Te simti prizoniera cuiva? Afla cum sa scapi…

“Nu este nimic pe acest pamant mai de pret decat prietenia adevarata.” – Toma de Aquinas Ajungem la un punct in viata in care intelegem ca nu trebuie sa ne asteptam la multe lucruri din partea celor din jur si nu ar trebui sa facem pe nimeni responsabil de propria fericire, sanatate si bunastare. Cunoastem oameni care se numesc singuri prieteni si prieteni adevarati carora le pasa de noi. Cum facem insa diferenta dintre ei? Iata sase moduri in care putem selecta prietenii adevarati de cei care se dau drept prieteni: PRIETENII ADEVARATI ISI ONOREAZA CUVINTELE PRIN ACTIUNI “Nu pe cuvinte ar trebui sa punem accentul. Vorbitul este ieftin. Trebuie pus pe actiune.” – Howard Berman Dragostea este un verb, iar daca cineva vrea sa stie cat de mult insemni pentru el si cat de importante sunt prezenta si existenta ta in viata lui, iti va dovedi ca tot ce zice nu sunt doar cuvinte goale ci le va onora si respecta. Oamenii care tin la tine, prietenii adevarati, isi cinstesc cuvintele prin actiuni. PRIETENII ADEVARATI ISI FAC TIMP SI PENTRU TINE CHIAR DACA PROGRAMUL E OCUPAT Cei care spun ca te iubesc, dar abia isi fac timp sa iti arate lucrul acesta, de fapt nu te iubesc. Daca iubesti cu adevarat pe cineva si relatia voastra inseamna ceva, atunci iti faci timp. Vei gasi o metoda sa petreci timp de calitate cu ei. Prietenii adevarati isi fac timp pentru tine, chiar daca au un program ocupat. “Timpul tau inseamna viata ta. De aceea cel mai mare cadou pe care il poti oferi cuiva este timpul tau. Nu este indeajuns sa spui ca relatiile sunt importante, trebuie sa demonstrezi investind timp in ele, altfel cuvintele sunt lipsite de valoare. Relatiile inseamna timp si efort si cea mai buna cale de a spune iubire este <T-I-M-P>” – Rick Warren PRIETENII ADEVARATI ITI AMINTESC CINE ESTI CU ADEVARAT Indiferent de cate ori vei esua in a fi perfect, bun, iubitor sau cat de nebun, negativ ai fi, prietenii adevarati sunt langa tine si nu te vor blama sau critica pentru slabiciunile tale. Ei nu te vor condamna niciodata pentru ca esti uman si ca ai ceea ce toti avem – o parte intunecata. Prietenii adevarati reaprind spiritual tau interior amintindu-ti tot timpul cine esti cu adevarat pentru ca ei te iubesc si te adora si pentru ca vad dincolo de dubiile tale, fricile si insecuritatile tale. Ei te vor ajuta sa iti vezi frumusetea interioara, intelepciunea, maretia si puterea, ajutandu-te sa iti traiesti viata intr-un mod placut, departe de frica si indoiala. “Daca tratezi o persoana asa cum e, ea va ramane asa cum e. Dar daca o tratezi cum ar fi putut sa fie, va deveni ceea ce ar putea fi.” – Johann Wolfgang van Goethe PRIETENII ADEVARATI ITI VOR PERMITE SA FII TU INSUTI Prietenii adevarati, acele persoane care te iubesc cu adevarat, nu vor incerca niciodata sa te controleze, sa te schimbe sau sa te convinga sa fii altcineva decat esti. Iti vor da permisiunea sa fii tu insuti. Sa fii tu, sa te iubesca pentru cine esti si nu pentru cineva care ar trebui sa fii. Cu prietenii adevarati poti fii asa cum esti, fara nicio masca. “Prietenii se pot ajuta reciproc. Un prieten adevarat este cel care iti lasa libertatea sa fii tu insuti, in special sa arati ceea ce simti. Orice simti in momentul in care esti cu el, este ok. Asta inseamna adevarata iubire – sa lasi o persoana sa fie ea cu adevarat.” – Jim Morrison ADEVARATII PRIETENI TE FAC SA TE SIMTI BINE, NU RAU Adevaratii prieteni scot din tine ce este mai bun. Iti fac viata mai dulce prin cuvintele lor, prin prezenta lor, prin actiunile si comportamentul lor; te fac sa vrei sa fii o persoana mai buna. Prietenii adevarati te inspira sa iti traiesti viata la potential maxim si vad constant binele in rau, frumosul in urat. Aminteste-ti ca prietenii adevarati te fac sa te simti bine, nu rau. “Adevarata prietenie multiplica binele in viata si divide raul. Straduieste-te sa ai prieteni pentru ca viata fara ei este ca o insula pustie. Sa gasesti un prieten bun in viata ta inseamna noroc, sa il pastrezi insa – o binecuvantare.” – Baltasar Gracian Sursa: caplimpede.ro Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!
Publicitate

Cine suntem cu adevărat? Ce putem face ca să fim fericiţi? Suntem mai departe de noi înşine decât oricând, în istorie. Ştim, în mod paradoxal, mai multe despre toţi ceilalţi decât despre noi înşine.

Ne este foarte uşor să ne dăm seama de ce ar avea nevoie alţii, ce ar trebui să facă, putem să le dăm cele mai bune sfaturi. Când vine vorba de noi, însă… lucrurile se complică.

De parcă am fi înconjuraţi de un câmp ciudat care ne îndepărtează. Cu fiecare încercare de a ne găsi liniştea, sfârşim prin a ne refugia undeva în afară, tânjind după acea împlinire a sufletului care să ne facă să simţim că totul are un sens.

Unii caută experienţe intense, adrenalină, sporturi extreme, riscându-şi viaţa şi integritatea corpului pentru o clipă de extaz. Alţii, se abandonează în substanţe cu puteri ameţitoare, cu imens potenţial de uitare.

Toţi fugim de ceva şi alergăm către altceva. Gonim în neştire, ne agităm disperaţi după un reper sigur. Cum putem găsi măcar o fărâmă de certitudine?

Ne bucurăm astăzi, pentru ca mâine să ne zvârcolim de durere. Încercăm să ne găsim locul printre oameni şi nu putem decât să ne pierdem încă o dată, sub tirania aşteptărilor lor. Pare a fi cel mai sigur.

Şi totuşi, unde este limanul?

Cândva, atunci când eram copii încă, ne-am dorit să facem ceva, să fim îmtr-un fel. Anii aceia, care acum par lipsiţi de importanţă, ascund secretul mântuirii noastre.

Fiecare om este complet unic, absolut diferit faţă de toţi ceilalţi cu care pare că seamănă, totuşi. Fiecare fiinţă umană are o menire, are un drum de parcurs. Este drumul lui unic prin care ajunge să afle cine este.

Lumea şi viaţa este un joc – jocul descoperirii acestui secret. Când eram mici, încă mai credeam în el, încă îl mai jucam. Habar n-aveam cât este de important.

Pe drum, toţi ceilalţi parcă s-au vorbit să ne îndepărteze de Cale. Face parte din regulile jocului. Pentru unii, Calea pare aşternută la picioare precum un covor roşu, de pe marginea căruia alţii aplaudă şi scandează urale. Prea puţini.

Majoritatea ne trezim în mijlocul unui deşert tăcut, pe care îl umplem cu tot ce întâlnim în cale, de frica de a nu rămâne singuri cu noi.

Şi totuşi, exact asta trebuie să facem ca să ieşim din mrejele acestui gigantic „mistery room”. Cine suntem? Unde avem de ajuns?

Primul indiciu: să ne întrebăm copilăria, când eram încă aproape de sufletul nostru. Cine doream să fim? Sincer: am făcut ce ne doream? Este ceea ce ne obligă circumstanţele în care suntem acum?

Dacă încă ne bântuie întrebarea, dacă încă nu simţim că am ajuns la liman, să îndrăznim să facem măcar un pas în fiecare zi, pe calea noastră uitată.

Mai mult decât ceea ce am pierdut deja până acum, nu mai avem ce să pierdem…

Prizonier în propria viață

Sunt momente în care te simți prizonier în propia viață și trăiești de parca ți-ai interzice fericirea cu propriile mîini.

Este clipa în care esti prins/ă într-o colivie cu spațiu limitat și te simți supus/ă de cineva care într-un fel sau altul ți-a răpit libertatea de a fi tu însuți(însăți). Te crezi dependent/ă de hrana care ți se dă acolo și totodată de mîna care te hrănește cu firimituri de visuri și grame de iubire închipuită. Nu te mai vezi mergînd singur/ă, fiind sigur/ă pe pașii tăi și pe ceea ce vrei sa dobîndești.

Publicitate

Te afli într-o lume straină, în care nimic nu-ți apartine și nu-ți poti creea un loc al tău, nu poți avea ceva al tau, pentru că ești tot acuzat/ă de tîlhărie și criticat/ă la tot pasul. Iar tu…taci și ai răbdare, pentru că nu te imaginezi în afara acestei colivii în care trăiești…

Ți se pare că n-ai să mai poți trăi de unul singur/ă, n-ai să mai poți să te întreții și n-ai să mai poți să te alimentezi singur/ă sufletește. Ți se pare că daca colivia te va elibera și mîna ce te hrănește te va părăsi, tu îți vei cunoaște sfîrșitul. Toată lumea ta se rezumă la spațiul acesta limitat, putrezit și împăienjenit. Iar toata incapacitatea ta de a vedea și de a înțelege lucrurile te face să nu ridici un deget pentru a schimba situația. Stagnezi toată evoluția ta personală, tot mersul tău prin viață. Te rezumi la niste vise ieftine și mizerabile care îți marchează zilele cu roșu. Nu-ți dai nicio șansă către o viață mai bună, pentru că simplu de tot…te simți dependent/ă de traiul tău, de acea mînă care te hrănește… Dar te-ai întrebat vreodată cu ce te hrănește? Te-ai întrebat de ce te simți atît de îmbătrînit/ă sufletește, atît de obosit/ă, atît de lipsit/ă de vlagă, putere și viață? Oare nu cumva ceea ce numești tu “hrană” este, de fapt, otravă? Oare sufletul nu ți-este otrăvit, de vreme ce te simți total străin/ă de ceea ce ești cu adevărat?

Vine și clipa în care obosești de tot. Te saturi să înduri replici tăioase la adresa ta. Te saturi de umilința nemeritată. Te saturi de scandaluri născocite și certuri nepotrivite. Te saturi să fii neințeles(easă). Te saturi să te justifici inutil.Te saturi să fii mereu…omul care va tăcea, va răbda și va trece peste, păstrîndu-și fidelitatea, căldura și puterea de a zîmbi. Te saturi să te simți o povara. Te saturi să cari pe umeri vorbe amare. Te saturi și pleci! Pleci în ciuda tuturor celor care te țineau legat/ă de mîini și picioare într-o ruină numită viață. Pleci fără să spui vreun cuvînt. Pleci fără sa le dai vreun semn că plecarea ta se apropie. Pleci și-i lași pe toți să-ți caute urma…

Și fugi…de toată suferința acumulată, de tot noroiul ce ți-a fost adus cu de-a sila. Fugi de războiul care te devastează. Fugi de visele-ți false care au devenit un blestem.

Îndrăznești să lași totul în urmă și să te cureți de tot ce te-a adus în sărăcie și putregai.

Încerci să zbori, dar cazi și mai încerci o dată și înc-o dată… Pentru că nu mai vrei să depinzi de cineva . Vrei să-ți clădești viața singur/ă.

Și plîngi pentru că nu ți-e usor, pentru că obișnuința lasă urme adînci, pentru că brusc nu mai ai de ce te agăța…

Dar privește spre Cer, căci acolo vei gasi toate direcțiile necesare pentru a te regăsi pe tine… Dumnezeu n-o să te părăsească niciodată. Fii sigur că mai devreme sau mai taîziu vei reuși să zbori singur/ă. În viața ta, cu aripile tale, cu drumul tău și cu Dumnezeu alături!

Nu permite nimanui să-ți răpească libertatea sufletească: Libertatea de a fi TU, de a simți și de a trăi dincolo de bariere imaginare.

Publicitate
Alte Articole
Dezvoltare Personala
Sfaturi