“Căpătăm înțelepciune din eșec mai mult decât din succes. Adesea descoperim ce vom face, descoperind ceea ce nu vom face.” – Samuel Smileș
Ce este intelepciunea? Auzim foarte des acest cuvant in zilele noastre – nevoia de intelepciune, traditiile intelepciunii, scolile intelepciunii.
Fiecare dintre noi ne dorim sa avem mai multa intelepciune. Si ca altii sa o aiba, de asemenea. Prea multa durere si suferinta omeneasca vine din lipsa de intelepciune. Dar care este aceasta calitate pe care o detinem?
Cei mai multi dintre noi sunt familiari cu progresia de la informatie la cunostinte:
* Datele sunt fapte brute; literele de pe o pagina, de exemplu.
* Informatiile vin din modelele si structura datelor. Literele aleatorii furnizeaza putine informatii; dar in cazul in care ele scriu cuvinte si cuvintele creeaza fraze, ele transmit informatie si inteles.
* Cunoasterea vine de la generalizarile din informatie. Noi construim intelesuri despre lume, despre noi insine si alte persoane.
Intelepciunea se refera la modul in care ne folosim cunostintele. Esenta ei este discernamantul. Judecata limpede dintre bine si rau. Ajutor sau daunator. Adevar sau iluzie.
De exemplu, am putea ajunge sa intelegem ca, in profunzime, fiecare dintre noi vrea sa fie iubit si apreciat. Dar folosim apoi acele cunostinte pentru a-i manipula pe altii pentru propriile noastre scopuri? Sau le folosim pentru beneficiul tuturor, avand in vedere felul in care raspundem la o situatie, intr-un mod care este cu adevarat atent?
In prezent, omenirea are o cantitate uriasa de cunostinte, dar inca foarte putina intelepciune. Buckminster Fuller a numit acest moment examenul nostru final de evolutie. Este specia noastra potrivita pentru a supravietui? Avem intelepciunea care ne va permite sa ne folosim puterile extraordinare pentru binele nostru, si pentru al generatiilor care vor veni?
Exista o perceptie comuna, ca intelepciunea vine odata cu varsta. Cei intelepti au invatat din experienta ca in viata exista mai mult decat dobandirea averii si a faimei. Ei stiu ca iubirea si prietenia conteaza mai mult decat ce cred altii despre ei. Ei sunt in general buni, multumiti de ei insisi.
Dar de ce sa asteptati pana la batranete? Intr-o lume ideala am termina scoala nu doar cu suficiente cunostinte pentru viata din viitor, dar si cu intelepciunea a cum sa folosim aceste cunostinte.
In mod natural apare intrebarea: Cum putem dezvolta intelepciunea? Se pare ca intelepciunea pe care o cautam este deja acolo, in centrul fiintei noastre. In adancul nostru stim ce e bine si ce e rau; acest discernamant este o parte intrinseca a fiintei umane. Dar vocea tacuta a acestei cunoasteri interioare este, de obicei, obturata de mintea noastra ocupata cu ganditul, incercand intotdeauna sa ne ajute sa obtinem acele lucruri despre care noi credem ca ne vor aduce pace si fericire, si evitandu-le pe acelea care ne aduc durere si suferinta.
Deci, intrebarea reala este: Cum putem permite ca lumina interioara, din intelepciunea noastra innascuta, sa straluceasca prin intermediul constientizarii de zi cu zi si sa ne ghideze in deciziile noastre? Iar aceasta, asa cum multi au descoperit in timp, nu vine din a face mai mult, ci din a face mai putin.
