„Nu ştiu unde duce drumul meu, dar merg mai bine când te ţin de mână.” – Alfred de Musset
O sa va spun direct ca nu stiu. Nu stiu de ce ne lasam orbiti de iubire, o iubire care doare, care sfasie sufletul, care nu iti permite sa fii tu. Nu stiu ce ce ne lasam inimile sa simta lucrurile frumoase, atat de profunde si sa bata pentru persoane carora nu le pasa de noi. Pentru persoane care nu ne iubesc.
Este uimitor sa ne gandim ca asteptam zile, luni intregi si in acest timp facem tot ce ne sta in putinta pentru a salva relatia… insa acesta este un timp pierdut, pe care nimeni nu ni-l mai aduce inapoi. Este incredibil cum incercam atat de mult, cum facem compromisuri, cum luptam pentru cineva care nu ridica nici macar un deget. Este o poveste dulce-amaruie, cu mai multe parti rele decat bune. Si este atat de dificil sa fii persoana careia ii pasa.
De ce ne este atat de dificil sa ne oprim, sa renuntam si sa mergem doar pe drumul nostru? De ce facem planuri, punem la bataie idei si incercam sa tragem de o iubire care din partea lui nu exista? De ce ramanem in viata acestor oameni care isi intorc privirea cata mai departe de noi? De ce ne rugam pentru inima lor atunci cand poate noi nici macar pentru o secunda nu le trecem prin ganduri?
De ce iubim persoane care nu merita iubirea noastra?
Poate ca vom fi mereu genul de persoane ale caror inimi bat pentru altii, ale caror aripi se desfac pentru a proteja lumea pe care o intalnim. Poate ca vom fi mereu aceia care plang si zambesc la inimi care nu au loc pentru inima noastra.
Si nu cred ca acest lucru ne face sa parem slabi. Nu ne face sa parem nici nesemnificativi. Nu ne face nici nebuni sau patetici. Nu, din contra! Chiar cred ca ne face sa fim curajosi. Pentru ca a iubi pe cineva din suflet, din toata inima chiar si atunci cand din partea lui nu exista niciun strop de dragoste, este un miracol. Este frumos. Pentru ca oferim posibilitatea inimii noastre de a cunoaste dragostea; da, este o dragoste nepotrivita, insa tot dragoste este.
Pentru ca atunci cand vine vorba despre dragoste, pur si simplu nu exista reguli. Nu exista nici un manual cu instructiuni de urmat pentru noi. Nu exista nicio logica. Pentru ca ghici ce? Dragostea este imprevizibila. Este nebunie! Nu are niciun sens. Si nici nu trebuie sa aiba.
Pentru ca avem un suflet bun si ne pasa de cei din jurul nostru. Inca ii iubim pe cei care ne-au ranit si ne-au frant inima. Nu, acest lucru nu ne face sa fim slabi. Ne face puternici. Ne face curajosi.
Fara oameni ca noi, dragostea nu ar exista deloc. Fara noi, dragostea nu ar straluci atat de puternic atunci cand decide sa apara la usa noastra. Fara noi, dragostea nu ar fi atat de frumoasa, atat de magica atunci cand in sfarsit ne gasim drumul nostru si intalnim acel suflet frumos dispus sa ne protejeze inima.
Ce ai mai adauga la acest articol? Scrie-ne parerea ta in comentariile de mai jos! Aici invatam impreuna despre viata! Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare articole de la noi, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!
