Genele umane s-au amestecat de-a lungul secolelor, dând naștere procesului de „proiecție”. O proiecție reprezintă colectarea a tot ceea ce a fost anterior și crearea a ceva „nou”. Dacă aplicăm acest lucru omului, vom înțelege că suntem ființe identice dar într-un mod unic. Un paradox care este încorporat în creația noastră.
Suntem unici pentru că totul în noi este aranjat diferit în așa fel încât să creeze ceva nou, dar în realitate nu este nou. Trecutul este folosit pentru a crea prezentul și acest lucru se numește proiecție. Ca oameni, nu avem nimic nou – suntem aranjați într-o serie organică, care individual, moral, spiritual etc. nivelul este diferit, dar structura noastră este aceeași.
Omul nu este altceva decât o proiecție a gândurilor și genelor anterioare.
Dacă înțelegem că proiecția este omul, vom ajunge la concluzia că suntem cu toții versiuni diferite ale sursei originale, pe care în multe cazuri o numim Dumnezeu. Suntem conectați cu acest Creator, deoarece viitorul este o combinație dintre trecut și prezent, iar prezentul este un complex din tot ceea ce a trecut. Ne dobândim unicitatea, deoarece o astfel de combinație nu a existat până acum.
Mediul în care trăiește influențează unicitatea unui om pentru că acesta se adaptează – adică o persoană nu este doar o proiecție a strămoșilor săi, ci la nivel mental este o proiecție a societății în care s-a născut, pentru că mediul înconjurător se schimbă întotdeauna, iar oamenii de la generație la generație la rândul lor diferă.
Suntem genetic o proiecție a trecutului. Aceasta înseamnă că trecutul ne ghidează într-o anumită măsură.
La rândul său, viitorul este doar o teorie a minții noastre, care ia în mod constant toate informațiile sub un singur numitor comun și încearcă să creeze o previziune a ceea ce crede că se va întâmpla. Totuși, nu se întâmplă niciodată același lucru, deoarece proiecția viitorului este creată întotdeauna pentru a ne aduce beneficii și elimină complet restul lumii, pentru că nu îi poate înțelege pe ceilalți și nu poate intra în lumile separate ale oamenilor din jurul nostru.
De asemenea, mintea noastră nu poate lua toate informațiile din jurul nostru și să facă calcule exacte. Există evenimente foarte imprevizibile în cicluri care pot afecta și confunda viziunea noastră asupra viitorului. Focalizarea și proiecția gândirii creează o idee despre viitor complet egoistă și complet explicabilă, deoarece ne analizăm pe noi înșine.
Ambele idei de trecut și viitor sunt proiecții. Trecutul ne leagă la nivel genetic și mental, iar viitorul este doar o proiecție a minții noastre. Pentru a ne păstra, trebuie să lucrăm pentru a îmbunătăți prezentul. Pierderea în alte iluzii ale minții va eradica esența noastră și va crea un model nerealist care este ghidat fie de trecut, fie de viitor.
Prin aceasta nu vreau să spun că nu trebuie să le acordăm atenție – dacă învățăm din greșelile anterioare, trebuie să ne închidem ciclul în trecut, iar concentrarea noastră asupra viitorului trebuie să fie întotdeauna acolo, dar nu trebuie să ne pierdem în fantezii.
