru aceasta ne-a dat-o înţeleptul din poveste: „Prefă-te că eşti rău”.

Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!

Publicitate
Alte Articole
Pilde
"Să avem seninătatea de a accepta ceea ce nu poate fi schimbat, curajul de a schimba ceea ce poate fi schimbat şi mai ales înţelepciunea pentru a face deosebirea între cele două posibilităţi."– Marc Aureliu Nici nu mai conteaza cum te cheama si cine esti atata timp cat vantul si lumina soarelui te cheama pe numele tale de taina sa iesi din casa si sa iti primenesti sufletul, atata timp cat lumina stie ca esti copilul ei, si vantul stie ca este glasul tau. Poti avea o zi perfecta in fiecare zi, fara ca macar sa cauti perfectiunea sau sa stii ce este ea. Poti avea o zi perfecta chiar daca nu ai o slujba perfecta si nici oamenii din jur nu sunt perfecti, poti avea o zi perfecta chiar daca nu ai studii si nu ai bani, chiar daca hainele sunt mai vechi de un an si pantofii par ca au facut razboiul, chiar daca ai o casa mica si mergi pe jos… Este suficient sa te dezbraci de asteptari si sa te descalti de bocancii cu care de obicei intri in sufletul altora, este suficient sa privesti in jur si sa te minunezi de perfectiunea creatiei. Priveste picatura de ploaie care defineste conturul unei frunzulite abia aparute… cum reflecta ea perfectiunea clipei. Respira cu nesat aerul incarcat de miresme si umple-ti plamanii de perfectiunea care sustine viata. Deschide ochii mari si prinde in cercul lor de lumina tot ceea ce te inconjoara… totul este expresia perfectiunii din care esti alcatuit! Nu cauta ceea ce nu exista pentru ca nu trebuie sa existe, nu nega ceea ce esti, nu te mai pedepsi pentru ca nu ai ceea ce nu stii ca ai, suntem fiinte perfecte si nu este nevoie sa ne automutilam sufleteste pentru ca nu avem ceea ce noi numim succes in viata. Chiar credeti ca o pasare se intreaba vreo clipa daca zborul ei este perfect si credeti ca intra in depresie daca vede ca o alta pasare zboara mai bine decat ea? Credeti ca firul de iarba se ofileste doar pentru ca alt fir a crescut mai repede? Credeti ca pamantului acestuia ii pasa de ambitiile in care cheltuim nesabuit 90% din energia noastra distrugandu-ne perfectiunea in timp ce o cautam? Putem avea o zi perfecta in fiecare zi fiind noi insine! Suntem perfecti caci intru perfectiune ne-a creat Cel necreat… mai ramane sa ne aducem si noi aminte de asta! Lumea in care traim este un strop albastru de perfectiune intr-un ocean de infinit! Trist este ca destinul nu ne da aproape niciodata indicii asupra importantei unei intalniri cu o persoana sau alta… Lipsiti de valori universal valabile, ne trezim singuri fata in fata cu noi, constransi sa ne fabricam propriile raspunsuri la propriile intrebari fundamentale. Cu ideile ne putem juca in orice sens, mai ales ca limbajul este mecanismul gandirii impregnat de idei. Trupul, insa, este acela care ramane intotdeauna pe dinafara. Practic, absolutul cunoasterii sensibile este o mare problema a oamenilor. Nu exista nicio siguranta a perceptiilor noastre. Chiar si lucrurile cele mai cunoscute par, la o privire atenta, stranii si inacceptabil de misterioase. Lumea exterioara este tot timpul aceeasi. Doar sentimentele consistentei ei se schimba. Inaintam in varsta, lumea isi pierde greutatea, forta de coplesire; ti-e mai usor sa faci din ea un concept. Gandirea oboseste, gandirea dezgusta adesea. Totul e repetabil, totul e aparenta. Ce poate fi mai rau decat o minte care sfredeleste ca un burghiu fiecare clipa a prezentului, sfaramand, prin ricoseu, toate nostalgiile trecutului? Caci oboseala mintii e precedata de cea a sufletului. “Cata luciditate, atata existenta si deci atata drama.” Ce ai mai adauga la acest articol? Scrie-ne parerea ta in comentariile de mai jos! Aici invatam impreuna despre viata! Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare articole de la noi, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!