Sunt momente in viata cand iti doresti sa renunti la tot…

Exista mai multe cai de a urca muntele, finalitatea este aceeasi. Curatenie in sifonierul emotiilor: frica, tristete, dezamagire, manie, stres, etc. Voluptatea suferintei domina societatea occidentala. Logica a iesirii din patima trupului. Scenariile suferintei pe care mintile sclipitoare le cristalizeaza in tristete, doliu launtric permanent, fac sa traim intr-o fabrica a mortii. Ideea bucuriei unde este?! Trecutul nu ma apasa. Trecutul este doar un manual de istorie si atat! De acolo iau lectiile pentru prezent si viitor. Nimic mai mult. Fara spasme si obsesii compulsive. Inteleg si accept ca asa gandeam, actionam atunci. Cel de astazi nu mai este cel de ieri. Am crescut si ma accept, ma iert. Daca Hristos ma iarta, am nevoie sa ma iert si eu! Chipul meu nu este un balci. Pot parea bufon in ochii unora, insa invat si inteleg ca suntem diferiti. Nervii consuma mai multa energie decat un zambet. Studiile psihoterapeutilor spun ca un copil pana in 6 ani rade si de 200-300 de ori pe zi, pe cand un adult rade de 10-15 ori pe zi. Ras cristalin si unic specific copiilor. Orice adult vibreaza la clinchetul rasului de copil. Copiii au o energie pozitiva in ras. Doctrina a rasului care nu are nevoie de religie. Toti radem si plangem la fel indiferent de culoarea pielii, de credinta, de statut sau de alte etichete alte lumii acesteia. Registru al rasului este o stare interna, o stare de bine. Nu am nevoie de stimuli externi ca sa rad. Motivatia rasului adeseori ne cenzureaza si punem mascuta pe fata, ori zambim englezeste sau ca la foto. Copiii nu rad cu motiv, copiii rad fara motiv. Adevaratul ras e fara motiv! Realism si incredere. Sunt vesel, dar ma tratez. Rad cu pofta, autentic. Vitalitate. Energie. Oamenilor nu le mai place sa rada: suntem prea saraci ca sa mai zambim, aud adeseori. Ce motive avem sa radem, nu vedeti cat este de greu, ar spune altii?! Suntem deranjati cand cineva rade langa noi. Teama de penibil, timiditate, frica, invidie. Ne incurcam de momente in care suntem stanjeniti. Ne este jena sa radem. Asadar veselia altora ne incurca teribil. Sa nu uitam sa zambim! Si pentru noi, si cu cei din jurul nostru. Greutati, necazuri, probleme au fost si vor mai fi. Asa e viata, asa e lumea. Indraznesc zilnic sa zambesc, sa-mi ofer o portie de bine. Poporul roman nu e un popor trist. Relaxare. Dinamism. Interactiv. Istorie si actualitate. Simbol al bucuriei. Manifestarea lui Dumnezeu este starea de bucurie, de iubire. Cand radem, suntem in prezent. Beneficiile rasului sunt foarte multe. Rasul e bun si pentru psihic, ne ofera o stralucire interioara. Ne relaxeaza si ne elibereaza de stresul cotidian. Nu avem nevoie sa sunam la 112 ca sa radem sau sa luam anumite „pastile ajutatoare”. Sa ne prescriem singuri pe reteta vietii si o doza zilnica de ras. Un zambet este o poarta deschisa catre suflet. Producem singuri endorfine pe care le eliberam in sange. Ne imbunatatim musculatura faciala, respiratia, circulatia sanguina. Dinamizam, revitalizam organismul. Zambetul este un buton care ne da puterea sa radem. Rasul este cel mai bun remediu pentru orice problema sau boala. Sistemul imunitar creste de la un simplu ras. Virtutile curative ale rasului sunt mari si multe din ele nestiute. Nu incetam sa radem pentru ca imbatranim, ci dimpotriva imbatranim pentru ca am uitat sa radem. Terapia prin ras este cea mai puternica! Rasul ne face mai frumosi, mai sanatosi, mai sociabili. Radeti de fiecare data cand aveti ocazia. Haz de necaz din intelepciune. Decat sa injurati, mai bine scoateti limba. Apoi priviti in oglinda cum va strambati. Ati trezit copilul din voi. Momente vesele care detensioneaza. Nu am nevoie de stimuli externi ca sa fiu fericit, ca sa rad. Atitudinea este cheia catre bine. Corect, corespunzator cu interiorul, se poate sa fii vesel fara sa ai mare lucru. O lume frumoasa, fascinanta, perceputa prin experienta proprie si personala. Elasticitate si plasticitate. Vulnerabilitate si armura. Manipulare si eliberare.
Publicitate

Simti ca te-ai saturat. Te-ai saturat sa mai ai incredere in oameni pentru ca stii ca atunci cand vei avea nevoie acestia iti vor intoarce spatele. Te-ai saturat sa crezi promisiunile doar pentru a iti distruge inima cand realizezi ca acestea nu sunt altceva decat minciuni. Te-ai saturat de toate acele momente in care ai fost intrebata ce faci doar pentru ca dupa ce spui “Sunt bine” sa ti se ceara o favoare.

Te-ai saturat de toate acele momente in care ai asteptat sa fii intrebata un sincer “Cum esti?” si sa fii dezamagita doar pentru ca nici macar nu esti salutata. Te simti tradata de toti oamenii care isi amintesc de tine doar in momentele convenabile, doar atunci cand au nevoie de ceva sau atunci cand doresc sa fie asociati cu succesul tau.

Te-ai saturat de toate promisiunile nerespectate, de toate cuvintele dulci si de toate momentele in care ti-ai pastrat sperantele doar pentru a te trezi cu o inima zdrobita.

Si iti pare rau de tine. Ajungi sa te urasti pentru ca intri mereu in capcanele lor. Pentru ca intotdeauna crezi ca oamenii se schimba daca ai incredere in ei, daca le oferi o mana in momentele dificile. Mai presus de toate, ajungi sa te urasti pentru ca ai ales sa fii buna si sa faci bine.

Uneori nu poti intelege de ce unii aleg sa aiba o inima de piatra. Insa este mai usor sa ranesti pe altii decat sa te vindeci pe tine. Ai vrea sa intorci usor spatele. Ai vrea sa arzi podurile pe care le-ai creat catre sufletul tau si sa renunti la tot. Poti face asta, insa nu o vei face. Pentru ca esti prea incapatanata sa crezi ca nu toata lumea merita asta.

Esti tipul de persoana suficient de curajoasa sa creada ca inima ta nu va fi franta de oamenii pe care ai ales sa ii iubesti. Esti tipul care alege sa ramana tacuta pentru ca nu vrei sa ranesti suflete. Da, te-ai saturat de oameni. Insa asta nu inseamna ca ai renunta la ei. Si asta te face diferita pentru ca inca mai alegi sa mergi chiar si atunci cand inima ta a fost franta.

Publicitate

Si ghici ce? Lucrurile pe care le urasti cel mai mult la tine sunt motivele care te fac speciala. Unica.

Nu conteaza ce se va intampla in viata ta, bine sau mai putin bine, fii constient de faptul ca totul face parte din binele superior al planului pentru care te afli aici.

Fiecare dintre noi este creat in propria sa perfectiune, exact asa cum suntem. Nu suntem la fel si nu vom fi niciodata la fel. Adevarul meu poate ca nu este si al tau, iar adevarul tau poate ca nu este si al meu. Respecta-ti convingerile, insa respecta si credintele celorlalti.

Invata sa apreciezi diferentele pe care le observi la ceilalti si pretuieste ceea ce poate ca te invata despre tine.

Daca ai un vis, urmeaza-l, pentru ca un vis ramane doar un vis daca nu este urmat. Esti demn de maretie, insa aceasta poate fi atinsa doar daca actionezi pentru a o obtine. Nu lasa niciodata pe nimeni sa-ti spuna ca “nu poti face asta”.

Fii curat in intentiile tale. Fa fapte bune pentru ca asta te face sa te simti bine, nu pentru ca societatea se asteapta ca tu sa le faci.

Fa lucrurile care te pasioneaza.

Petrece timp in natura.

Iarta-i pe cei care te-au ranit, dar prima data invata sa te ierti pe tine insuti/insati.

Fii bun cu tine insuti/insati si fii bun si cu ceilalti.

Mai presus de toate acestea, intreaba-te ce ai dori sa auzi sau ce ai dori sa le impartasesti celorlalti daca aceasta ar fi ultima ta zi pe acest pamant.

In aceasta zi, si in cele care urmeaza, fie ca tu sa vezi perfectiunea din persoana ta si fie ca spiritul vietii sa-ti umple inima cu pace si bucurie!

Esti minunat/a!

Ce ai mai adauga la acest articol? Scrie-ne parerea ta in comentariile de mai jos! Aici invatam impreuna despre viata! Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare articole de la noi, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!

Publicitate
Alte Articole
Dezvoltare Personala
Sufletul este scopul tuturor religiilor, al tuturor scolilor. Dar nu este decat un scop, o posibilitate; nu este un fapt. Omul obisnuit nu are nici suflet, nici vointa. Copilul nu se naste niciodata cu un suflet. Sufletul nu poate fi dobandit decat pe parcursul vietii. Mai mult, acesta este un lux, rezervat doar unui mic numar de persoane. Majoritatea oamenilor isi petrec viata fara suflet, fara stapan. In viata obisnuita, un suflet nu este deloc necesar. Dar sufletul nu se poate naste din nimic. Orice lucru este material. Si sufletul este material; dar el este format dintr-o substanta foarte fina. Pentru a dobandi un suflet, trebuie sa ai mai intai substanta corespunzatoare. Ori, noi nu avem suficient material nici macar pentru functiile noastre zilnice. Prin urmare, daca vrem sa ne asiguram substanta necesara, capitalul indispensabil, trebuie sa economisim in vederea zilei de maine. De exemplu, daca am obiceiul sa mananc un cartof pe zi, voi manca doar jumatate si voi pune deoparte cealalta jumatate; sau chiar voi posti complet. Si rezerva de substanta trebuie sa fie mare; daca nu, cea care exista se va risipi in curand. Daca avem cateva cristale de sare si le punem intr-un pahar de apa, ele se vor dizolva rapid. Putem sa adaugam noi si noi cristale, ele tot se vor dizolva. Dar vine un moment in care solutia este saturata. Atunci sarea nu se mai dizolva, iar cristalele raman intregi, pe fundul paharului. Tot asa se intampla si cu organismul uman. Chiar daca materialele cerute pentru formarea sufletului sunt produse constant in organism, ele vor fi imprastiate si dizolvate in acesta. Trebuie sa existe o supraabundenta a acestor materiale, astfel incat cristalizarea sa fie posibila. Materia astfel cristalizata ia atunci forma corpului fizic al omului; ea este copia acestuia si nu poate fi separat de el. Aceste doua corpuri au o viata diferita si fiecare dintre ele este supus unor legi de un ordin diferit. Al doilea corp este „corpul astral”. In raport cu corpul fizic, el este ceea ce numim „suflet”. Un suflet se dobandeste de-a lungul vietii. Daca omul care a inceput sa acumuleze substanta moare inainte ca aceasta sa se fi cristalizat, atunci, chiar in momentul mortii corpului fizic, si aceste substante se descompun si sunt imprastiate. La moartea unui om obisnuit, corpul sau fizic se descompune in partile lui componente; partile luate din Pamant se intorc in Pamant.„Tarana esti si in tarana te vei intoarce”. Partile nascute din emanatiile planetare se intorc in lumea planetara; partile provenite din atmosfera terestra se intorc acolo. Astfel ca nimic nu ramane ca un tot. Daca cel de-al doilea corp reuseste sa se cristalizeze la un este abandonat, incapabil sa existe independent si, la fel ca si corpul fizic, nu intarzie sa se descompuna. Daca corpul astral intalneste o materie cu vibratii mai fine, se descompune. De aceea, la intrebarea „este sufletul nemuritor?” nu putem raspunde decat „da si nu”. Pentru a raspunde mai precis, trebuie sa stii despre ce fel de suflet este vorba si despre ce fel de nemurire. Al doilea corp al omului este sufletul in raport cu corpul fizic. Este posibila si o dezvoltare ulterioara. Un om care are doua corpuri poate sa dobandeasca noi proprietati, prin cristalizarea unor noi substante. Un al treilea corp se formeaza atunci, in interiorul celui de-al doilea; el este numit cateodata „corp mental”. Al treilea corp va deveni principiul activ; al doilea corp – principiul neutralizarii, iar primul corp – corpul fizic – principiul pasiv. Dar acesta nu este inca sufletul in adevaratul sens al cuvantului. La moartea corpului fizic, corpul astral poate sa moara si el, la randul sau, iar corpul mintal sa ramana singur. Dar, desi in anumite conditii el este nemuritor, si el, mai devreme sau mai tarziu, poate muri. Doar cel de-al patrulea corp arata implinirea dezvoltarii posibile pentru om, in conditiile pamantene ale existentei sale. El este nemuritor in limitele sistemului solar. Adevarata vointa ii apartine acestui corp. El este „eul” adevarat; sufletul omului, stapanul. El este principiul activ in raport cu celelalte corpuri, luate impreuna. Intrepatrunzandu-se, cele patru corpuri sunt totusi distincte unele de altele. Dupa moartea corpului fizic, corpurile superioare se pot separa. Reincarnarea este un fenomen foarte rar. Ea este posibila fie dupa o perioada foarte lunga de timp, fie in eventualitatea existentei unui om cu corpul fizic identic in fiecare amanunt cu cel al omului care avea corpurile superioare. Mai mult, corpul astral nu se poate reincarna decat prin intalnirea in mod accidental a unui asemenea corp fizic, ceea ce nu se poate produc Daca ti-a placut articolul te invit sa-l distribui si prietenilor tai. Iti multumim!