A fost odată un inginer. Toată viața a construit case, dar a devenit bătrân și a decis să se retragă.
„Demisionez”, i-a spus el angajatorului său. – Mă retrag. Îmi voi crește nepoții cu bătrâna mea soție.
Patronului i-a părut rău să se despartă de acest om și l-a întrebat:
– Ascultă, hai să o facem o înțelegere – construiește ultima casă și după asta poți să pleci. Iți vom oferi și un premiu bun!
Inginerul a fost de acord. Potrivit noului proiect, el a trebuit să construiască o casă pentru o familie mică și a început imediat: coordonare, căutare materiale, inspecții …
Inginerul se grăbea pentru că se vedea deja pe el însuși plecat de la firmă. Nu a terminat unele lucruri, a simplificat altele, a cumpărat materiale ieftine, pentru că acestea puteau fi livrate mai repede … A simțit că nu face cea mai bună treabă, dar s-a justificat spunând că acesta este sfârșitul carierei sale. La finalizarea construcției, el l-a sunat pe patron.
El a verificat casa și a spus:
– Să știi că aceasta este casa ta! Aici, ai cheile, poți intra. Toate actele sunt deja făcute. Acesta este un cadou de la firmă pentru mulți ani de muncă.
Numai el știa ce simțea aflând că și-a construit singur casa la cea mai slabă calitate! Stătea roșu de rușine și toți cei din jur băteau din palme, îl întâmpinau în casa nouă și credeau că roșea de timiditate. Și-a dat seama că toate greșelile și neajunsurile casei erau acum problemele sale dar toți cei din jur au crezut că este rușinat de darul cel scump.
Și acum urma să locuiască în singura casă pe care a construit-o prost …
Morala:
Suntem cu toții ingineri. Ne construim viața la fel ca un inginer înainte de pensionare, Nu depunem eforturi considerând că rezultatele acestei construcții nu sunt atât de importante. De ce ar merita efort suplimentar? Dar apoi ne dăm seama că trăim într-o casă pe care am construit-o noi înșine. La urma urmei, tot ceea ce facem astăzi contează. Astăzi construim deja o casă, în care ne vom muta mâine.
