Testul Vrajitoarelor: Alege o matura si afla ce fel de vrajitoare esti!

Odată, la uşa unui bătrân înțelept a bătut o tânără şi cu lacrimi în ochi i-a povestit povestea sa: – Nu ştiu cum să trăiesc în continuare – a spus ea cu voce tremurândă. – Toată viața m-am comportat bine cu oamenii, am fost sinceră cu ei, mi-am deschis sufletul… Am făcut doar bine tuturor, fără să aștept ceva în schimb. Am făcut totul gratuit, dar în schimb am primit doar rău și batjocură. Am obosit…spuneți-mi, ce pot să fac? Înțeleptul a ascultat-o cu răbdare și i-a oferit fetei un sfat: – Dezbracă-te goală şi mergi pe străzile orașului – a pus bătrânul calm. – Îmi pare rău, dar nu voi face aceasta! Probabil aţi înnebunit sau e o glumă! Bătrânul atunci s-a sculat, a deschis larg uşa şi i-a pus în faţă o oglindă. – Te simți rușinată să ieși goală în stradă, însă nu şi atunci când mergi prin lume cu sufletul dezgolit, deschis ca această uşă. Le permiți tuturor să intre. Sufletul tău e o oglindă, de aceea noi toţi vedem în alţi oameni propria reflexie. Sufletul lor e plin de răutate şi vicii – exact această imagine o văd când privesc în sufletul tău pur. Lor nu le ajunge forta şi curajul pentru a recunoaște că ești mai bună decât ei. Din păcate aceasta o pot face doar oamenii curajoși. – Ce ar trebui să fac? Cum pot schimba această situație, dacă de mine nu depinde nimic? – a întrebat fata. – O să-ţi arăt ceva. Privește grădina mea. Mulți ani la rând ud aceste flori frumoase, am grijă de ele. Sincer să-ţi spun, n-am văzut niciodată cum îşi desfac bobocii. Tot ce văd – sunt aceste flori înflorite, care mă atrag cu frumusețea şi mirosul lor. Draga mea copilă, învață de la natură. Privește aceste flori şi fă ca ele – deschide-ți sufletul cu atenție, pentru ca oamenii nici să nu observe acest lucru. Deschide-ţi sufletul doar oamenilor buni. Pleacă de la cei care-ţi rup petalele, le aruncă sub picioare şi le calcă. Aceste buruieni încă nu au crescut până la nivelul tău, de aceea nu îi vei putea ajuta cu nimic. Vor vedea în tine doar o reflexie urâtă a lor. În lume există multă murdărie şi răutate. Dar cel ce doreşte, poate rămâne curat…

De ce îi îngăduie Dumnezeu pe oamenii care fac atât de mult rău celorlalţi?

Acum ceva vreme mama îmi spunea într-un anumit context: „Mamă, te întreb şi eu ceva: Dumnezeu nu-i vede pe oamenii ăştia ce fac? Cum îi mai rabdă pământul de atâta răutate?”. Discuţia era despre cineva care ne-a influenţat negativ viaţa şi despre care ştiam că a făcut rău şi altor persoane. O persoană care stătea într-o anumită funcţie de conducere de mult timp, şi care devenea din ce în ce mai severă cu trecerea timpului. Acum două săptămâni am fost la înmormântarea bunicului meu la ţară, şi acolo unul din unchii mei, nedreptăţit de un frate mai mic al său îmi spune: „Claudiu, zi-mi şi mie, aşa scrie în Biblie? Să-ţi baţi joc de fratele tău, să iei tot ce are? Unde e dreptatea? Dumnezeu nu vede toate astea?” Şi eu adesea mi-am pus această întrebare şi uneori mă poticneam şi deznădăjduiam. Oare Dumnezeu doarme? De ce îngăduie ca în mod repetat, ani de zile la rând, un om să facă atât rău altor oameni? De ce nu este pedepsit? De ce nu-i stă nimeni împotrivă? Teoretic înţeleg, că oamenii sunt liberi şi Dumnezeu le-a oferit această libertate şi prin prisma alegerilor pe care le fac vor primi răsplata lor. Dar totuşi, lumea este continuu, secundă de secundă, observată, protejată şi condusă de Dumnezeu, şi totuşi uneori pare că nu intervine deşi ar putea. Astăzi citind capitolul 2 din Epistola către Romani am dat peste următoarele versete: „Pentru aceea, o, omule, oricine-ai fi tu, cel care judeci, eşti fără cuvânt de apărare: fiindcă în ceea ce pe altul îl judeci, pe tine însuţi te osândeşti, căci aceleaşi lucruri le faci şi tu, cel care judeci.” (Rm, 2,1) Să nu mai judecăm, să închidem ochii, oare aste este rezolvarea? Nu!, nu acesta este răspunsul întrebării din titlu, ci versetul care urmează: „Şi noi ştim că judecata lui Dumnezeu este după adevăr faţă de cei care fac unele ca acestea.” (Rm 2,2) Deci, deşi suntem indignaţi de răul din jur totuşi trebuie să conştientizăm două lucruri: Şi noi facem răul pe care-l acuzăm în comportamentul altora. Dumnezeu va judeca drept pe fiecare la momentul potrivit, şi nimeni nu-L poate păcăli. Şi mai este ceva foarte important. Să presupunem că eu aş fi în locul lui Dumnezeu de mâine, şi aş conduce lumea pentru un an de zile. Ce aş face? Aş fi mai tranşant cu răul, l-aş tăia din rădăcină chipurile... Uităm totuşi că măsurile agresive rezolvă pe moment lucrurile, dar constrângerea nu schimbă răul în bine, doar iubirea şi iertarea au această putere. Dumnezeu în conducerea acestei lume nu se foloseşte doar de pedepse şi constrângeri ci se foloseşte şi de multă îngăduinţă şi iertare, răbdând şi aşteptând ca oamenii să conştientizeze răul la un moment dat şi să se schimbe. Dacă eu aş conduce lumea de mâine în locul lui Dumnezeu, cu siguranţă n-aş avea atâta răbdare şi înţelegere pe cât are El cu fiecare om în parte, cunoscându-i orice gând ascuns al inimii. Iată ce spune Sf. Apostol Pavel în continuare: „Sau dispreţuieşti tu bogăţia bunătăţii Lui şi a îngăduinţei şi a îndelungii Lui răbdări?; nu ştii tu că bunătatea lui Dumnezeu te duce la pocăinţă? ” (Rm. 2, 3) Indignarea această a noastră faţă de oamenii răi este şi o consecinţă a slabei noastre puteri de a ierta şi a avea răbdare cu cei ce ne greşesc. De ce îi îngăduie Dumnezeu pe oamenii care fac atât de mult rău celorlalţi? Pentru că are putere să facă asta, pentru că este fără patimă şi răutate, şi nimic din interiorul lui nu-L îndeamnă să se răzbune. Indignarea noastră vine şi din neputinţa de a face ceva pentru a rezolva lucrurile. Dumnezeu văzând răul făcut de ceilalţi are putere să-i anihileze efectele, şi nimic nu-i stă în cale să reaşeze lucrurile la loc într-o secundă. Totuşi răbdarea şi îngăduinţa Lui au un scop pedagogic foarte înţelept, benefic întregii omeniri. Indignarea noastră faţă de faptul că Dumnezeu nu-i pedepseşte pe cei răi este indirect o dispreţuire a bogăţiei bunătăţii Lui, a îngăduinţei şi îndelungii Lui răbdări. IPS Bartolomeu Anania spune comentând acest verset: „Bunătatea lui Dumnezeu nu e o „slăbiciune“ divină, ci şansa oferită omului de a se îndrepta.” Iată ce spune în continuare Sf. Apostol Pavel: „Dar după împietrirea ta şi după inima ta nepocăită îţi aduni mânie în ziua mâniei şi a descoperirii dreptei judecăţi a lui Dumnezeu,” (Rm. 2,5) Şi în caz că ne e teamă că Dumnezeu nu ştie ce se întâmplă şi nu răsplăteşte, Pavel spune în continuare: „Care-i va da fiecăruia după faptele lui: viaţa veşnică celor ce prin stăruinţă'n faptă bună caută mărire, cinste şi nestricăciune, dar urgie şi mânie iubitorilor de ceartă, care nu se supun adevărului, ci nedreptăţii i se supun:” (Rm. 2, 6-8) Un lucru ar trebui să-l ştim, cei ce fac răul şi nu se pocăiesc, nu doar vor ajunge în iadul chinurilor veşnice ci suportă în inimile lor consecinţele păcatului imediat după ce l-au săvârşit: „necaz şi strâmtorare peste tot sufletul omului care face răul, al iudeului mai întâi, şi al elinului; (Rm. 2, 9) Iar cei ce fac binele, nu doar vor moşteni împărăţia cea pregătită lor de la întemeierea lumii ci vor primi în sufletul lor imediat harul lui Dumnezeu, care aduce bucurie şi multă linişte: „dar mărire, cinste şi pace oricui face binele: iudeului mai întâi, şi elinului.” (Rm. 2,10) Iar în finalul acestui discurs concluzia este clară: „Căci la Dumnezeu nu există părtinire!” (Rm. 2, 11) Adică Dumnezeu nu favorizează pe nimeni, ci este bun şi drept şi vrea ca tot omul să se mântuiască şi la cunoştinţa adevărului să vină. Pentru a înţelege şi mai bine această discuţie putem reciti pilda cu omul acela care a semănat sămânţă bună în grădina sa iar noaptea vrăjmaşul a venit şi a semănat neghină, iar neghina a crescut şi a început să înnăbuşească sămânţa bună. La propunerea secerătorilor de a smulge neghina, stăpânul refuză argumentând că în felul acesta va risca şi smulgerea roadelor bune. Tâlcuind pilda Mântuitorul Hristos spune că sămânţa bună sunt fii împărăţiei şi sămânţa rea sunt fii diavolului. Convieţuirea lor împreună ar trebuie să fie benefică de ambele părţi, cei răi să ia exemplu de la cei buni şi să se pocăiască, iar cei buni să crească în virtuţi încercaţi fiind în relaţiile cu cei răi. De ce îi îngăduie Dumnezeu pe oamenii care fac atât de mult rău celorlalţi? Pentru că îi iubeşte pe cei răi şi le arată iubire pentru a se pocăi de greşelile lor. Pentru că poate să le dea putere celor buni să treacă peste suferinţele primite de la cei răi. Pentru că Dumnezeu poate scoate şi din cel mai mare rău, un bine şi mai răsunător. Pentru că încurcate sunt căile lui şi cu greu de înţeles şi memorat de către noi. Pentru că numai Hristos are putere să-şi iubească vrăjmaşii... iar noi putem face asemenea doar prin El, prin harul lui Dumnezeu pe care-l primim în dar. (Claudiu, ortodoxiatinerilor.ro) Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!
Publicitate

Ce fel de vrăjitoare fără mătură? Nici pe surori să le vizitezi, nici să cureți prin casă. Nu îți face griji! Venim în ajutorul tău pentru a schimba situația creată. Privește atent imaginea de mai jos și alege mătura care îți place cel mai mult dintre cele 10.

Ai ales deja? Acum îți voi povesti ce fel de vrăjitoare ești în realitate:

Mătura Nr.1: Vrăjitoare obișnuită

După caz poți pretinde a fi femeie de serviciu sau lucrător la spații verzi. În măsură egală ești și rea, și periculoasă. În orice caz, e mai bine să nu fii călcată pe coadă.

Mătura Nr.2: Vrăjitoare din convingere

Sigur, nu o să-ți vină pe plac dacă vei fi luată drept femeie de serviciu, dar în același timp nu ești gata să te evidențiezi din mulțime. Nu degeaba au trecut 100 de ani de inchiziție.

Mătura Nr.3: Vrăjitoare dezordonată

Această mătură este oglinda ideală a coafurii tale. La fel cum nuiele din mătură privesc în toate părțile odată, așa și energia zvâcnește din tine fără o analiză și un control ordonat. Atenție! Să nu devii victima propriei magii. Altfel vei fi zdrobită în bucățele.

Mătura Nr.4: Vrăjitoare estetică

Greutatea ta nu depășește normele admise, iar magnetismul este de nivelul unei Regine a Întunericului. Fiecare pas pe care îl faci este însoțit de vocea satisfăcută a motanului negru. Cei mai de vis prinți se aștern la picioarele tale, iar gingașele prințese își zmulg din cap până și ultimul fir de păr de ciudă, dorindu-ți moarte teribilă. Nici să nu-și facă speranțe! Ești fermecătoare și profesionistă în toate: de la necromanția obișnuită până la chemarea celor mai teribili demoni.

Mătura Nr.5: Vrăjitoare cu mari capacități

Publicitate

Inchizitorii încep să sughite doar auzindu-ți numele. Din cauza ta au luat sfârșit Cruciadele și a început Marea Revoluție Franceză. Ești adevărata rădăcină a tuturor relelor și neplăcerilor. Dar în același timp – o gingașă floare în grădina Creatorului. Oamenii te evită, iar animalele te iubesc devotate. Te apreciază dușmanii, iar prietenii se tem de tine.

Mătura Nr.6: Vrăjitoare voinică

O vrăjitoare voinică este precum un luptător cu mătură în loc de sabie. Rezistența ta nu cunoaște limite. Ai învățat cum să îți ascunzi partea întunecată a sufletului, iar cu orice ocazie te cufunzi într-o stare zen. După ce reușești să atingi cel mai înalt nivel de concentrare, te arunci asupra inamicului ca un fulger.

Mătura Nr.7: Vrăjitoare cu kilograme în plus

Frumusețe, cu siguranță ai nevoie de o mătură mai trainică și de un întuneric mai dens pentru a putea ține piept acestei răutăți. Ascultă-mă, adevăr zic…

Mătura Nr.8: Vrăjitoare misterioasă

Ai mai multe ingrediente decât cea mai complexă mâncare. Nu vă lăsați păcăliți de primele impresii – te poate surprinde în cele mai neașteptate momente. Chiar și în cel mai infernal trafic reușești să te deplasezi cu măiestrie.

Mătura Nr.9: Vrăjitoare cu mari ciudățenii

Ești atât de interiorizată și misterioasă, încât nici tu nu știi ce să aștepți de la tine. În cele din urmă nici măcar vrăjitoare nu te consideri. În jur totul de la sine se strică, arde, explodează, se transformă în broaște… Ce coincidență!

Mătura Nr.10: Regina vrăjitoare

Ai un pic din Maleficent, un pic din Regina – mama vitregă și încă un pic din Ursula – vrăjitoarea mărilor. Ești o combinație a calităților tuturor tiparelor, ești visul ideal al oricărei vrăjitoare. Stilul tău aristocratic și clasic subliniază faptul că ești capul tuturor relelor. Iar urma lăsată de mătura ta este asemenea unei urme luminoase de la o cometă.

Ei bine, am împrăștiat toate măturile… acum putem zbura și la reuniune.

Vă dorim o viață plină de iubire

Sursa: perfectmedia.ro

Daca ti-a placut, nu pleca fara sa distribui mai departe! Multumim!

Publicitate
Alte Articole
Teste de Personalitate