Un mesaj frumos, pentru orice varsta – nu mai asteptati viata, traiti-o!

"Dacă tu nu te preţuieşti, nu te aştepta să o facă alţii. Dacă tu te mulţumeşti cu puţin, nu te aştepta să primeşti mai mult decât îţi doreşti (iar uneori vei primi chiar mai puţin decât ţi-ai dori). Dacă tu nu te respecţi, nu te aştepta să fii respectat. Dacă tu nu te iubeşti, nu cere altora să te iubească pentru că nu pot să o facă. Felul în care eşti tratat de cei din jurul tău este oglinda felului în care te prezinţi în faţa lor. Primeşti atât cât văd alţii că crezi că meriţi. Dacă vrei mai mult de la alţii, învaţă în primul rând să te preţuieşti, să te respecţi, să te iubeşti şi să nu te mulţumeşti cu puţin. Învesteşte in tine, devino un om de valoare din toate punctele de vedere, iar astfel, când te prezinţi în faţa altora, ei se vor purta cu tine aşa cum îţi doresti. Orice schimbare în exterior începe cu schimbarea din interior. "- Ursula Yvonne Sandner O schimbare la nivelul sufletului dezvolta capacitatea de a iubi, dar atrage dupa sine obstacole. Multi oameni viseaza sa se bucure de mai multa iubire in vietile lor insa primesc ceea ce sunt de fapt. Apare si intrebarea daca este oportun sa arati o iubire imensa. De ce iubirea, care este ca apa pentru un suflet setos, e totusi respinsa de altii? Oricat ti-ai dori o prajitura buna sau inca o casa, bucuria pe care o simti la primirea lucrurilor materiale e limitata. Marele dezavantaj al dorintei este ca repetitia omoara bucuria. Cuplurile se confrunta cu aceasta problema in casnicie, pentru ca viata traita zilnic langa o persoana, oricat de mult ai iubi-o, implica foarte multa repetitie. Sfaturile de genul “surprinde-ti sotia cu o excursie exotica” sau “surprinde-ti sotul cu o lenjerie sexi”, pot fi utile un timp, dar este o diversiune temporara. Exista un raspuns mai profund, bazat pe suflet. Din perspective sufletului, dorinta nu e interesata de repetitie. Vrea sa patrunda mai in profunzime. Vrea mai mult sens, vrea mai multa intensitate, mai multa amploare. Ce tine vie o casnicie e sa vezi mai multe lucruri pe care le iubesti la partenerul tau ; posibilitatile inmultindu-se cu timpul. Apropierea de o persoana e o descoperire incredibila, care nu poate fi inlocuita cu nimic. Dar, dorinta care nu merge mai in profunzime, care se invarte repetand iar si iar acelasi lucru, deviaza de la cursul ei natural. Dorinta care urmareste un obiectiv fara sa reuseasca sa-l atinga e blocata. De ce ne inconjuram dorintele cu ziduri? In primul rand ca sa ne ferim de experiente neplacute. Ne ascundem in spatele unei bariere invizibile, impunandu-ne sa nu ne lasam influentati de dorintele altora. Un alt motiv pentru care ne impuinem singuri limite e ca sa ne protejam confortul interior. In aceasta zona te simti multumit, te simti in siguranta. Sunt multe feluri de zone de confort. Sunt oameni care se simt in siguranta numai cand sunt singuri si tot atatia care se simt in siguranta numai cand sunt inconjurat de alti oameni. Dar indifferent de zona pe care ai creat-o, nu faci decat sa-ti ingreunezi procesul de aparitie a unei schimbari in viata ta. Oamenii fac orice ca sa-si protejeze zona de confort si sa fuga de realitatea dureroasa. Limitele sunt alcatuite din constiinta rigida si sunt o parte din identitatea noastra. Crezi ca meriti iubire. Multe feluri de limite ascund autocritica. Cei care resping relatiile, simt ca nu merita sa fie iubiti, nu vor ca si altii sa vada cat de nedemni sunt de iubire. Singurul remediu pentru aceasta neincredere e sa fie iubiti, si asta nu se intampla daca te inchizi. In esenta, poti sa atragi iubire atata cat simti tu pentru tine.Vezi asta la o femeie care spune: “Intalnesc mereu acelasi tip de barbat” sau “Gasesc numai barbati care in final ma resping”. Si barbatii spun la fel: “Ma intalnesc cu multe femei, dar nuciuna nu ar fi potrivita sa ma casatoresc cu ea” sau “Imi plac femeile,dar nu vreau sa fiu presat sa ma asez la casa mea”. Societatea furnizeaza tot felul de raspunsuri prefabricate in spatele carora un om se ascunde de propria autocritica. Aceasta bariera poate fi demolata crezand ca meriti sa fii iubit. E nevoie de ambitia de a infrunta intunericul inainte de a face lumina. Sufletul iti trateaza barierele cu o grija imensa. Mintea conduce sentimentele; evolutia vine de la sine, dar e necesar ca mai intai mintea sa-i dea voie. Retragerea are intotdeauna la baza frica, puterea fricii e complet emotionala. Poti negocia cu eul tau temator, e nevoie de un pic de pricepere. Pasul cel mai important e sa constientizezi ca si cea mai inchisa, retrasa parte din tine tanjeste sa fie libera. Mintea e experta in a se ascunde de ea insesi, iar ego-ul considera ca una dintre cele mai importante functii ale sale e sa construiasca bariere. Urmareste-ti corpul; el nu se poate pacali singur, ca mintea. Sursa: impotriviri.wordpress.com Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!
Publicitate

“Viata nu este ce ai trait, ci ce iti amintesti ca ai trait si cum ti-o amintesti pentru a o povesti.” – Gabriel Jose Garcia Marquez

Nu inteleg sub nici o forma de ce, in ultimii ani, oamenii isi amana atat de mult… fericirea.

In ultima vreme, ma gandesc din ce in ce mai mult la viata. La a mea si la viata in general. Nu pentru ca as simti anii ce au trecut, ci pentru ca imi doresc sa inceapa cumva. Viata. Tot o simt pe la mijloc. E tot pe la mijloc de ceva vreme si nu imi place.

Sunt un om sensibil, melancolic, iubesc sa fiu cu nasul in carti si capul in nori, dar sunt si foarte practica, iar omul practic din mine ma tot trage de ganduri. Si ma uit in jur. Se spune ca daca vezi si ca nu esti singur intr-o situatie, te poti simti mai bine. Problema este ca eu ma simt si mai rau. Ma deprima. Ma deprima sa vad oameni tristi si singuri. Ma deprima sa vad familii care se destrama din ce in ce mai usor. Sa vad oameni care se iubesc si renunta unii la altii cu mare usurinta, iar apoi stau si isi duc dorul. Ma deprima sa aud de oameni care se pierd in relatii virtuale ani de zile – deoarece nu stiu cum sa faca fata unei relatii reale – doar pentru a avea cu cine sa isi imparta gandurile si sa uite de singuratatea din ei si din jur.

Sunt frumoase si relatiile platonice, dar omul e fiinta sociala si are nevoie de oameni. Are nevoie de o seara intr-un local, de galagie in jur, de rasete, de o strangere de mana intamplatoare sau convingatoare. Are nevoie de un umar. De cineva cu care sa isi imparta nu doar gandurile ci sufletul, viata, patul. Patul care oricat de puternic ai fi, in timp devine din ce in ce mai mare, mai rece, mai apasator. Nu mai gasesti in el linistea. Gasesti nopti albe.

Publicitate

Nu inteleg sub nici o forma de ce, in ultimii ani, oamenii isi amana atat de mult… fericirea. Ori se grabesc si in graba lor se pierde toata frumusetea relatiei si se despart prematur, ori tot amana si amana pana raman singuri. Toti se gandesc la iubire, dar toti o dau deoparte. Unii din cauza carierei, altii din cauza fricii de suferinta, iar altii din inconstienta. Si ajungem aici. In mijlocul unei vieti care e tot la mijloc si nu mai incepe.

Suferim unii dupa altii. Ne pierdem in trecut fara nici o posibilitate de a ne rupe de el si nu mai vedem nimic in departare. Niciun cer, nicio zare, niciun soare. Nimic. Eu cred ca viata e bine sa o traiesti fara sa o gandesti prea mult. Pur si simplu ca si cum ai fi pe varful unui munte cu parasuta pe umeri si spui: sar! Si… sari! Daca nu sari atunci, poti pierde tot farmecul ei pe parcurs. Sau vei alerga dupa ea ca dupa un ultim tren in care daca nu mai ajungi se va duce, iar tu vei ajunge numai in statii trecatoare si reci.

Nu va mai asteptati viata. Traiti-o! Gustati-o! Lasati-o sa va traiasca cand este timpul si nu o mai grabiti! Viata are un ritm al ei. Cred ca daca vrem sa avem o viata buna, trebuie doar sa simtim acest ritm.

“Dupa cum o zi bine intrebuintata ne da un somn linistit, tot astfel o viata bine folosita ne da un sfarsit fericit.” – Leonardo da Vinci


Publicitate


Alte Articole