De ce intalnim anumite persoane pe drumul vietii sau de ce nu le intalnim pe altele, de ce le intalnim in perioadele agitate ale vietii si nu in cele linistite, de ce le intalnim prea devreme sau uneori prea tarziu? Sunt multe intrebari la care inca nu vom gasi un raspuns, dar nimic nu e intamplator.
Uneori visam alaturi de aceste persoane, zambim, ne atasam, iubim. Unele intalniri se vor incheia frumos, iar altele trist. Unele persoane vor sta langa tine pentru totdeauna, iar altele vor pleca din viata ta, vor pleca probabil cu bucati din sufletul tau. Vor pleca pentru a putea face loc altor persoane care sa vina sa iti completeze golurile lasate de cele care au plecat. Nu ne atingem intamplator sufletele. Exista o voce interioara in fiecare dintre noi care fara sa ne dam seama cheama anumite suflete pe parcursul vietii. Si astfel ne intalnim…
Lasam sufletul sa ne indrume pasii, ne apropiem, luptam impreuna ca mai apoi uneori sa ajungem in final sa luptam unul impotriva celuilalt. Cu timpul uitam sa ne mai ascultam sufletul si in schimb ne ascultam orgoliul. Ne trezim prea tarziu ca am uitat sa ne zambim, am uitat sa ne tinem de mana, am uitat de sentimentele care ne legau, am uitat sa ne iubim si am uitat de tot ce am construit impreuna. Uitam pur si simplu de suflet si de vocea acestuia si de faptul ca ne-am intalnit dintr-un anumit motiv.
Chiar daca vor fi persoane care vor ramane doar o perioada in viata ta sau persoane pe care a fost nevoie sa le scoti pentru a nu iti face rau, uita de razbunari sau vorbe fara rost. Ai doar de castigat daca dupa experiente neplacute avute cu unii oameni, poti sa te uiti in urma fara sa ai resentimente si sa lasi gandurile bune sa iasa la suprafata, atat fata de tine, cat si fata de celelalte persoane.
Mergi in cotinuare pe drumul tau, mergi ascultandu-ti in continuare sufletul si poti fi sigur ca nimic rau nu se poate intampla. Iubeste in continuare, iubeste din ce in ce mai mult, deoarece aceasta este singura slabiciune a oamenilor puternici, dorinta de a da din ce in ce mai mult indiferent de consecinte.
Invata lectia si mergi mai departe. Nu lovi inapoi, deorece te va durea si pe tine. Refuza sa te impotmolesti si crede in continuare in oameni, in tot ce-i frumos, in iubire si in lucrurile care ne apropie. Iti vei da seama ca nu ai facut altceva decat sa mai faci un pas spre tine, ca ai mai urcat o treapta spre locul unde iti doresti sa ajungi.
Vei trai si dezamagiri si vei crede ca totul in jurul tau si mai ales in sufletul tau se destrama, dar va veni clipa cand iti vei da seama ca de fapt in interior sufletul tau iti construia caracterul, il contruia pentru ca mai apoi sa isi continue strigatul. Cu fiecare vorba urata la care ai raspuns cu bunatate, sufletul tau mai punea o caramida. Si uite asa… ceva cu adevarat frumos se gaseste acum in interiorul tau.
Nu uita, nimic, dar absolut nimic nu e intamplator… iar drumul spre iubire si fericire incepe cu tine.
De unde atatia oameni rai?
De unde atata rautate?
Ce-i face pe unii oameni sa devina rai? Sa-i faca sa barfeasca, sa minta, sa insele, sa fure…si sa nu intelegeti gresit, eu cred ca – prin definitie – omul e bun. Omul, asa cum il vad eu, poate face atat de multe lucruri bune pentru el si pentru ceilalti incat exact chestia asta ma face sa privesc perplex comportamentul multora dintre noi, oameni care ar putea fi buni… dar mustesc de rautate. Si cred ca de cele mai multe ori… degeaba…
“Vor exista mereu oameni care te vor rani, asa ca trebuie sa-ti pastrezi increderea si doar sa ai mai multa grija in cine ai incredere si a doua oara.” – Gabriel Garcia Marquez