Trei intrebari pe care trebuie sa ti le pui daca vrei sa traiesti in prezent

Adesea ne punem mâinile în șold și spunem pur și simplu că ”viața nu e dreaptă”! Te-ai întrebat vreodată ”de ce li se întâmplă oamenilor buni lucruri rele?” sau (și mai curios) ”de ce li se întâmplă oamenilor răi lucrurile bune?” Adesea spunem pur și simplu că ”viața nu e dreaptă!” Totuși, aceasta este o afirmație incorectă întrucât viața este în realitate cât de poate de corectă. Ne creăm realitatea, urmând aceleași reguli ca toți ceilalți. Însă regulile nu au nimic de-a face cu a fii rău sau bun. Pentru a înțelege aceste reguli, primul lucru pe care trebuie să-l facem este să păstrăm în minte faptul că, cu toții, am fost crescuți crezând că faptele bune sunt răsplătite iar cele rele sunt pedepsite. Suntem programați să credem că, dacă facem fapte ”bune”, lucruri bune ni se vor întâmpla iar dacă facem fapte ”rele”, ni se vor întâmpla lucruri negative. Însă, acest tip de programare este folosit pentru a ne manipula acțiunile, astfel încât să ne comportăm așa cum își doresc părinții, profesorii și conducătorii noștri. Cu toate acestea, deși părinții, profesorii și conducătorii noștri cred că binele și răul poate fii definit și poate crea consecințe, universul nu crede acest lucru. Adevărul este că universul nu pedepsește sau răsplătește pe nimeni. Din nou, o voi spune încă o dată pentru a avea un efect mai puternic: universul nu pedepsește sau răsplătește pe nimeni. Universul doar ne răspunde gândurilor, prin intermediul Legii Atracției. Primești ceea ce crezi că vei primi, indiferent de cânt ești de bun sau rău. Asta este tot. Dacă te aștepți ca lucruri bune să ți se întâmple, nu contează că ești răutăcios sau obraznic. Așteptările tale vor atrage oricum rezultate pozitive. Același lucru este valabil și viceversa. Poți fi cea mai drăguță, iubitoare și săritoare persoană, însă dacă ai așteptări negative cu privire la modul în care se vor desfășura lucrurile în viața ta, exact aia vei primi. Așa dar, deși am fost învățați că este necesar să fim buni, și să facem bine pentru a primi lucruri bune, ceea ce contează cu adevărat este ce gândim că ni se va întâmpla. Acesta este motivul pentru care unele dintre acele ”persoane bune” pe care le cunoaștem sunt mereu lovite de circumstanțele vieții iar acele ”oi negre” au mereu cel mai surprinzător noroc. Iar dacă nu mă crezi, uită-te în jur. Gândește-te la rude, colegi sau prieteni, în special aceia care par să aibă un noroc sau ghinion deosebit. Vei vedea că nu acțiunile lor ”bune” sau ”rele” determină realitatea în care trăiesc, cât mai de grabă așteptările pe care le au. Spre exemplu, am o prietenă care este una dintre cele mai drăguțe, bune și generoase persoane pe care le cunosc. Este absolut minunată. Cu toate acestea, mereu se îmbolnăvește, are probleme financiare, probleme în relații și la locul de muncă. De ce suferă această prietenă atât de mult? Ei bine, ea mereu vorbește despre ghinionul care o înconjoară și despre problemele ei . Își face constant griji cu privire la viitor. Este mereu îngrijorată cu privire la felul în care se vor desfășura lucrurile. Iar din aceste motive, universul îi creează o realitate plină de ghinion, griji și probleme. La polul opus al acestui spectru, am întâlnit acum mai mulți ani un superior care era nepoliticos, arogant și iresponsabil. Era urât de aproape toți membrii echipei. Cu toate acestea, a primit promovare după promovare, iar lucrurile bune păreau că îi pică din pur și simplu din cer. De ce îi mergea așa de bine acestui superior? Ei bine, mereu vorbea despre cât este de grozav, cât de mult îl iubeau ceilalți, și despre cât era de merituos. Nici unul dintre noi nu eram de acord, însă ceea ce gândeam noi nu era important întrucât nu noi îi cream realitatea. Asta nu înseamnă însă că, faptele bune sunt irelevante. Pe muli dintre noi, faptele bune și ajutorul dat semenilor noștri, ne ajută să ne ridicăm moralul. Dacă te simți bine ajutându-i pe ceilalți, atunci ajută-i cât mai mult întrucât asta te ajută să te simți mai bine cu tine! Dacă te simți bine în pielea ta în mod cert vei primi lucruri bune de la univers. Dacă răspândești dragoste și bunătate mai mult ca sigur îți vei crește vibrația iar astfel te vei simți mai bine cu cine ești cu adevărat și cu ceea ce meriți pentru tine. Așa dar continuă să faci asta, întrucât mai mult ca sigur ajută. Însă, ține minte că, cel mai important lucru este să ai așteptări pozitive pentru tine. Într-un final, așteptările sunt cele ce dictează ceea ce primești și ce nu. Dacă nu ai așteptări pozitive pentru tine, nu vei primi niciodată nici un pic de bunătate, generozitate sau ajutor. Ceea ce se întâmplă cu tine, pornește într-un final in interior. Nu este nevoie să alergi peste tot pentru a demonstra cât ești de bun sau cât de multe meriți ceva în funcție de ce cred ceilalți. Ceea ce contează este ceea ce crezi despre tine și despre lucrurile pe care ți le dorești. Așa că fii cât de ”bun” trebuie să fii pentru a te simți bine cu tine. Și încearcă să fii cât mai optimist cu lucrurile pe care ți le dorești. Exprimă-ți puterea și vorbește despre dorințele tale ca și cum te aștepți să se manifeste foarte curând în viața ta. Astfel vei vrea realitatea pe care ți-o dorești! Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!
Publicitate

“Omul are nevoie de un singur vis pentru a suporta realitatea.” – Sigmund Freud

Toti am avut momente in viata in care am fost pe pilot automat. Uneori este o situatie intentionata, strategica, programata ca o modalitate de reincarcare pentru a fi gata pentru urmatorul pas important. In aceste cazuri, ia-ti o vacanta! Nu poti fi mereu in priza.

De cele mai multe ori nu recunoastem ca viata noastra este blocata pe pilot automat, condus de programele mintii noastre ocupate, de calendarele si notitele de pe telefon in locul propriei persoane. Te trezesti la realitate prea tarziu ca sa iti dai seama ca luni intregi ai fost prinsa intr-un timp pe care l-ai pierdut muncind non stop si nu ai avut nicio zi in care sa te relaxezi si sa iti odihnesti mintea si sufletul. De-asta spun oamenii “Timpul trece prea repede. Cum de zboara asa?”

Timpul curge in acelasi ritm, cu sau fara permisiunea noastra. Diferenta consta in faptul ca unii suntem prezenti in viata noastra, altii nu.

Asadar, ce este de facut pentru a prelua din nou controlul asupra vietii tale? Primul pas este sa recunosti cand ajungi pe scaunul pasagerului. Incepe cu aceste trei intrebari recomandate de specialistii de la succes.com:

1. Unde doresc sau fiu, profesional sau personal, intr-un an?

Incearca sa nu privesti mai mult de un an in viitor. Multe persoane fac asta si au tendinta sa subestimeze propriul lor potential si sa isi puna un scop prea mic, cu mai putin timp. Un an este perfect deoarece te ajuta sa ai un obiectiv principal si iti ofera un sentiment mai mare de putere asupra lui (il poti realiza).

Fii sincera cu tine. Daca nue sti fericita acum, cauta si pune-ti intrebari inconfortabile despre ce ar trebui schimbat.

Publicitate

2. Care sunt pasii pe care trebuie sa ii fac pentru a ajunge acolo?

Ai la dispozitie 365 de zile. Cum vrei sa le investesti? S-ar putea sa nu stii care sunt pasii necesari la prima vedere. Este in regula. Daca pana acum nu ai facut nimic in acest sens, indeparteaza-te de prezent si gandeste-te doar la viitor. Descopera cine iti doresti sa fii cu adevarat. Inchide ochii si imagineaza-ti cum ar arata ziua ta. Ce sarcini si taskuri vei avea? Acestea sunt lucruri pe care nu le-ai invatat inca, asa ca incearca sa descoperi cum poti acumula experienta, cum te poti pregati sau cum poti gasi un mentor in acest domeniu.

3. Folosesc timpul meu intr-un mod care ma ajuta sa ating aceste obiective?

In mod evident, toata lumea are nevoie de o slujba si, uneori, pasiunile noastre nu se aliniaza cu programul de munca de la 9 la 18:00. Nu spun sa renunti la job-ul tau pentru a iti urma visurile. Nu inca.

Insa nici nu poti renunta la ce iti doresti. Nu iti petrece restul vietii facand ceva ce nu iti place. Gaseste o solutie, schimba-ti planurile si fa-ti timp sa te ocupi si de visurile tale. Foloseste de tot ce ai pentru a te apropia mai mult de obiectivul tau. Important este sa fii realista. Daca Roma nu a fost construita intr-o zi, de ce inca atat de multe persoane cred ca succesul apare deodata?

Timpul trece si viata merge mai departe. Ai doua optiuni: sa detii fraiele sau sa ramai pe pilot automat, pe scaunul pasagerului. Intrebarea este… esti in regula cu asta?

Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!

Publicitate
Alte Articole
Dezvoltare Personala
Pe lângă diferenţele evidente între bărbaţi şi femei, există şi explicaţii de natură psihologică, care fac ca femeile să plângă mai mult decât bărbaţii. Asta nu este neaparat un lucru bun, pentru că persoanele care se abţin să plângă rămân cu o cantitate de stres, ce poate degenera în boli fizice. Plânsul are aspecte pozitive, dar şi negative. În cazul copiilor mici, specialiştii spun că dacă plâng vor fi sănătoşi, iar dacă plânge în exces, este posibil să sufere ulterior de ADHD (o tulburare de comportament caracterizată prin dificultatea celui diagnosticat de a-şi menţine atenţia şi a se concentra asupra unui lucru fără a fi distras de impulsivitate şi hiperactivitate). Plânsul se manifestă diferit la bărbaţi în raport cu femeile. Conform unor statistici, femeile plâng de 3 până la 5 ori pe lună, iar bărbaţii plâng odată până la trei ori pe lună, iar unii chiar deloc. Femeile plâng mai mult decât bărbaţii pentru că asta este natura feminină, ele sunt mai receptive, mai emoţionale, în timp ce bărbaţii sunt mai cerebrali, mai mentali. Asta arată practic receptivitatea individului respectiv la emoţiile celor din jur. O persoană acumulează mult stres, tensiune fizică, emoţională sau intelectuală, iar acestea sunt eliberate prin plâns. Lacrimile sunt declanşate de nervii din sistemul limbic, care ajung din trunchiul cerebral în glandele lacrimare. Plânsul de cele mai multe ori este un factor eliberator, scopul acestuia fiind unul emoţional. Unde duce plânsul în exces Sunt unele persoane care se abţin să plângă, în special în prezenţa altor persoane, dar odată ajunse acasă se descătuşează şi plâng. Alte persoane plâng pentru că îi văd pe alţii că plâng, deci vorbim de aşa numitul plâns prin simpatie. De multe ori plânsul este ca un semnal de ajutor, pe care cei din jurul său îl percep imediat şi încearcă să îl ajute. Per ansamblu, plânsul ne ajută să ne eliberăm de stres, dar plânsul în exces dăunează organismului. ”Când o persoană plânge foarte des, pierde foarte multă energie vitală, iar mintea nu mai acţionează la aceeaşi parametri. O astfel de persoană nu se mai poate concentra, nu mai are energie şi nu mai are nici randamentul dorit”, precizează Stelian Chivu. Există chiar o glumă, care spune că ”decât să râzi la psihiatru, mai bine plângi la psiholog”. Este recomandat să plângi pe umărul cuiva. Dacă nu ai o persoană apropiată, o poţi face la duhovnic sau psiholog. Există chiar anumite psihoterapii, care te ajută să eliberezi stresul acumulat prin plâns. Ne simţim mai bine după ce plângem pentru că organismul eliberează hormonii vinovaţi de acumularea stresului. ”Când plânge, persoana respectivă arată că lasă garda jos. Atunci, el nu mai este violent, nu mai este gata de atac. Dimpotrivă, cere ajutor, apărare sau iertare”, detaliază psihologul Stelian Chivu. Când e bun plânsul Lacrimile aduc şi diminuarea excesului de energie emoţională, restabilind homeostazia (proces de reglare prin care organismul îşi menţine diferitele constante ale mediului interior în limitele valorilor normale). O partidă bună de plâns te echilibrează, dar o partidă prelungită de plâns te devitalizează. Un alt aspect extrem de important al plânsului este că umezeşte ochii. Deşi pare greu de crezut, există persoane care nu au lacrimi şi îşi pun în ochi lacrimi artificiale. În cazul acestor persoane, glandele lacrimare au fost influenţate de anumite dezechilibre din corp şi nu au lacrimi. Dacă se folosesc lentilele de contact în exces sau calculatorul este utilizat prea mult, ochii vor lăcrima, deci organismul găseşte mereu căi de a se proteja. Când este creată o presiune mentală, omul rămâne interzis sau chiar şocat, blocat. Când se crează o presiune emoţională, organismul se eliberează prin plâns. Din păcate, lacrimile sunt folosite de multe ori şi ca un instrument de manipulare sub forma şantajului emoţional. În cazul copiilor, plânsul mai este numit şi cordonul ombilical acustic. ”Când copilul plânge, mama intră în stare de alertă”, explică psihlogul Stelian Chivu. Plânsul este de cele mai multe ori asociat cu eliberarea durerii. Spre exemplu, durerea fizică neexprimată crează un puternic şoc emoţional. În cazul copiilor, plânsul protejează ochii datorită caracteristicilor antivirale şi antibacteriene ale lacrimilor. Plânsul din orice Există oameni care plâng la cel mai neînsemnat eveniment. Asta arată o sensibilitate pronunţată a acestora la factorii exteriori. Persoanele în cauză trebuie să conştientizeze că au o problemă şi să acţioneze în sensul rezolvării ei. O problemă şi mai mare o au persoanele care plâng prin empatie cu alte persoane. Acest lucru nu este deloc în regulă, pentru că în loc să ajuţi persoana să îşi rezolve problema, nu faci altceva decât să devii şi tu un plângăcios. ”În loc să aibă o stare înaltă, de încurajare, de îmbărbătare, accentuează starea de rău a persoanei care plânge”, precizează Stelian Chivu. Există şi situaţii în care plângem pentru că ne simţim vinovaţi de ceva ce am făcut sau nu am făcut. Nu este recomandat să plângi de ce îţi aduci aminte, pentru că nu faci altceva decât să retrăieşti la nesfârşit situaţia şi starea respectivă. Este plâns de tristeţe, de supărare, şi este plâns de fericire, aşa numitele lacrimi de suflet. Plânsul poate apare şi când trăim nişte emoţii foarte intense şi ne dau lacrimile de bucurie. Plânsul reprezintă practic o descărcare emoţională a persoanei respective. ”Este o formă de eliberare a organismului prin lacrimi”, explică psihologul Stelian Chivu. Concluzionând, trebuie să plângem des şi de fericire. Nu întotdeauna va fi posibil, dar când se iveşte ocazia, nu trebuie să o ratăm. Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!