Un cunoscut filosof-preot – Pavel Florenski – spunea că eșecurile vin într-un roi și se prăbușesc una după alta. Dar când vor trece, când vei suporta presiunea lor, te vei bucura de o serie de evenimente plăcute și de o succesiune de reușite.
Am observat odată o tânără cântăreață care a scos numai o melodie și prin intermediul ei a devenit foarte celebră. Melodia ei era difuzată la toate posturile de radio și multe case de producție voiau să semneze contracte cu ea. Putem spune că s-a născut cu o stea norocoasă.
Am împărtășit acest lucru și cu, colegii mei. O colegă mai tânără, a spus că o adoră pe această cântăreață și că ar merge cu plăcere la concertul ei. Ea nu a dat dovadă de nicio urmă de invidie în discursul ei.
Pe de altă marte, o femeie mai în vârstă a spus că lucrurile nu stau chiar așa, că cei care ajung cunoscuți așa de repede sunt sponsorizați de părinți și că nu vor ajunge niciodată să își recupereze banii. O generație muncește și câștigă, iar alta cheltuiește. Clasic.
Încă o colegă a spus că fiecare are propriul său drum. Pentru unii, toate ușile sunt întotdeauna deschise, iar pentru alții – întotdeauna închise. Poți să-ți spargi capul de ele, dar niciuna nu se va deschide.
O persoană mi-a spus că “Am fost în datorii timp de 20 de ani, mereu se întâmpla câte ceva și aveam nevoie de bani.”
M-am gândit: există circumstanțe dificile, crize – externe și interne. Dar ele sunt temporare. Oare în toți acești 20 de ani nu a existat niciun fel de lumină la capătul tunelului? Nu a existat un vârf de energie, noroc, în cele din urmă.
Nu a existat iubire, când marea îți ajunge până la genunchi și ai atât de multă putere încât poți cuceri lumea întreagă. Dar asta depinde de modul în care măsurați, de abordarea voastră.
Odată, mama m-a trimis la o lecție de engleză gratuită. Nu voiam să merg, dar pentru ea cuvântul “gratuit” era ca un magnet, promitea un avantaj ușor, ea a insistat.
M-am așezat în aceeași bancă cu o fată. Trebuia să ne întrebăm reciproc în engleză – în ce țară locuiești, pe ce stradă? Am răspuns. După cursuri, fata m-a întrebat disprețuitor – este adevărat că locuiesc într-un cartier sărac și că nu am nicio șansă să scap de acolo?
Am fost dezamăgită. Tata a primit apartamentul în acel cartier încă din timpul comunismului, de când lucra la uzină, iar bunicul și-a construit casa pe terenul primit de la părinți. Ei au fost respectați în familie pentru eforturile lor și s-au mândrit cu realizările lor, dar cineva străin s-a încruntat și a șters într-o singură secundă contribuțiile lor.
Sau poate că asta a fost un semn din partea Universului că strămoșii au realizat multe, iar eu – nimic. M-am oprit la jumătatea drumului și am ajuns să depind de ceea ce au realizat ei. Egalitatea, la fel ca și justiția în această lume, nu a existat, nu există și nu va exista.
Unora li se dă mai mult, altora mai puțin. Și nu contează cât de mult efort depui pentru asta. Dar de îndată ce te relaxezi și spui: “Totul depinde de voința destinului”, vei rămâne cu mâinile goale.
Psihologul Carl Jung spunea:
,,Ceea ce vine la tine este creat în tine și din tine. De aceea, uită-te înăuntrul tău, nu compara, nu măsura. Nu există căi ca a ta. Toate celelalte căi te înșală și te ispitesc. Trebuie să urmezi calea din tine.”
Este spus foarte bine. Acest citat ne obligă să ne asumăm responsabilitatea pentru acțiunile noastre, planurile și intențiile noastre. Căsătoriile eșuate, datoriile veșnice – nu sunt doar încercări trimise din vârful cerului pentru a ne testa rezistența. Sunt și ceea ce noi înșine creăm – cu mintea, inima, sufletul și mâinile noastre.
Toate acestea vor reveni asupra noastră în mod repetat, într-un număr infinit de ori, până nu vedem cu adevărat și nu învățăm lecția destinului, până nu ne schimbăm și nu ne schimbăm direcția.
