Starea sufletului nostru se reflecta in sanatatea corpului! Iata care este legatura dintre corp si spiritualitate

Vindecarea incepe cu Dumnezeu! Ne imbolnavim de iubiri intelese gresit. Putin cate putin, cu zambetele mirosind inca a primavara, ne transformam in fluturi. Zburam, de mana cu oameni pe care ii iubim pentru tot ce NU NE DAU. Ii iubim pentru ce ne asteptam sa ne ofere, pentru tot ce ne-am dori sa fie si inca nu au devenit. Ne asumam responsabilitati pentru schimbarile lor, pentru bucuria lor, pentru implinirea si deznadejdea lor. Uitam sau nici nu apucam sa invatam ca iubirea adevarata nu se traieste intre pastile si medici. Nu pe paturi de spitale mirosind a depresii, a suferinte taiate cu lama pe vene, ori a sinucideri comise in numele ei… Ne condamnam apoi, dupa despartiri de care ne facem vinovati, pentru esec. Pentru lipsa de respect fata de omul caruia nu i-am dat tot ce si-a dorit. Tot ce a cerut. Uneori absurd, alteori egoist. Si mereu iubindu-ne pentru ce ii oferim, nu pentru ceea ce suntem: copii de Dumnezeu. Ne condamnam plangandu-ne vinovatiile in perne pe care celalalt si-a odihnit capul, dupa certuri din care el iesea mereu invingator. In perne pe care el a visat dorul de altcineva, plecarea abia asteptata de langa noi si cosmarul care se numeste NOI… Uneori trec ani. Pentru altii, mai norocosi putin, trec luni. Pana ce ingenunchem mutilati de suferinte si strigam catre Dumnezeu. Acela pe care nu L-am intrebat daca iubirea inseamna durere. Nefericire. Acuze. Tipete. Condamnari. Lovituri. Sinucideri. Pastile. Acela pe care nu L-am intrebat daca persoana pe care o vedem frumoasa, este si cea pregatita pentru noi. Ne jucam de-a Dumnezeu, apoi, cand ne dam seama ca nu suntem, alergam la El sa-I cerem ajutor. Sa ne scape din inchisori, sa ne elibereze de nedreptati si sa ne tina in brate. Nu meritam nici macar sa ne asculte, si noi cerem vindecare. De suferintele pe care singuri ni le-am ales. In schimbul unor iubiri de-o vara, de-un an, de-un fior, de-o noapte… Si niciodata de-o viata! M-am vindecat de neiubirea de Dumnezeu. Mi-am cerut iertare pentru iubirile pamantesti, traite pe paturi de iluzii cusute frumos. Cu ata de minciuna. De promisiuni si tradari. Si intr-o zi mi-am facut curaj sa-L rog pe acelasi Dumnezeu, caruia nu i-am cerut niciodata parerea pentru alegerile mele, sa ma salveze. Sa-mi dea rabdarea de a astepta iubirea adevarata, nascuta din El si scrisa cu sangele Celui ce a murit ca eu sa traiesc. Curat si biruitor. Si-a venit o zi in care El m-a intrebat: „Vei spune tu lumii despre iubirea divina?” Da, Doamne, am raspuns, voi spune! Ajuta-ma doar sa n-o mai pierd niciodata! Caci fara Tine sunt Nimic!
Publicitate

“Avem două urechi şi doar o gură, pentru a putea asculta de două ori mai mult decât putem vorbi.” — Epictet

Spiritualitatea nu îţi anulează atributele umanului, dimpotrivă! Corpul este casa temporară a sufletului. Cu riscul de a vă supăra pe unii dintre voi, corpul fizic reflectă disfuncţionalităţile energetice, sufleteşti. Uită-te în oglindă şi vei vedea care îţi sunt suferinţele spirituale -moştenite sau dobândite! Vei vedea asta în privire, textura pielii, greutate, riduri etc

Se spune că frica este cel mai mare duşman al omului. Este răspunzătoare de multe eşecuri, boli şi neînţelegeri din viaţa noastră. Milioane de oameni se tem de trecut, de viitor, de bătrâneţe, de nebunie, de moarte. Frica este o stare de spirit dominantă, unii dintre noi temându-se de propriile lor gânduri. Ghinionul este rezultatul neîncrederii şi fricii. Pentru a-l înlătura, invocaţi inteligenţa divină, rugaţi-vă să vă însoţească în tot ceea ce faceţi.

Când teama închide poarta către viaţă, numai credinţa nezdruncinată în Dumnezeu o va deschide din nou. Ultimele cercetări în domeniul metafizicii poziţionează (aproape ştiinţific) spiritul (energia gândurilor noastre) deasupra materiei. Spun ’’aproape’’ deoarece, adevărurile nu se mai verifică atât de strict, doar în laborator. Pornind de la această premisă, corpul nostru ia forma gândurilor noastre. ’’Zestrea ’’ noastră genetică este, de fapt, rezultatul gândurilor şi acţiunilor strămoşilor noştri.

Dincolo de explicaţiile pe care orice medic sau biolog le poate oferi, am observat la nivel subtil, faptul că, oamenii supraponderali sunt cei mai fricoşi! De ce? Pentru că, de cele mai multe ori, frica le amplifică subconştient dorinţa de a deveni mai ’’puternici’’, iar corpul lor îi ascultă orbeşte! Hmm….am fost învăţaţi de mici că “orice lucru are ca fundament o bază solidă”…. bine, bine, dar cât de solidă? Frica are caracter distructiv şi nu aduce stabilitate! De ce s-o cultivăm? Oricum, viaţa este plină de incertitudini. De ce să ne risipim energia pe tot soiul de frici? Mai bine ne conservăm energia vitală pentru situaţiile cu adevărat critice. Cu rezervorul plin, va fi mult mai uşor să le înfruntăm.

Publicitate

Frică generează laşitatea. Unii ’’sar’’ peste frică, devenind laşi… Laşitatea transformă oamenii, făcându-i slabi, uneori exagerat de slabi. De ce? Pentru că ei sunt mereu tentaţi să lase totul baltă, să se descarce de orice şi să ’’zboare’’ liniştiţi, mai departe…ce face corpul lor? Îi ascultă orbeşte.! Cum să ’’zbori’’ atunci când cântăreşti peste 100 de kg?… O combinaţie des întâlnită este omul şi laş şi fricos. Corpul său oscilează în funcţie de energia spiritului său, între laşitate şi frică.

Starea de sănătate poate fi definită prin armonie, ordine, iar starea de boală prin dizarmonie, dezordine… a cui? A spiritului, fireşte! N-am pornit de la premisa că, spiritul ne guvernează trupul? Iar trupul nostru este templul sufletului nostru… de ce să nu-i arătăm iubirea şi respectul cuvenit? (atenţie, iubirea faţă de trup nu se reflectă în pastile pentru slăbit, operaţii estetice sau haine scumpe!)

Concluzie:

Împăcaţi-vă cu propria frică, până la un punct, este atât de omenească. Dacă puteţi, uitaţi de frici şi ele vor uita de dumneavoastră!

“Mens sana în corpore sano”

Nicio dietă nu va da rezultat pe termen lung dacă nu există un echilibru între corpul şi mintea ta. Evită cuvinte de genul „bătălia cu kilogramele”… De ce bătălie? Totul poate decurge lin, fără stres şi victime de război. Fără frustrări şi fără „chin”. Fiecare om este unic în felul lui. Sportul şi dieta determină procesul de slăbire, dar, fără un suport psihologic care să te pună în echilibru cu tine însuţi şi care să te motiveze să continui un regim de viaţă sănătos, mă tem că orice demers este sortit eşecului, pe termen lung.

Facebook ascunde articolele celor care nu interactioneaza cu ele. Daca vrei sa primesti in continuare cele mai frumoase articole, apreciaza, comenteaza si distribuie acest articol si astfel vei primi si articolele viitoare! Multumim!

Publicitate
Alte Articole
Spiritualitate