Suntem intr-un sejur pe aceasta lume… si in loc sa ne facem amintiri frumoase, ne pierdem timpul alergand dupa bani

"and vezi un om bun, gandeste-te sa-l intreci; cand vezi un om rau, cerceteaza-ti inima." Iubirea nu este ceva ce numai simtim. Este ceva ce suntem. A incepe sa iubesti pe cineva sau ceva este de fapt a incepe sa simti ceea ce e mereu prezent, dar pe care noi am ales sa nu percepem. Asa cum etichetam copacii, norii, asa etichetam si oamenii. Daca ne-am opri vreodata cu adevarat si am privi oamenii de langa noi si am putea vedea ce sunt ei in realitate, nu ne-am putea abtine sa nu-i iubim. Pentru ca ei sunt o expresie a lui Dumnezeu! Toata iubirea oamenilor este efemera, trecatoare. Trece de la un obiect sau individ la altul. Se poate transforma repede in ura daca lucrurile nu ne ating asteptarile. Dar iubirea adevarata nu se poate schimba. Nu are nimic de-a face cu obiectul, nici nu poate deveni alt sentiment, pentru ca nici macar nu este un sentiment. E un fel de a fi. Acel “a fi” este starea fireasca a infinitei forte divine, din care putem numai putin percepe daca asa hotaram. Pentru a percepe aceasta iubire trebuie sa eliminam sinele. Sa eliminam toate temerile, obiceiurile, egoismul si furia. Trebuie sa ne golim ca sa putem ingadui universului sa ne umple cu iubire. Constiinta e cea care ne poate transforma perspectiva iubirii egoiste in iubire dezinteresata. Trebuie sa ne reeducam pentru a atinge acest punct de vedere. Ca iubirea este mereu prezenta si pretutindeni. Exista in oricine si orice. Ca iubirea e starea fireasca. Toate celelalte sunt iluzii. Insa ce cum putem sa ne scuturam de iluzia vietii si sa ne trezim din vis? Iata mai jos pasii pe care trebuie sa ii urmezi pentru a atinge felul Inteleptului de a privi lucrurile: • principiul nevoii de a darui – Daca ai nevoie de iubire, daruieste iubire. Daca ai nevoie de sprijin, daruieste sprijin. Daca ai nevoie de un prieten, fii tu prieten. Orice ai nevoie, daruieste celor de langa tine si iti vei afla propriile nevoi satisfacute. • destinde-te – Este la fel de simplu sa te destinzi ca si sa te incordezi. Ne incordam numai din frica. Aceasta retragere constanta in noi insine din cauza fricii de a fi raniti este motivul impietririi inimilor noastre. Invata ca este la fel de usor sa fii vesel ca si sa fii trist. Fii amabil in loc sa te iriti, fii mai degraba prietenos decat ostil. Data viitoare cand vrei sa te incordezi, incearca sa te destinzi. Cand iti vine sa plangi, opreste-te si, in schimb, razi! • renunta la atasamente - Daca nu obtinem ce vrem suntem nefericiti. Daca patim ceva ce nu vrem, suntem nefericiti. Chiar si cand obtinem ceea ce vrem suntem nefericiti pentru ca nu putem pastra pentru totdeauna. Mintea rezista schimbarii, dar schimbarea e lege. Totul e trecator. Recunoaste ca nu posezi nimic. Totul e un imprumut de la Dumnezeu si, pana la urma, totul se intoarce la el. • bucura-te de orice ti se intampla - Ne plac vremurile bune si le uram pe cele rele, dar este suferinta intamplarilor neplacute cea pe care o cultivam. Admite-ti suferinta ca o lectie. Apoi vei invata sa iubesti si amintirile placute si pe cele mai putin placute. Pentru ca, fara suferinta n-ai fi acelasi om care esti azi. Asa ca invata sa te lasi purtat de curent si sa te bucuri de orice ti se intampla. • lasa sa vina si sa treaca - Ai observat vreodata un bebelus? E greu sa ni-i imaginam ca maestri ai propriilor emotii, dar asta sunt. Un bebelus plange cand are o nevoie, dar in clipa in care nevoia ii este satisfacuta, lacrimile i se opresc instantaneu. Mai tarziu in viata invatam sa ne suprimam emotiile. Dar pentru un Intelept, emotiile se exprima liber. Iar odata exprimarea uitata, un Intelept nu mai staruie in emotii, nu-si mai reprima furia sau bucuria sau iubirea. Simte ceea ce simte si apoi lasa sa treaca. Buddha a fost un Intelept! Iisus fost un Intelept! Krisna a fost un Intelept! Acelasi Intelept launtric pe care ei l-au descoperit se afla in fiecare dintre noi! "Daca poti ajuta, atunci ajuta. Dar daca nu poti face asta, cel putin nu fa rau."
Publicitate

„Dacă nu ştii ce să ceri de la viaţă, viaţa nu ştie ce să-ţi dea.” – Ileana Vulpescu

Vii aici, pe Pamant, stai cat stai, si apoi pleci. Esti in trecere. Ca atunci cand mergi in concediu. Ajungi la destinatie, faci ce faci, vezi ce vezi, te bucuri sau nu, te distrezi sau nu, iti cumperi suveniruri sau nu… Si apoi pleci, te intorci acasa. Tu iti alegi destinatia, la fel cum ai facut si cand ai venit in lumea asta. Tu alegi pe unde sa te plimbi, ce sa vizitezi, unde sa te cazezi, ce sa experiementezi, ce sa citesti, ce sa mananci, la fel cum faci si in viata ta. Si la fel, atunci cand calatoria pe Pamant s-a sfarsit, te intorci ACASA!

Daca privesti asa lucrurile, daca intelegi ca esti in trecere, atunci de ce te mai chinui sa acumulezi, de ce iti vinzi linistea si sanatatea si bucuria si iubirea, pentru satisfactiile efemere, de ordin material?

Adevarul e ca n-ai nevoie de nimic. N-ai nevoie sa AI nimic. Vii aici, pe Pamant, asa cum te duci intr-o vacanta. Si e ca si cand ai vrea sa cumperi mobila din camera in care esti cazat, sau restaurantul unde mananci, sau florile pe langa care treci, sau avionul cu care zbori, sau chiar hotelul intreg.

Dar n-ai nevoie de toate astea. Pentru ca in vacanta te duci sa te relaxezi, sa te bucuri, sa gusti din fascinatia descoperirii unor locuri noi, sa te distrezi…

Acum, incearca sa privesti sederea ta pe acest Pamant ca pe o calatorie. Caci asta si este. Vii, traiesti, pleci. De ce crezi ca ai venit? Sa te chinui sa strangi cat mai mult, ca si cand regula jocului este sa acumulezi puncte, in functie de cat AI? Ca si cand, la final, castigi jocul doar daca ai acumulat aceste puncte?

Nu ar fi cam mic jocul asta? Nu ar fi prea mic scopul venirii noastre aici? Oare toate trofeele materiale nu reprezinta anestezicul, drogul, care ne tine adormiti, livrandu-ne iluzii una dupa alta si tinandu-ne departe de esenta? Pentru ca alergatura dupa “siguranta” si “stabilitate”, competitia si ambitiile nu sunt decat niste iluzii. Si e ca si cand suntem tranchilizati cu totii. Si traim numai in concediu. Unii nici atunci.

Publicitate

M-am intrebat de ce unii oameni isi regasesc entuziasmul si bucuria de viata numai in concediu, sau cand acesta se apropie. De ce isi rezuma viata doar la aceasta bucurie? Poate pentru ca doar atunci arunca “gunoiul” din minte, ies din iluzia materialului, nu mai sunt setati pe acumulare…

Dar nu e cam putin, nu e cam marunt jocul asta numit viata? Oare nu am venit aici pentru a experimenta si alege, pentru a afla cine suntem si a ne manifesta ca atare, pentru a trai cu bucurie indiferent de alegerile pe care le facem, pentru a fi recunoscatori ca am primit acest “concediu” minunat? Chiar, ce-ar fi sa vedem viata ca pe un concediu permanent, ca pe un joc, si sa nu ne mai luam atat de in serios?

Oricum, concediul acesta se va sfarsi la un moment dat, si nici macar nu conteaza cat a fost de lung, ci conteaza calitatea lui, conteaza cat de constienti am fost, cat de recunoscatori, cat de plini de iubire, cat de intelepti am devenit. Ceea ce nu inseamna ca nu ne putem bucura de toate bogatiile Pamantului. Caci de asta ne-au fost date. Dar trebuie sa incepem sa traim punandu-le pe acestea in slujba noastra si nu fiind noi in slujba lor. Sa FIM, si apoi sa AVEM!

Altfel, viata se poate compara cu un concediu “ratat”, asa cum numim un concediu in care am consimtit sa fim tristi, sa ne enervam din orice, sa fim nemultumiti, si din care poate ne-am intors mai repede acasa. Am luat insa niste suveniruri, care poate zac in sertare si acum, pe care am uitat sa le privim si sa le apreciem. La fel cum facem cu casele noastre, cu masinile, cu succesele, cu tot ce acumulam fara sa avem cu adevarat nevoie. Sunt doar niste suveniruri. Iar asta pentru ca am avut asteptari, am luat cu noi tot “gunoiul” mental si toate iluziile.

Cand ai venit pe Pamant nu ai adus nimic cu tine, nici nu ai platit asa cum faci pentru un concediu, si nici nu vei lua nimic cu tine cand vei pleca. Atunci, la ce bun sa acumulezi iluzii materiale? Si de ce sa nu te bucuri de darul primit? N-o faci, doar pentru ca e gratis? Sau pentru ca ti se cuvine?

Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!

Publicitate
Alte Articole
De Suflet