Suntem facuti din iubire si traim pentru iubire… lipsa ei ne topeste usor usor…

Publicitate

“Cei mai nefericiți oameni de pe pământ sunt cei cărora le pasă mereu de ceea ce cred ceilalți.” – C JoyBell C.

Cand incepi sa te crezi infailibil si te autointitulezi, in capul tau, Dumnezeu, tot atunci incepi si sa o dai flagrant si ridicol in bara. Da, esuand lamentabil ca ultimul dintre incepatori, in orice ai intreprinde. Pentru ca, mai mereu, norocul are si el mandria lui si incepe sa-l paraseasca pe cel care s-a increzut prea tare in vesnicia sansei pe care soarta i-a harazit-o, jucandu-si inconstient, ca la pacanele, fiecare bucatica de fericire pe care a primit-o in dar.

Eu am credinta imposibil de zdruncinat cum ca, norocul si dragostea le primim conditionat. Si, pana la proba contrarie, meritam toata fericirea pe care o viata de om o are inscrisa in ADN. Dar termenul de valabilitate pentru fiecare gratie depinde de stiinta noastra, consecventa in a multumi proniei pentru tot, si de bucuria cu care stim sa impartim iubire din preaplinul daruit noua, cu cei mai putin binecuvantati ca noi.

Insa vad in jurul meu oameni care-au uitat sa multumeasca Cerului pentru o sanatate splendida si si-o risca inconstient traversand strada prin locuri nepermise, sa zicem. Ori exemplare de-o rara frumusete exterioara, etern nemultumite de infatisarea lor fizica, exceptionala altfel. Vad oameni bogati facand slalomuri uriase pentru a-si umple conturile care stau oricum sa explodeze de umflate ce sunt. Privesc oameni cu familii frumoase parasind regulile unei morale primare, instinctive, doar pentru a alerga in urma primei Fata Morgana ivita la orizont.

Publicitate

Ori personaje puternice, stapani vremelnici si nedemni peste prea multe destine, fiinte care ar putea naste doar zambet in jurul lor si care nu gasesc oportun sa declanseze in vietile ce depind de ei nimic in afara lacrimilor. In mintea mea, sunt oameni ce nu mai inteleg in ce colt din existenta lor salasluieste Dumnezeu. Si ca Dumnezeu e Iubire. Si ca noi suntem Iubire, dupa chipul si asemanarea Lui. L-au pierdut si s-au pierdut.

Oameni ce azi merg singuri pe drumuri mult prea inguste, egoiste, lipsite de dragoste, de compasiune, de fericire, de grija si bunatate pentru cei de langa ei. Calca pe cai de forta bruta, siluindu-si, in primul rand, propriile lor existente, transformand astfel un drum initial norocos intr-unul sterp, uscat, lipsit de stralucire, abandonandu-se doar unei curse spre nicaieri.

Lipsa dragostei ucide. Omoara omenia, decapiteaza morala, injunghie fiecare rasarit si asfixiaza amurgul tuturor zilelor. Impietreste inima si intuneca ratiunea. Naste distrugere si populeaza cosmarurile din noptile instelate.

Oamenii lipsiti de fericire invata ura si-o mormaie in sinea lor in fiece secunda, asa cum, seara, copiii cuminti spun Crezul la marginea paturilor lor inmiresmate cu smirna si dragoste. Oamenii neiubiti sunt cele mai neajutorate creaturi ale Universului. Oricata putere, bani, sanatate, noroc si faima ar avea. Oamenii fara dragoste, cei care nu sunt in stare de Iubire, sunt printre noi, uneori de mana cu noi.

Si numai Dragostea i-ar mai putea salva. Iubiti-i!

“Viața noastră este rezultatul alegerilor pe care le facem, a da vina pe cei din jur, pe mediu, pe ceilalți factori, înseamnă a da acestor lucruri puterea de a ne controla.” – Stephen Covey

Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare articole de la noi, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!

Publicitate
Alte Articole
Dezvoltare Personala