Principiul divin se manifestă în om prin lumina interioară. Omul care se află pe calea sufletului său – devine o persoană care atrage atenția specială a celorlalți. În popor, aceasta se numește carismă. Când o astfel de persoană intră într-o încăpere sau într-o companie, poate să nu spună nimic.
Cel care strălucește din interiorul său va stârni instantaneu și fără cuvinte interesul celorlalți oameni, aceștia vor începe să-i pună întrebări, să-i acorde atenție și să-i încredințeze răspunsurile. Cei care își permit luxul de a fi unici sunt oamenii viitorului, cei care vor trece prin această Tranziție evoluționară.
SOCIETATEA ȘABLONULUI
Cu toate acestea, unicitatea nu este la modă în prezent. Societatea neurotică, care reprezintă lumea modernă, are mai multă încredere în uniformitate. Cultul acestei uniformități este vizibil pretutindeni: pe rețelele de socializare, pe străzi, în grupuri și pe televizor.
Buzele umflate în mod egal, sprâncenele groase la fete sau bărbile perfect tăiate la băieți, aceleași mărci de ceasuri/smartphone-uri/genți sau haine. În funcție de venituri și statut social, șablonul poate arăta puțin diferit, dar esența nu se schimbă. Șablonul rămâne șablon. Această uniformitate poate confunda oamenii, atunci când te uiți pe rețelele de socializare, poți confunda o persoană cu alta. Majoritatea dintre ei sunt prea asemănători, ca și cum ar fi fost făcuți la imprimantă…
Personalitatea multora este înlocuită acum de o mască. Oamenii nu doar că poartă măști de uniformitate, gândire pozitivă sau aparentă frumusețe, dar nu observă cum se trădează și își pierd propria identitate. Pentru a fi asemănător cu șablonul, trebuie să renunți la cine ești cu adevărat.
Nici în sistemul de educație, nici în societate nu se acceptă unicitatea. În școlile noastre nu se acordă atenție faptului că un copil are un talent artistic, de dans sau un talent de cercetător, sau oricare altul… Cel mai important este să treci examenele, restul nu mai contează. Și ce este această examinare? Un sistem creat inițial pentru cei cu deficiențe mentale, fără abilități de vorbire, capabili să bifeze doar căsuțele cu răspunsuri. Citiți despre originea acestui sistem și veți vedea.
LUMEA ILUZORIE A CULTULUI MATERIALULUI
Cei care se adaptează șabloanelor încep treptat să trăiască în două realități: cea inventată și expusă în public. Și cea care este ascunsă adânc, adânc în interiorul lor. Aceasta se manifestă prin tristețea care apare brusc, sentimentalitatea neașteptată sau sentimentul de melancolie care poate apărea înainte de somn. Când se termină o zi și îți amintești de golul ei semnificativ, undeva înăuntrul tău poate fi foarte trist și mohorât.
Pentru că atâta timp cât sufletul este încă viu înăuntrul tău, mergem pe calea vieții cu lumina divină. Dar când se stinge în interior, nu mai rămâne nicio speranță de bucurie în viață.
Mulți oameni s-au separat deja de religie și această tendință va câștiga din ce în ce mai mult teren, dar oamenii nu s-au ancorat de vreun alt mal al spiritualității.
A nu fi în egregore este grozav, mai ales atunci când ai propria ta coloană internă și gene ale conștiinței. Dar să trăiești doar prin prisma materialului reprezintă decăderea sufletului la nivelul animalelor. Un animal frumos, cu buze umflate și mușchi întinși în sala de sport, dar totuși un animal. Aceasta se referă la viața efemeră a trupului, nu la viața infinită a sufletului. Și de aceea, tot mai puțini sunt cei cu care poți purta discuții profunde. Tot mai puțini sunt cei cărora astfel de subiecte îi interesează măcar puțin.
Deci, la un anumit moment al vieții lor, dezamăgirea va veni inevitabil pentru oamenii care s-au trădat pe ei înșiși. Munca se va transforma într-o ură, chiar dacă anterior părea de succes și valoroasă. Energie va începe să se scurgă acolo, ca prin degete. Este cazul în care te întorci acasă și te prăbușești în pat fără putere. Iar unii, pentru a scăpa de această tensiune, va umple un pahar cu băutură, uitând că începe să repete în mod neobservat soarta celor pe care îi condamna atât de mult în copilărie.
Scăderea energiei, primele riduri sau cute în jurul taliei, realizarea că ai lovit tavanul și că atingerea vechilor realizări nu mai funcționează – toate acestea vor duce la o insatisfacție a plăcerilor. “O nouă călătorie va rezolva totul”, va crede cu entuziasm o astfel de persoană și chiar va face o călătorie, unde va simți o creștere a energiei pentru o perioadă scurtă de timp, apoi se va întoarce acasă și valul de tristețe și gol depresiv va lovi din nou.
Succesul material este bun atunci când este un bonus pentru adevăratele merite pe calea destinului tău, nu un scop în sine al unei vieți goale…
Însă din toată această masă de uniformitate, doar câțiva, dar totuși se vor întreba: cine sunt eu, de unde vin și de ce sunt aici pe Pământ? Care este adevărata mea menire? Care este misiunea și calea sufletului meu? Ce pot face pentru ceilalți oameni? Ce pot face pentru ca lumea să devină mai bună? Care este unicitatea mea proprie, în ce nu sunt ca ceilalți? Ce talente, calități, abilități am?
Și din la acest moment, când o persoană își va pune aceste întrebări, când va dori să-și studieze esența interioară, încep să apară schimbări în viața sa, deoarece răspunsurile vin la noi atunci când ne punem întrebările corecte cu adevărat. Atunci vor apărea și mentorii, și noi cunoștințe, și un alt cerc de comunicare. Focalizarea atenției mută realitatea noastră în acel loc pe care, în trecut, era chiar înfricoșător să îl privim.
Și de îndată ce o persoană începe să acționeze în această nouă direcție pentru el, atunci cu siguranță va veni un val de energie, în special dacă acea persoană acționează fără a se uita la propriile temeri și îndoieli. Deoarece temerile sunt vindecate doar prin acțiuni. Și atunci când acționăm pe calea sufletului nostru, atunci fericirea vine ca un bonus. Și chiar mai mult decât am visat vreodată…
