Un articol frumos despre ce inseamna mama pentru noi!

De cele mai multe ori, nu mi-am realizat scopurile. La mijlocul drumului îmi pierdeam interesul și mă întorceam din cale. Acestea erau greșeli pe care le făceam iar și iar. Nu înțelegeam comportamentul meu neefectiv, care nu-mi permitea să duc lucrurile până la capăt. Și așa a fost mult timp. Până când nu am practicat o sesiune psihologică, care se numește Atmosferă curată. În timpul sesiunii, am descoperit stereotipuri nefundamentate de comportament, care duceau toate începuturile mele la „nu”. Mai târziu am descoperit să un asemenea comportament este caracteristic mai multor oameni. Nu voi vorbi în numele tuturor. Sunt oameni care își înțeleg greșeala și acționează corect. Ei își ating scopurile. Își duc lucrurile până la capăt. Fiecare are scopuri în viață. Să slăbești. Să înveți engleza. Să faci un joc pe computer. Să înveți să cânți la chitară. Să mergi la sală. Să scrii o carte. Să alergi în fiecare dimineață. Să călătorești. Să fotografiezi. Să-ți deschizi o afacere. Toate cele enumerate mai sus sunt atribuite scopurilor personale. De fiecare dată când îmi puneam un nou scop, le povesteam prietenilor, părinților sau colegilor de la muncă despre acesta. Le spuneam că vreau să fac asta și asta. Sau chiar le spuneam că am început să fac deja ceva.
  • ”Apropo, vreau să scriu un roman”
  • ”Împreună cu prietenii facem un joc pe computer”
  • ”Vreau să-mi deschid propriul business”
Când povesteam despre planurile mele, de cele mai multe ori, 95%, nu duceam lucrurile până la capăt. Scopul nu mi se mai părea atractiv sau drumul către el mi se părea lung și nu îmi aducea satisfacție. Am observat că reușeam să-mi realizez planurile despre care nu spuneam nimănui. Un experiment interesant Am încercat să mă documentez în Internet, și BINGO! am descoperit America. Profesorul german de psihologie Piter Golvitzer cercetează acest subiect de 15 ani. Odată a făcut un experiment interesant. În calitate de șoareci experimentali, profesorul a ales o grupă de studenți de la facultatea de juridică. Scopul experimentului: să stabilească, influențează declarațiile publice asupra scopurilor personale. Pentru asta, Golvitzer a făcut o listă cu expresii gen: “Vreau să învăț cât mai mult din domeniul juridic”, “Vreau să devin un avocat de succes” și altele. Fiecare student trebuia să le dea o notă pe o scară de la „De acord!” sau „Nu sunt de acord!”. Sondajul s-a desfărșurat anonim. După dorință, cei chestionați puteau să-și scrie numele. De asemenea, studenții au fost rugați să scrie trei lucruri sigure pe care le vor face pentru a deveni avocați de succes. Răspunsurile tipice erau: “Eu vreau să citesc regulat periodicile despre justiție” sau orice de acest gen. Când studenții i-au întors chestionarele, profesorul german a descoperit că majoritatea au răspuns la toate întrebările și s-au semnat. Unii dintre ei nu au răspuns nici la o întrebare… Cei care și-au păstrat planurile în secret… Studenții nu au bănuit să planurile lor vor fi verificate în practică. Ei au prezentat chestionarele și au uitat de asta. Însă cercetătorii, în frunte cu Golvitzer au plănuit ceva… Psihologii au așteptat o perioadă, după care au creat o situație artificială prin care i-au verificat. Ei i-au rugat pe studenți să îi ajute într-un proiect, care necesita analiza a peste 20 de dosare criminale. Studenților li s-a spus că ei trebuie să lucreze intensiv. Însă, fiecare avea dreptul să lase ajutorul și să plece în orice moment. Dosarele criminale erau destul de serioase. Ele necesitau activitatea substanței cenușii la maxim. Rezultatele experimentului erau impunătoare: Cei care și-au destăinuit planurile de viitor, și-au luat tălpășița. Ei s-au îndepărtat de activitate propusă. Și asta în ciuda faptului că vor să-și construiască o carieră în justiție! Cei care și-au păstrat planurile pentru ei, au reușit să îndeplinească muncă. De ce oamenii spun despre planurile lor? Golvitzer consideră că asta are legătură cu sentimentul autoindentificării. Noi toți vrem să fim oameni ideali. Însă declararea planurilor noastre, de a munci intensiv, de cele mai multe ori sunt actorie simbolică. Asta ne ajută să ne identificăm cu rolul pe care îl vrem în societate. De exemplu: “Sunt jurist”, “Sunt scriitor”, “Sunt fotograf”, “Sunt programist”. Însă lacomul Piter Golvitzer a mai făcut un experiment pentru a se convinge în adevărul descoperit. Studenților le-au fost arătate fotografii ale judecătoriilor. Ele se deosebeau după mărime. De la una foarte mică, la una foarte mare. Cei anchetați au fost întrebați: “Te simți cel mai tare jurist acum?” Cei anchetați trebuiau să-și dea o notă sentimentului de mândrie și să răspundă la întrebare, alegând una dintre fotografii. Cu cât alegi o fotografie mai mare, cu atât mai împlinit te simți. Nimeni nu a fost uimit când studenții care au spus despre planurile lor de viitor și au eșuat în practică, au ales fotografiile mai mari. Doar o simplă declarație a faptului că ei vor să devină juriști îi făceau să se simtă așa ca și cum deja erau juriști buni. Asta le-a mărit părerea proprie, paradoxal micșorând capacitățile lor de a face față lucrurilor grele. Ei au devenit legende în imaginația lor. Însă legendele nu șterg pragul și munca murdară. Sursa: dozadesucces.ro
Publicitate

“Mama este numele lui Dumnezeu pe buzele si in inimile copiilor.” William Makepeace Thackeray

Mama

Cand tu aveai 1 an, ea te hranea si te imbaia.  – I-ai multumit plangand toata noaptea.

Cand tu aveai 2 ani, ea te-a invatat sa mergi. – I-ai multumit fugind cand ea te chema.

Cand tu aveai 3 ani, ea iti pregatea toata mancarea cu dragoste. – I-ai multumit aruncand farfuria pe jos..

Cand tu aveai 4 ani, ti-a dat creioane colorate. – I-ai multumit colorand masa din sufragerie.

Cand tu aveai 5 ani, te-a imbracat pentru vacanta. – I-ai multumit sarind in prima balta.

Cand tu aveai 6 ani, te-a dus la scoala. – I-ai multumit strigand: “Nu merg”.

Cand tu aveai 7 ani, ti-a cumparat o minge. – I-ai multumit aruncand-o in fereastra vecinilor.

Cand tu aveai 8 ani, ti-a dat o inghetata. – I-ai multumit scapand-o in poala.

Cand tu aveai 9 ani, ti-a platit lectii de pian. – I-ai multumit ca nici macar nu te-ai deranjat sa exersezi vreodata.

Cand tu aveai 10 ani, te ducea toata ziua cu masina de la fotbal la gimnastica, de la o zi de nastere la alta. – I-ai multumit ca sareai din masina si nu te uitai niciodata inapoi.

Cand tu aveai 11 ani, te-a dus pe tine si pe prietenii tai la cinema. – I-ai multumit cerandu-i sa stea in alt rand.

Cand tu aveai 12 ani, te-a avertizat sa nu te uiti la anumite programe la TV. – I-ai multumit asteptand sa iasa din casa.

Cand tu aveai 13 ani, ti-a sugerat cum sa te tunzi. – I-ai multumit spunandu-i ca nu are gusturi.

Cand tu aveai 14 ani, ti-a platit o tabara de vara de o luna. – I-ai multumit uitand sa-i scrii macar o scrisoare…

Cand tu aveai 15 ani, venea de la lucru si-si dorea o imbratisare. . – I-ai multumit stand in camera ta cu usa incuiata.

Cand tu aveai 16 ani, te-a invatat sa-i conduci masina. – I-ai multumit luandu-i-o de cate ori puteai.

Cand tu aveai 17 ani, ea astepta un telefon important.. – I-ai multumit stand la telefon toata noaptea.

Cand tu aveai 18 ani, ea plangea la festivitatea ta de absolvire a liceului. – I-ai multumit stand la petrecere pana in zori.

Publicitate

Cand tu aveai 19 ani, ti-a platit facultatea, te-a dus in campus si ti-a carat bagajele. – I-ai multumit salutand-o in afara camerei ca sa nu te simti jenat in fata prietenilor.

Cand tu aveai 20 de ani, te-a intrebat daca te intilnesti cu vreo fata / vreun baiat. – I-ai multumit spunand-i: “Nu-i treaba ta!”

Cand tu aveai 21 de ani, ti-a sugerat anumite cariera pentru viitorul tau. – I-ai multumit spunand-i: “Nu vreau sa fiu ca tine!”

Cand tu aveai 22 de ani, te imbratisa la absolvirea facultatii. – I-ai multumit intreband-o daca poate sa-ti plateasca o excursie prin Europa.

Cand tu aveai 23 de ani, ti-a dat mobila pentru primul tau apartament. – I-ai multumit spunandu-le prietenilor ca era urata.

Cand tu aveai 24 de ani, ti-a cunoscut logodnica / logodnicul si te-a intrebat de planurile de viitor. – I-ai multumit spunandu-i printre dinti:
“Maaaaami, te rog”!

Cand tu aveai 25 de ani, te-a ajutat sa-ti plateti nunta, si a plans, si ti-a spus cat de mult te iubea. – I-ai multumit mutandu-te in cealalta parte a tarii.

Cand tu aveai 30 de ani, te-a sunat sa-ti dea un sfat pentru copil. – I-ai multumit spunand-i: “Lucrurile sunt diferite acum”.

Cand tu aveai 40 de ani, te-a sunat sa-ti aminteasca de aniversarea unei rude. – I-ai multumit spunandu-i ca erai foarte ocupat chiar atunci.

Cand tu aveai 50 de ani, ea era bolnava si avea nevoie sa ai grija de ea. – I-ai multumit citind despre povara care devin parintii pentru copiii lor.

Si apoi, intr-o zi, ea a murit in tacere. Si tot ce nu ai facut vreodata, s-a intors lovind ca traznetul in INIMA ta.

Daca ea mai este pe aproape, nu uita sa o iubesti mai mult ca niciodata.

Daca ea nu mai este, aminteste-ti dragostea ei neconditionata si da-o mai departe. Aminteste-ti mereu sa o iubesti pe mama ta. Pentru ca nu ai decit o singura mama in toata viata ta!

Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!

Publicitate
Alte Articole
De Suflet